Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul Z.G.E. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională a Vămilor București, Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând suspendarea executării următoarele acte:
- Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406, 2407 din 04 iulie 2011;
- Preavizului nr. 38603 din 05 iulie 2011;
- rezultatelor examenului de testare profesională;
- Ordinului nr. 7427 din 02 august 2011 prin care i s-a adus la cunoștință eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de controlor vamal asistent, până la soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva acestor acte administrative, respectiv până la rămânerea definitivă a cererii în anulare formulate împotriva acestora.
Reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția publică teritorială de execuție de inspector grad profesional principal la Compartimentul de Inspecție Mărfuri Accizate din cadrul Direcției Regionale Vamale Constanța.
Prin actul administrativ intitulat "preaviz" nr. 38603 din 05 iulie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor i s-a comunicat acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data emiterii acestuia, având în vedere faptul că funcția publică pe care o ocupa a fost supusă reorganizării în baza Ordinului nr. 2406/2011.
De asemenea, în acest "preaviz" s-a menționat că funcția publică de execuție pe care o ocupa este vacantă și că poate să opteze pentru ocuparea aceleiași funcții urmând a susține un examen în baza opțiunii formulate care trebuia transmisă în scris până la data de 12 iulie 2011.
Conform Ordinului Președintelui ANAF nr. 2407 din 04 iulie 2011 s-a dispus ca examinarea candidaților care depășeau numărul posturilor vacante să se facă în perioada 18 - 29 iulie 2011.
Întrucât era pus în situația de a ocupa prin examen un post pe care deja îl ocupa și ale cărui atribuții deja le exercita a formulat opțiunea de a ocupa postul de inspector grad profesional principal la Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală, post supus reorganizării. Conform prevederilor Ordinului nr. 2407/2011 s-a stabilit că în situația în care mai multe persoane optează pentru aceeași funcție publică de conducere sau de execuție vacantă se organizează examen de testare profesională.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că cererea de suspendare a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 a rămas fără obiect deoarece începând cu data de 08 august 2011 și-au produs efectele.
Pe fondul cererii de suspendare a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pârâta DRAOV Constanța în numele și pe seama ANV București, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale a Vămilor în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării și a efectelor Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 având în vedere că aceste acte administrative au fost emise de Președintele ANAF în baza H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și nu au fost emise de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor.
A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii privind suspendarea efectelor actelor administrative cu caracter normativ, Ordinele nr. 2406, 2407/2011, motivat de faptul că aceste ordine au fost emise de alt angajator și titular al reorganizării sistemului vamal.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicita suspendarea executării preavizului emis de Vicepreședintele ANAF care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, întrucât începând cu data de 08 august 2011 preavizul acordat reclamantului și-a produs efectele.
Prin Sentința civilă nr. 331 din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâți ca neîntemeiate și a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Z.G.E. în contradictoriu cu pârâții - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond, luând în considerare precizările făcute de reclamant, în sensul că fiecare pârât a fost chemat în judecată pentru actele emise, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererii, invocate de pârâte, ca nefondate.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului administrativ ca urmare a sesizării, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Chiar și în situația în care actul administrativ a fost pus în executare, reclamantul are la îndemână dispozițiile art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, instanța fiind datoare a examina cererea de suspendare, motiv pentru care nu se poate reține excepția lipsei de obiect ca fiind întemeiată.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrative, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă o prejudecare a fondului litigiului.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care actele contestate au fost emise nu creează o îndoială serioasă în privința legalității acestora, încât să conducă la măsura suspendării efectelor lor.
Și în ceea ce privește paguba iminentă s-a reținut că argumentele invocate de către reclamant sunt nefondate, în condițiile în care paguba iminentă nu se prezumă, ci ea trebuia a fi dovedită de către persoana lezată, prin probe concludente.
Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamatul Z.G.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Prevederile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 menționează că "Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii", iar atribuțiile posturilor din cadrul Serviciului Antifraudă Fiscală și Vamală au rămas aceleași. Deci nu se poate pune problema unei proceduri a reorganizării instituției care să aibă la bază o cauză reală și serioasă din moment ce atribuțiile posturilor vizate au rămas aceleași. Art. 100 alin. (1) stabilește că există reorganizare doar în situația în care se modifică atribuțiile posturilor respective, motiv pentru care această restructurare apare ca nelegală reprezentând doar o metodă de îndepărtare din instituție a anumitor funcționari.
Recurentul mai susține că prin Ordinele nr. 2406, 2407/2011 s-au încălcat dispozițiile art. 38 și art. 39 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
În ceea ce privește Preavizul nr. 38603 din 05 iulie 2011 se învederează faptul că acesta a fost emis înainte de existența iminenței încetării raporturilor de muncă, aspect ce contravine dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 conform cărora "în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice."
Deci, prin Ordinul nr. 7427 din 02 august 2011 trebuia să îi fie recunoscut preavizul de 30 de zile calendaristice care începeau să curgă anterior producerii efectelor deciziei de eliberare din funcție. Actul administrativ de eliberare din funcție nu prevede acordarea dreptului la preaviz, sens în care se încalcă în mod clar dispozițiile legii funcționarilor publici, precum și posibilitatea acestuia de a opta în cadrul termenului de preaviz la o funcție publică vacantă. Or, atâta vreme cât la emiterea Ordinelor 2406, 2407/2011 s-au încălcat prevederile H.G. nr. 611/2008 care prevedeau publicarea bibliografiei cu minim 30 de zile anterior susținerii examenului, atâta vreme cât aceste ordine cu caracter normativ, având în vedere că vizau o întreagă categorie socio-profesională, nu au fost publicate în Monitorul Oficial pentru a-și putea produce efecte, rezultă în mod clar că instanța învestită cu cererea de suspendare nu avea de analizat aspecte de fapt astfel încât să fie necesară administrarea probelor specifice unei acțiuni în anulare, ci trebuia să verifice sumar dacă s-au respectat dispozițiile legale învederate ca încălcate. Din această perspectivă cererea de suspendare era admisibilă fără a fi necesară o analiză în fond a actelor administrative contestate.
Aceeași este și situația preavizului și Ordinului nr. 7427 din 02 august 2011, instanța de fond având căderea să verifice dacă s-au încălcat la momentul emiterii acestora dispozițiile legale impuse de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Recurentul mai susține că prin încetarea raporturilor de muncă a fost lipsit de singurul său venit care reprezintă principala sursă financiară pentru întreținerea familiei sale. Este astfel previzibil că prin lipsirea de salariu acesta va suferi un prejudiciu material viitor, datorită lipsei mijloacelor de subzistență.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării în condițiile art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004:
- să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral;
- să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă;
- să se facă dovada existenței "cazului bine justificat";
- să se facă dovada "pagubei iminente".
Primele două condiții sunt îndeplinite pentru că se solicită suspendarea unui act administrativ unilateral și s-a formulat plângere prealabilă.
"Cazul bine justificat" este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cauză, în motivele de recurs au fost invocate, în dovedirea cazului bine justificat, dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 care se referă la preaviz, care nu pot fi reținute pentru "cazul bine justificat" în cazul ordinului de eliberare din funcție.
A fost indicată, ca motiv de nelegalitate, încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, dar în cadrul cererii de suspendare instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să se limiteze numai la împrejurări de fapt sau/și de drept care creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, or asemenea împrejurări nu au fost invocate de reclamantă pentru a se considera îndeplinită condiția "cazului bine justificat".
"Paguba iminentă", o altă condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind "prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public".
Și în privința acestei condiții, susținerile sunt nefondate.
Recurentul invocă numai pierderi de natură financiară, dar prejudiciile cauzate de emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, dacă acesta va fi anulat, vor fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
În cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, or, în cazul anulării actului administrativ, instanța va obliga și la recuperarea prejudiciilor cauzate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Z.G.E., împotriva Sentinței civile nr. 331 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.