Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta C.M., cetățean moldovean de naționalitate română, a chemat în judecată pe pârâta A.N.C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să se dispună obligarea pârâtei să emită și să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/ avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de tară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 februarie 2011, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie sub nr. 16090/RD/2010.
Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus, prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, solicitarea relațiilor prevăzute de lege.
În urma primirii acestor relații de la autoritățile competente, la data de 25 noiembrie 2010, Comisia pentru cetățenie a avizat pozitiv cererea reclamantei, iar ulterior, Președintele A.N.C. a emis Ordinul nr. 77/ P din 14 februarie 2011.
Prin sentința civilă nr. 1890 din 10 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind daunele interese, a respins în rest acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.C., ca rămasă fără obiect și a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese și, având în vedere dispozițiile legale aplicabile, a dispus anularea capătului de cerere privind daunele interese, ca netimbrat.
Având în vedere că litigiul dedus judecății a fost soluționat ulterior sesizării instanței, împrejurare confirmată de reclamantă în ședința publică din data de 10 martie 2011, Curtea de Apel a dispus respingerea acțiunii, în rest, ca rămasă fără obiect. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că pârâta nu este în culpă procesuală, în condițiile în care sesizarea instanței a avut loc la data de 17 august 2010, anterior împlinirii termenului de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române, stabilit de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanța a reținut în mod corect faptul că litigiul a fost soluționat ulterior sesizării instanței, dar a respins în mod greșit cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Motivarea instanței referitor la faptul ca cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior expirării termenului de cel mult 5 luni de zile de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei romane stabilită de prevederile art. 16. alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizată și pentru acest considerent se impune respingerea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
Recurenta mai susține că la termenul de judecată din data de 10 martie 2011 pârâta nu a făcut nicio dovadă cu privire la trimiterea unui răspuns, în termenul legal de maxim 30 zile, din data de 23 iunie 2010, mai mult a afirmat că cererea a primit aviz pozitiv din partea Comisiei pentru Cetățenie la data de 25 noiembrie 2010. Deci a fost încălcat termenul expres prevăzut de lege de maxim 5 luni de zile, fiind analizat la 6 luni și jumătate de la depunere.
Deși a primit aviz pozitiv la data de 25 noiembrie 2010, Ordinul de redobândire a cetățeniei romane a fost emis abia în data de 14 februarie 2011 la circa 3 luni de zile de la data avizării pozitive ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 21/1991.
Refuzul nejustificat al pârâtei în ceea ce privește soluționarea cererii rezultă din depășirea de către aceasta a termenului în care avea obligația de a soluționa cererea în termenele prevăzute de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea nr. 554/2004. În raport de aceasta împrejurare, instanța trebuia să ia act că soluționarea cererii reclamantei după expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administrației până la data judecării cauzei (10 martie 2011) și, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea A.N.C., instituție menită a asigura și aplica procedura legală de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române, devenită operațională în luna august 2010, conform art. 11 din ordonanță.
Cererea recurentei - reclamante privind redobândirea cetățeniei române ce a format obiectul Dosarului nr. 16090/RD/2010, a fost preluată de către A.N.C., în temeiul dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunțare sau retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare la Direcția cetățenie din cadrul Ministerului Justiției se transferă Autorității, iar soluționarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991, republicată..astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanță de urgență.”
Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că A.N.C. și-a îndeplinit toate obligațiile legale în cadrul procedurii administrative având ca obiect cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și termenele stipulate de Lege, respectiv a preluat spre soluționare dosarul administrativ, președintele Comisiei pentru cetățenie a solicitat relații autorităților abilitate în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin 1 lit. b) din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată termenul la care Comisia a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) și e), avizând pozitiv cererea la 25 noiembrie 2010, ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr. 77/ P din 14 februarie 2011.
Raportat la această situație de fapt, instanța de fond, în mod temeinic și legal, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului nejustificat”, a apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea” menționată, din partea A.N.C., și în consecință nu se poate constata refuzul nejustificat în sensul prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte reține, pe de o parte, că intimata - pârâtă, A.N.C., a parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii și comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 17 august 2010 invocând existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Până la primul termen de judecată, respectiv 10 martie 2011, autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că la 25 noiembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv.
În acest context, în mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat pronunțând și soluția, ca atare.
Dezlegarea dată de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neputându-se reține că pârâtul a „căzut în pretenții”, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de „refuzul nejustificat” de a da curs pretențiilor reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse judecății și nici nu o putea obliga la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă.
Atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil la ședința Comisiei, care a avut loc înainte de termenul de judecată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 1890 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.