Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul I.N. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, contestând respingerea cererii sale de acordare a cetățeniei române.
Reclamantul a susținut că nu s-a precizat care dintre condițiile prevăzute de art. 8 din legea cetățeniei nu a fost îndeplinită, apreciind că îndeplinește toate condițiile deoarece domiciliază legal în România de 19 ani, nu a creat probleme față de statul și poporul român, nu a fost condamnat pentru infracțiuni în România și în străinătate și cunoaște limba română suficient cât să se poată integra în viața socială.
Prin Sentința civilă nr. 895 din 8 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul I.N. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prevederile de art. 8 alin. (1), lit. f) și g) se referă la cunoașterea limbii române, deținerea unor noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială, cunoașterea prevederilor Constituției României și a imnului național.
Pentru verificarea îndeplinirii acestor două condiții, reclamantul a susținut un interviu în fața Comisiei pentru Cetățenie, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 21/1991, în cadrul acestuia dând o probă scrisă din care a rezultat că nu cunoaște limba română suficient de bine.
Curtea de Apel a mai apreciat că susținerile care vizează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 21/1991 sunt, de asemenea, irelevante în soluționarea cauzei, întrucât Comisia pentru Cetățenie a constatat că reclamantul îndeplinește aceste condiții, respingerea cererii de acordare a cetățeniei române fiind determinată de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. e) și f) din lege.
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul I.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât la proba scrisă cât și la întrebările de cunoștințe generale reclamantul a răspuns în proporție de 70%.
Recurentul apreciază că instanța de fond a reținut doar răspunsurile eronate pe care le-a dat la proba scrisă și orală din cadrul interviului, și nu a făcut mențiunea că la proba scrisă, deși cu o caligrafie destul de dificilă, a reușit să scrie suficient de corect iar la proba de cultură a răspuns corect la majoritatea întrebărilor.
De asemenea, instanța de fond a considerat că, deși celelalte condiții prevăzute de art. 8. alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 21/1991 sunt îndeplinite, sunt irelevante în soluționarea cauzei deoarece Comisia pentru Cetățenie a respins cererea reclamantului pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. e) și f). Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea contestației și urmare a coroborării probelor administrate, respectiv înscrisurile depuse să constate că a făcut dovada că posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială.
Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin acțiunea formulată, recurentul-reclamant a contestat respingerea cererii de acordare a cetățeniei române, solicitând instanței admiterea contestației și „să accepte" cererea sa de acordare a cetățeniei române.
Înalta Curte constată că prin sentința recurată, în mod temeinic s-a reținut faptul că Ordinul Președintelui ANC nr. 113/P din 09 august 2010, prin care a fost respinsă cererea de acordare a cetățeniei române, este legal, fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 21/1991, neconstituind pentru recurentul-reclamant un act vătămător în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că în urma susținerii interviului organizat pentru verificarea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, în data de 13 iulie 2010, s-a constatat în mod legal că recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) și g), deoarece nu cunoaște dispozițiile fundamentale ale Constituției, nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială.
Înalta Curte constată că instanța de fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, a analizat toate răspunsurile formulate în cadrul interviului, inclusiv proba scrisă, concluzionând în mod temeinic și legal că reclamantul nu deține suficiente cunoștințe în domeniu pentru a se integra în viața socială.
Așa cum rezultă din consemnările interviului și din proba scrisă la același interviu, Comisia pentru Cetățenie a constatat că recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f) și g) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată și completată, respectiv că „nu știe să scrie și să citească în limba română, nu cunoaște dispozițiile fundamentale ale Constituției, nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească legate de istoria și geografia poporului român în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială."
Evaluarea în cadrul interviului de către Comisia pentru Cetățenie a cuprins atât răspunsurile la întrebările adresate, cât și cunoștințele de limbă română din proba scrisă, respectiv proba de citire a unui text în limba română, ocazie cu care s-a constatat că sunt insuficiente cunoștințele recurentului.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de I.N., împotriva Sentinței civile nr. 895 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.