Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4558 din 5 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj împotriva Sentinței nr. 219 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal și a obligat recurenta la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță în mod judicios a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 58 din 29 octombrie 2010 și a Dispoziției nr. 5017 din 28 octombrie 2010 privind măsurile stabilite de organele fiscale, până la pronunțarea instanței de fond.
Suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât într-adevăr motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei actelor administrative fiscale atacate), cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfășurarea cu mari dificultăți, pe mai departe, a activității economice a intimatei, chiar la intrarea în insolvență, și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).
Susținerea recurentei referitoare la inadmisibilitatea cererii reclamantei de suspendare a executării dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 5017 din 28 octombrie 2010 nu poate fi primită, textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, art. 15 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nefăcând nici o distincție prin raportare la stabilirea sau nu, prin actul administrativ fiscal atacat, a unor impozite, taxe și accesorii ale acestora.
Împotriva hotărârii instanței de recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii se arată că în dosarul nr. 504/33/2011/a1, având aceeași pricină între aceleași persoane, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4586 din 6 octombrie 2011 a admis recursul, a casat sentința recurată și a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
În subsidiar, s-a solicitat desființarea hotărârii și cu privire la cheltuielile de judecată în sumă de 800 RON, deoarece în speța de față nu se poate reține culpa procesuală a revizuentei întrucât organul fiscal a emis actele atacate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, motiv pentru care se solicită înlăturarea acestei dispoziții.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele cererii de revizuire, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (...)”.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.
Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj, împotriva Deciziei nr. 4558 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.