Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 3489/118/2011, reclamanta SC F.CO GE RO SPA Italia a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Constanța - Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local ca prin hotărâre să se dispună în principal:
- anularea dispoziției nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 emisă de SPITVBL Constanța,
- anularea/revocarea declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007, cu consecința anulării rolului fiscal aferent și a tuturor sarcinilor fiscale aferente,
- anularea/revocarea declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, cu consecința anulării rolului fiscal aferent și a tuturor sarcinilor fiscale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat anularea dispoziției nr. R-S 203757 din 10 februarie 2011 și obligarea pârâtelor la stabilirea și calcularea obligațiilor fiscale ale reclamantei aferente suprafețelor de teren de 51.870,29 mp și 10.620,05 mp situate în Constanța, Zona Faleză Nord, respectiv str. M.E., începând cu data punerii efective a subscrisei în posesia celor două suprafețe de teren, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este parte contractantă a Contractelor de concesiune nr. 38133/2000 și 38134/2000 prin care Municipiul Constanța avea obligația de a-i preda terenurile concesionate în maxim 90 de zile de la semnarea contractelor.
S-a mai arătat că au fost întâmpinate nenumărate probleme în legătură cu punerea reclamantei în posesia terenurilor concesionate, aceasta fiind nevoită să recurgă la acțiuni judiciare și executori judecătorești, astfel că abia la data de 28 aprilie 2005 au fost semnate de reclamantă și de către Primăria Constanța procesele-verbale de predare-primire a terenurilor aferente celor două contracte.
Pârâtul Municipiul Constanța prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
La termenul de judecată din 02 iunie 2011 reprezentantul convențional al pârâtului Constanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanta, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004 și față de cuantumul sumelor menționate în adresa nr. S 59654 din 02 iunie 2011 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local Constanța, de peste 500.000 RON, competența materială aparține Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.
Prin Sentința nr. 978 din 02 iunie 2011 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentința Tribunalul Constanța a reținut că în speță criteriul aplicabil în aprecierea competenței este cuantumul sumelor reprezentând sarcinile fiscale a căror anulare se solicită, întrucât aceste sume reprezintă obligații fiscale (taxă folosință teren).
A reținut Tribunalul că din analiza adresei nr. S 59654 din 02 iunie 2011 emisă de Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța reiese că reclamanta are obligații fiscale reprezentând taxă folosință teren în cuantum total de 572.920 RON, așadar superior plafonului de diferențiere de 500.000 RON, astfel că instanța competentă este Curtea de Apel Constanța.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 809/36 din 14 iulie 2011.
În ședința publică din 28 septembrie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei, în raport de declarațiile de impunere în care se menționează suma de 38.265 RON și suma de 7.834 RON.
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 333/CA din 12 octombrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat cauza la Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța superioară pentru soluționarea acestui incident procedural.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin actul administrativ supus controlului de legalitate se stabilesc în sarcina contribuabilului debite constând în taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, iar suma contestată este mai mică de 500.000 RON, astfel că instanța competentă este tribunalul.
În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare.
În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Criteriul valoric este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.
În cazul de față, obiectul principal al litigiului îl constituie anularea/revocarea declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30969 din 28 iunie 2007 și a declarației de impunere înregistrată sub nr. G 30968 din 28 iunie 2007, ambele emise de reclamantă în calitatea sa de contribuabil, pe baza cărora s-a determinat anual taxa de folosință a celor două terenuri concesionate.
Potrivit acestor declarații de impunere pentru terenul în suprafață de 51.870,29 mp a fost stabilită o taxă în sumă de 38.265 RON (declarația de impunere nr. G 30969 din 28 iunie 2007) iar pentru terenul în suprafață de 10.620,05 mp a fost stabilită o taxă în sumă de 7.834 RON.
Prin urmare, având în vedere că suntem în prezența unei cereri de anulare a unui act administrativ unilateral emis de organul fiscal prin care sunt stabilite în sarcina reclamantei taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, iar valoarea stabilită prin cele două declarații a căror anulare/revocare se solicită nu depășește pragul valoric de 500.000 RON prevăzut de lege, se apreciază că, în speță, competența materială aparține Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC F. CO GE RO SPA Italia și pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.