Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1429 din 29 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-i pe primii doi pârâți la plata către reclamantă a primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizate în raport cu rata inflației. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind obligată această autoritate să aloce fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați cei doi pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plății primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanța sa.
De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând că plata drepturilor ce se cuvin reclamantei nu ar fi posibilă dacă autoritățile debitoare nu ar primi în bugetul propriu sumele respective iar chematul în garanție are un rol hotărâtor la elaborarea bugetului.
Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, și că, de asemenea, în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestei autorități.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între acest pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate și reclamantă. Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul la prima de concediu - ce constituie obiectul acțiunii în speța de față - este un drept de natură salarială.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, se va reține, de asemenea, că în mod greșit a fost admisă aceasta de către instanța de fond.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor și autoritățile pârâte nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menționat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt și autoritățile pârâte — n.r.) au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate" (alin. 1) iar „Ministerul Economiei și Finanțelor examinează proiectele de buget și poartă discuții cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergență hotărăște Guvernul".
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive; de asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, formulată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, ca fiind temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1429 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C.A., față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în garanție a aceluiași pârât, de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.