Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentința nr. 247 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de P.D.M., T.C., F.O., B.V.M., ... în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Economiei și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie în favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive, privind obligarea la vânzarea directă a pachetului de acțiuni, care se cuvin din procentul total de 8% stabilit prin O.G. nr. 55/2003, la prețul de achiziționare stabilit pentru investitorul strategic OMV - Austria, sub sancțiunea de despăgubiri pe zi de întârziere, a reținut că prevederile O.G. nr. 55/2003 se circumscriu reglementărilor din domeniul privatizării.
Instanța a reținut că cererea de obligare la vânzarea unei părți din acțiunile S.N.P. P. S.A. București, ca fracțiuni în care este divizat capitalul social al acestei societăți, reprezintă un litigiu ce se referă la activitatea de privatizare și văzând dispozițiile art. 72010 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 5 C. proc. civ. a constatat că litigiul dedus judecății este în materie comercială.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele invocate au arătat că în mod greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției comerciale a Tribunalului București, întrucât competența este stabilită exclusiv în raport de locul ocupat de autoritatea publică emitentă a actului atacat, iar în cauză este vorba de o autoritate publică centrală.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a constatat, din analiza actelor din dosar, că cererea ce face obiectul acțiunii introductive vizează obligarea pârâților la vânzarea unei părți din acțiunile S.N.P. P. S.A. București, ca fracțiuni în care este divizat capitalul social al acestei societăți, situație în care Înalta Curte reține că cererea de față reprezintă un litigiu ce se referă la activitatea de privatizare.
În conformitate cu dispozițiile art. 72010 C. proc. civ. litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor prezentului cod și cu procedura prevăzută de aceste dispoziții.
Prin urmare, raportat la obiectul cererii introductive, Înalta Curte a constatat că litigiul dedus judecății este în materie comercială, așa cum corect a stabilit Curtea de Apel Craiova.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de P.D.M., T.C., F.O., B.V.M., ... împotriva Sentinței nr. 247 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.