Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1163 din 1 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea lui M.P.D., fost judecător la Tribunalul Militar Timișoara, de stabilire a nivelului funcție de execuție corespunzător gradului profesional I obținut prin examen, conform dispozițiilor Legii nr. 60/1968, Legii nr. 52/1991 și Legii nr. 92/1992, în vigoare la data obținerii gradului profesional I.
Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii învestit cu soluționarea cererii fostului judecător M.P.D. de stabilire a nivelului funcției de execuție corespunzător gradului profesional I obținut prin examen, a reținut că la data de 19 februarie 2008, prin Decretul Președintelui României nr. 285, publicat în M. Of., nr. 140/22.02.2008, domnul M.P.D., președinte al Tribunalului Militar Timișoara, a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că gradul obținut conform Legii nr. 52/1991 nu se identifică cu gradul instanței sau parchetului la care se putea promova, întrucât primul vizează salarizarea magistraților, iar al doilea cariera acestora, astfel cum Plenul a statuat de altfel prin Hotărârea nr. 654 din 20 septembrie 2007, constatând că dobândirea gradului profesional nu atrăgea dreptul de a funcționa la o instanță sau parchet superior, ci doar creșterea cuantumului salariului de bază.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.P.D., criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată în cauză, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că necompetența este de ordine publică, conform art. 159 C. proc. civ., va admite excepția și va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul litigiului - Curtea de Apel Timișoara.
În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că s-a formulat recurs împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care vizează drepturile unui fost judecător.
Dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 reglementează calea de atac împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, termenul de recurs și instanța competentă, iar din actele dosarului a rezultat că domnul M.P.D., președinte al Tribunalului Militar Timișoara, a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării.
Pentru aceste considerente, în raport de calitatea persoanei la data introducerii cererii, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Curții de Apel Timișoara, competență stabilită în raport de rangul autorității care a emis actul administrativ atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul litigiului - Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL