Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 88/F din 29 mai 2009 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă acțiunea reclamantului M.L. formulată în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Administrație, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 27.000 lei reprezentând bursa corespunzătoare perioadei 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 și comunicarea notei obținută la proiectul personal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că reclamantul M.L. a participat la programul de selecție pentru formarea specializată în administrația publică pentru a dobândi statutul de manager public.
În urma selecției a fost înmatriculat prin Ordinul nr. 236 din 23 noiembrie 2005 la poziția nr. 32 din Anexa I, reclamantul semnând un angajament, din care a rezultat că a luat cunoștință de prevederile O.U.G. nr. 56/2004 privind Statutul special al funcționarului public denumit manager public.
Ulterior înmatriculării la programul de formare specializată pentru dobândirea statutului de manager public, Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor a comunicat Unității Centrale pentru Reforma Administrației Publice din cadrul Ministerului Administrației și Internelor faptul că diploma profesională de management eliberată de Open University din Marea Britanie pe numele reclamantului corespunde unei formări profesionale de un an de studiu (respectiv 60 de credite).
Pentru aceste motive, constatând că reclamantul nu îndeplinește una din condițiile esențiale pentru a fi cursant în cadrul programului de formare specializată în administrația publică cu durată de 2 ani, destinat absolvenților de învățământ superior, viitori manageri publici, Institutul Național de Administrație a promovat o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității parțiale a Ordinului nr. 326 din 23 noiembrie 2005 emis de directorul general, al Institutului Național de Administrație, în ceea ce-l privește pe reclamant.
Instanța de fond a constatat că, pe parcursul soluționării acestui litigiu, s-a dispus suspendarea parțială a efectelor acestui ordin referitor la reclamantul M.L..
Această acțiune formulată de Institutul Național de Administrație a fost admisă de Curtea de Apel București prin Sentința nr. 2549 din 22 octombrie 2007, iar prin Decizia nr. 3653 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința arătată a fost modificată în tot, în sensul că acțiunea reclamantului Institutul Național de Administrație a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Instanța de fond, având în vedere înscrisurile cauzei, a constatat că reclamantul s-a înscris și a participat la programul de formare specializată fără a îndeplini cerința de admisibilitate prevăzută de Regulamentul de Studii, respectiv studiile de lungă durată constatate prin diplomă de licență sau echivalentă a acestor studii.
Instanța a reținut că aspectul formal, al înmatriculării în cadrul programului de formare specializată, nu reprezintă un argument pentru ca acesta să beneficieze de contravaloarea bursei și a studiilor, întrucât s-a dovedit că reclamantul nu întrunește o condiție de fond, generală și necesară pentru admiterea la efectuarea acestor studii.
De asemenea, instanța a constatat că cel de-al doilea petit al cererii introductive, referitor la comunicarea notei obținute de reclamant la proiectul personal, reprezintă o sarcină excesivă pentru pârâtă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pronunțată ca nelegală și temeinică.
A invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 9 și art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 54/2004, art. 9 alin. (3), art. 28 alin. (1) lit. c) pct. 9, 33 din O.U.G. nr. 92/2008, art. 59 - 60 din H.G. nr. 783/2005 și art. 1 din H.G. nr. 1175/2004 în susținerea recursului declarat.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanța de fond a încălcat limitele puterii judecătorești și a nesocotit un act administrativ perfect valabil, respectiv ordinul prin care a dobândit calitatea de cursant.
A precizat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile judecătorești și s-a substituit puterii executive reprezentate prin Centrul Național pentru Recunoașterea și Echivalarea Diplomelor.
A arătat că The Open University Business School este cea mai importantă facultate a universității britanice de stat și este acreditată de toate cele trei instituții de acreditare internaționale privind educația managerială (Marea Britanie, Europa și Statele Unite).
A susținut că instanța de fond a ignorat faptul că sistarea plății bursei a fost făcută începând cu luna ianuarie 2007, prin încheierea de ședință pronunțată în Dosarul nr. 8236/2/2006 de Curtea de Apel București, măsură dispusă până la soluționarea irevocabilă a cauzei, care a intervenit prin pronunțarea Deciziei nr. 3653/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, măsură care nu mai este de actualitate având în vedere soluția dată pe fondul cauzei, astfel încât a arătat că Ordinul nr. X/2005, de înmatriculare în cadrul programului de formare specializată, a rămas în vigoare.
Recurentul a expus pe larg situația de fapt privind înscrierea la programul de formare arătat și a concluzionat că pârâtul, prin exces de putere, a refuzat să ia în considerare hotărârea irevocabilă arătată și să-i plătească bursa lunară pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009, precum și să-i comunice nota obținută la proiectul personal.
A arătat că a promovat, în sesiunea iunie 2009, încă un examen de licență la S.N.S.P.A.
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu dispozițiile legale aplicabile cauzei va respinge ca nefondat recursul formulat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de control judiciar a constatat că reclamantul, ulterior pronunțării Deciziei nr. 3653 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat autorității pârâte plata sumei ce reprezintă bursa corespunzătoare perioadei 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 și comunicarea notei obținută la proiectul personal, având în vedere soluția adoptată de instanță cu privire la anularea parțială a Ordinului Institutului Național de Administrare din 23 noiembrie 2005 - Anexa 1 (poziția 32).
Înalta Curte reține faptul că Ordinul din 23 noiembrie 2005 despre care se susține că reprezintă temeiul acordării bursei solicitate, în cauza de față, reprezintă actul administrativ de înmatriculare a recurentului-reclamant la Institutul Național de Administrație, pentru anul I de studii 2005 - 2006, act administrativ cu efect temporar limitat, având în vedere scopul pentru care a fost emis.
Înalta Curte a constatat că Programul de formare specializată în administrația publică cu durata de 2 ani, destinat absolvenților învățământului superior, a fost finalizat în anul 2007, prin desfășurarea activității de evaluare, în perioada 2 martie - 7 martie 2007 a unui număr de 22 de proiecte personale ale bursierilor, din cadrul Programului de formare specializată destinat viitorilor manageri publici YPS, ciclul 2, fără ca recurentul-reclamant să beneficieze de această evaluare, datorită faptului că Ordinul nr. X/2005 a fost suspendat în ceea ce-l privește pe cursantul L.M..
Înalta Curte a constatat că după data de 23 octombrie 2008, data încetării efectelor suspendării Ordinului nr. X/2005, recurentul-reclamant nu a solicitat echipei de management a programului de formare specializată reluarea Programului și desfășurarea activității de evaluare a proiectului personal prezentat, ci a ordonat comunicarea notei obținute la proiect și plata bursei corespunzătoare.
Or, fără ca recurentul-reclamant să finalizeze cursul programului la care a fost înscris și fără să se fi realizat activitatea de evaluare a proiectului personal este evident că nu este posibilă obligarea autorității în sensul achitării bursei și comunicarea notei, căci cursul nu a fost finalizat și evaluarea nu a avut loc, acestea fiind activități obligatorii ce trebuiau realizate de recurentul-reclamant.
Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății autoritatea intimată a răspuns cererilor formulate de recurent, iar adresele de răspuns nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Instanța de control judiciar a constatat că refuzul autorității intimate, de a da curs cererilor formulate de recurentul-reclamant, nu depășește limitele dreptului de apreciere, adică nu reprezintă exercitarea cu exces de putere a refuzului și a concluzionat că este un refuz justificat.
Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurent cu privire la încălcarea limitelor puterii judecătorești, la nesocotirea caracterului executoriu al Ordinul Institutului Național de Administrație nr. X/2005, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat în legătură cu legalitatea/nelegalitatea ordinului arătat, ci a constatat că reclamantul nu este îndreptățit la plata sumei solicitate.
Înalta Curte reține ca fiind corectă interpretarea dată de instanța de fond a dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 56/2004, văzând dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2004 care impun, alături de alte condiții, condiția cu privire la durata studiilor superioare.
Or, raportat la durata Programului de formare, așa cum este prevăzută prin Ordinul nr. 142 din 10 iulie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de Studii privind organizarea și desfășurarea programului de formare specializată în administrația publică, dar și la faptul că recurentul-reclamant nu a finalizat programul de formare, fapt recunoscut de reclamant prin cererea de chemare în judecată ("până în luna august 2006 am urmat programul derulat de Institutul Național de Administrație") rezultă că solicitarea recurentului de plată a bursei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2009 nu are niciun temei.
Pentru toate aceste motive, văzând că nu sunt motive de casare sau de modificare a sentinței atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva Sentinței civile nr. 88/F din 29 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.