Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 826 din 26 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanta Direcția Generală a Serviciilor Publice de Gospodărire Comunală Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu și a anulat Decizia nr. 1/20 iunie 2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Giurgiu și Procesul-verbal de inspecție nr. 15900 din 16 mai 2007 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Procesul-verbal de inspecție nr. 15.900 din 18 mai 2007 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu s-au constatat, printre altele, în ceea ce privește taxele percepute pe drumul european E70, la punctul de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria, că, având în vedere veniturile încasate și evidențiate în evidența contabilă a DGSPGC Giurgiu precum și datele prezentate de Poliția de frontieră în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, organul de control a procedat la calcularea unui prejudiciu estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON, reprezentând diferența dintre veniturile încasate din taxe tranzit și înregistrate în contabilitatea instituției și veniturile care ar fi trebuit obținute, având în vedere numărul de autovehicule care au tranzitat Frontiera Giurgiu în perioada 2004 - 2006.
A mai reținut că împotriva Procesului-verbal de inspecție nr. 159007 din 16 mai 2007 reclamanta a formulat obiecțiuni solicitând anularea parțială a acestuia, iar prin Decizia nr. 1 din 26 noiembrie 2007 contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și nesusținută.
Având în vedere această situație de fapt, prima instanță a constatat că susținerile reclamantei referitoare la greșita stabilire a răspunderii pentru prejudiciul evidențiat în procesul-verbal și în sarcina primarului municipiului Giurgiu nu pot fi primite, deoarece Primarul Municipiului Giurgiu nu a formulat obiecțiuni la procesul-verbal de inspecție și nici acțiune în contencios administrativ, iar eventuala antrenare a răspunderii persoanelor răspunzătoare de cauzarea prejudiciului se poate face ulterior.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului estimat, instanța de fond a reținut că acesta este greșit determinat astfel cum s-a stabilit și în expertiza contabilă, existând o diferență în minus de 40.069 autovehicule, între numărul de autovehicule care au tranzitat România, conform situației transmise de PCTF Giurgiu și cea stabilită de expertiză, motivată de situația potrivit căreia casierii încasatori au consemnat autovehicule ce tranzitau frontiere mai întâi în caiete personale, apoi le transcriau în borderouri, ceea ce presupune erori de transcriere a autovehiculelor scutite. Prin expertiză s-a mai constatat lipsa unor listinguri din dosarele de listinguri, iar I.J.P.F. Giurgiu - Sectorul Poliție Frontieră a răspuns că acestea nu se află în evidența sa.
A mai apreciat instanța de fond că din actul de control și decizia de soluționare a obiecțiunilor, rezultă că organul de control nu a analizat documentele în cauză, neputându-se reține un refuz a fi puse la dispoziție, organul de control raportându-se la adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de Poliția de frontieră Giurgiu pentru mijloacele de transport care au tranzitat punctul de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2007, în care se face referire la numărul de mașini înmatriculate în România și mijloacele de transport străine, excepție făcând cele înmatriculate în statele membre UE, țările din spațiul Schengen și Ch, scutite de plata taxelor, însă, în evidențele Poliției de Frontieră nu sunt menționate autovehiculele care sunt scutite la plata taxelor conform hotărârilor consiliului local.
A mai reținut instanța de fond că din decizia de soluționare a obiecțiunilor rezultă faptul că au fost puse la dispoziția organului de control toate documentele solicitate cu excepția celor care se găsesc la D.N.A., deși acestea din urmă ar fi avut relevanță pe fondul stabilirii prejudiciului.
A concluzionat Curtea de Apel București în sensul că față de constatările expertului desemnat și erorile de transcriere și consemnare a autovehiculelor scutite de taxe, se constată că prejudiciul estimativ în sumă de 35.576.520,86 RON nu a fost în mod corect și legal determinat, motiv pentru care cele două acte administrativ-fiscale atacate se impune a fi anulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticele aduse sentinței atacate, recurenta-pârâtă susține, în esență, următoarele:
- împrejurarea reținută de instanță, că organele de control nu au analizat toate documentele relevante asupra tematicii de control, deținute de D.G.S.P.G.C, deși, prin adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007 instituția noastră și-a arătat disponibilitatea în acest sens, este eronată, întrucât adresa respectivă a fost întocmită după finalizarea și comunicarea procesului verbal de control;
- expertiza contabilă administrată în cauză este irelevantă, în opinia recurentei, întrucât aceasta nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar; în acest sens recurenta arată, contrar celor reținute de către expertul contabil că, în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu este făcută o distincție clară între mijloacele de transport scutite de taxă și cele care datorează taxa de tranzit pentru drumul european K70, la punctul de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria;
- recurenta mai critica sentința și pentru faptul că a reținut anumite concluzii ale expertului privind erori de înregistrare ale casierilor, existența unor autovehicule care tranzitau frontiera ocolind punctul de încasare a taxei;
- se mai susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică și sub aspectul faptului că s-a reținut că activitatea de control s-a desfășurat în lipsa documentelor aflate la D.N.A.; recurenta arată că organele de control nu au stabilit niciun prejudiciu aferent perioadei la care se referă documentele aflate în posesia D.N.A.;
- instanța a exonerat reclamanta de la plata întregului prejudiciu deși s-a reținut faptul că doar un număr de 40.069 de mijloace de transport au rămas netaxate.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
1. O prima critică adusă de recurentă sentinței, se referă la împrejurarea reținută de instanță, că organele de control nu au analizat toate documentele relevante asupra tematicii de control, deținute de D.G.S.P.G.C.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, instituția noastră, prin adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007, și-a exprimat disponibilitatea de a furniza organelor de control toate documentele relevante asupra tematicii de control.
Susținerea recurentei, în sensul ca instituția reclamantă și-a manifestat „tardiv" această disponibilitate, după încheierea și comunicarea rezultatelor controlului este irelevantă.
Astfel, D.G.S.P.G.C. a comunicat adresa nr. 10367 din 04 iunie 2007, ca răspuns la solicitarea organelor de control, formulată prin adresa nr. 16881 din 30 mai 2007, de a depune documentele la care reclamanta făcea referire în cuprinsul obiecțiunilor împotriva procesului-verbal de inspecție, iar intimata-reclamantă a comunicat organelor de control disponibilitatea de a furniza toate aceste documente la sediul D.G.S.P.G.C.
Este irelevantă împrejurarea că documentele au putut fi puse la dispoziție după încheierea actului de control întrucât, la acea dată, litigiul se află în faza recursului grațios iar organul emitent putea să procedeze la examinarea documentelor și eventual la o revocare totală sau, cel puțin parțială, a actului de control.
Înalta Curte apreciază că instanța de fond a procedat în mod judicios atunci când a apreciat ca actul de control este insuficient fundamentat, atât timp cât existau numeroase documente care, dacă ar fi fost analizate, ar fi condus la o altă concluzie, în sensul inexistenței prejudiciului.
2. Referitor la critica conform căreia hotărârea instanței s-a bazat pe un raport de expertiza care nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei se constată că și aceasta este neîntemeiată.
În acest sens recurenta arată că în adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu este făcută o distincție clară între mijloacele de transport scutite de taxă și cele care datorează taxa de tranzit pentru drumul european E70, la punctul de trecere a frontierei dintre România și Bulgaria, distincție pe care nici expertul și nici instanța de judecată nu au observat-o.
Astfel, adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu, ce reprezintă principalul - dacă nu chiar singurul - argument în stabilirea prejudiciului, precizează numărul total al mijloacelor de transport care au tranzitat punctul de frontieră în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Singura distincție făcută prin această adresă este între mijloacele de transport străine, cu excepția celor înmatriculate în Statele membre ale Uniunii Europene, țările din spațiul Schengen și CH și mijloacele de transport înmatriculate în România.
Nu este specificat nicăieri în cuprinsul acestei adrese că, din totalul mijloacelor de transport ce au tranzitat frontiera, o parte au fost scutite de la plata taxei de tranzit.
De altfel, o astfel de mențiune nu ar fi fost posibilă întrucât Poliția de frontieră avea obligația de a înregistra toate mijloacele de transport care tranzitau punctul de frontieră, atât străine cât și cele înmatriculate în România, atât pe sens de intrare cât și pe sens de ieșire, fără a ține cont de dispozițiile actelor normative ce reglementau regimul de colectare al taxei de tranzit și scutiri pentru anumite tipuri de mijloace de transport.
Din acest motiv, expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, s-a dovedit a fi un mijloc de proba pertinent și util cauzei de față, conducând în final la stabilirea adevărului.
Principalul obiectiv al expertizei a fost acela de stabili existenta sau inexistenta unui prejudiciu reprezentând diferența dintre veniturile încasate din taxa de tranzit și înregistrate în contabilitatea D.G.S.P.G.C. și venituri care ar fi trebuit obținute, având în vedere numărul de autovehicule care au tranzitat frontiera Giurgiu - Ruse, numărul de mijloace de transport scutite de la plata acestor taxe și numărul de mijloace de transport care au fost taxate.
În raportul de expertiză, cu ocazia răspunsului la acest obiectiv, expertul a concluzionat că prejudiciul stabilit de către organele de control nu există și că acesta este rezultatul interpretării superficiale a unor informații obținute de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007.
Astfel, după cum se poate observa la pag. 7 a procesului-verbal de inspecție, organele de control, în mod netemeinic, au stabilit prejudiciul prin compararea numărului de mijloace de transport care au tranzitat România pe la frontiera Giurgiu - Ruse în perioada 2004 - 2006 (informații obținute de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontiera Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007), aplicând pentru fiecare mijloc de transport taxa corespunzătoare, cu veniturile înregistrate de D.G.S.P.G.C. din taxa de tranzit perioada 2004 - 2006.
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, această modalitate de stabilire a prejudiciului este eronată, din mai multe considerente: organele de control nu au ținut cont de numărul de mijloace de transport înregistrate în evidențele D.G.S.P.G.C. ca fiind taxate ci doar de veniturile înregistrate de instituția intimată din taxa de tranzit.
În acest sens, chiar în procesul-verbal de control, pag. 3 și 4 se arată că „pentru perioada noiembrie - decembrie 2005 și perioada ianuarie - martie 2006 nu s-a putut stabili numărul de autovehicule taxate deoarece documentele primare au fost predate la D.N.A. conform adresei nr. 5206 din 22 martie 2006 emisă de D.G.S.P.G.C. Giurgiu, verificându-se numai veniturile înregistrate în evidența contabilă".
3. Susținerile recurentei, conform cărora, pentru perioadele pentru care documentele aferente se afla la D.N.A., nu a fost stabilit niciun prejudiciu sunt nesusținute de probele din dosar, în realitate, astfel cum rezultă din anexa nr. 28 a procesului-verbal, organele de control au stabilit prejudiciul pentru tot anul 2005 și tot anul 2006, inclusiv pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 și ianuarie - martie 2006.
Organele de control au ținut să evidențieze la pag. 3 și 4 din procesul-verbal că, pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 și ianuarie - martie 2006, elementul de referință pentru stabilirea prejudiciului nu a fost numărul de mijloace de transport înregistrat în evidențele reclamantei, ci veniturile înregistrate în evidența contabilă.
Însă, această precizare a organului de control nu poate echivala cu nestabilirea unui prejudiciu pentru perioadele noiembrie - decembrie 2005 și ianuarie - martie 2006, așa cum în mod eronat se afirma în motivele de recurs.
Practic, pentru niciuna din perioadele aferente intervalului 2004 - 2006, în formula de calcul a prejudiciului, organele de control nu au ținut cont de numărul de mijloace de transport înregistrate în evidențele instituției reclamante ca fiind taxate, adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007 emisă de I.J.P. Giurgiu, incluzând atât mijloacele de transport taxate cât și cele scutite.
Conform H.C.L.M. nr. 85 din 04 aprilie 2003 și nr. 200 din 11 iulie 2003, transportatorii rutieri au beneficiat de scutire la plata taxei de tranzit pe sensul de ieșire din țară.
De asemenea, conform H.C.L.M. nr. 99/2006, începând cu data de 13 martie 2006, ora 7, regimul de colectare a taxei de tranzit pe sensul de intrare în țară a fost modificat, taxa fiind redenumită „taxa ecologică și de salubrizare" și preluată în vederea încasării de către Consiliul Local al Municipiului Giurgiu.
Astfel, începând cu data de 13 martie 2006, ora 7, încasarea acestei taxe pe sensul de intrare în țară nu mai era în responsabilitatea D.G.S.P.G.C. Giurgiu.
Prin expertiza contabilă, în mod corect au fost deduse din totalul mijloacelor de transport comunicat de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Giurgiu prin adresa nr. 2089998 din 28 februarie 2007, numărul de mijloace de transport care intrau sub incidența prevederilor hotărârilor de consiliu local anterior menționate.
Pentru a determina numărul de mijloace de transport care intrau sub incidența H.C.L.M. nr. 99/2006, expertul a avut în vedere situațiile zilnice emise de Poliția de frontieră Giurgiu, aflate în cea mai mare parte în arhiva instituției noastre.
În aceste condiții, expertul a concluzionat ca exista o diferența de 40.069 autovehicule neînregistrate ca fiind taxate sau scutite.
Cu toate acestea, expertiza a explicat că această diferență nu poate fi considerată prejudiciu întrucât, de cele mai multe ori, diferența a fost rezultatul unor erori materiale sau unor împrejurări de fapt ce nu puteau fi controlate (cum ar fi ocolirea punctului de încasare a taxei, refuzul de a plăti taxa etc.).
Recurenta critica în mod nefondat sentința pe acest aspect, arătând ca trebuia stabilit un prejudiciu corespunzător numărului de 40.069 autovehicule neînregistrate în evidențele instituției noastre.
Această critică este nefondată întrucât expertul a concluzionat ca numărul de mașini neînregistrată de D.G.S.P.G.C. nu reprezintă un prejudiciu.
Pe de alta parte, recurenta nu a făcut dovada contrarie celor probate prin raportul de expertiză, în sensul că nu a dovedit că mijloacele de transport neînregistrate erau în mod obligatoriu taxabile.
Așadar, instanța de fond, în mod corect. pe baza probelor de la dosar a apreciat că prejudiciul stabilit de organele de control nu a fost corect determinat, dispunând anularea actelor administrative supuse controlului judecătoresc.
În consecință, având în vedere motivele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu, împotriva Sentinței civile nr. 826 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.