Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1973 din 12 mai 2009, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, cu consecința obligării pârâtului de a primi de îndată cererea reclamantului și de a plăti acestuia daune morale în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea, a anulat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca netimbrat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că s-a adresat cu o cerere în 3 decembrie 2008, cu revenire la 19 ianuarie 2009, Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău cât și Ministerului Afacerilor Externe, solicitând stabilirea unei date pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 21/1991, în speță fiind astfel incidente prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 referitoare la sancționarea refuzului nejustificat de soluționare a cererilor sau nesoluționarea lor în termen. A apreciat că trecerea unui interval de timp de 3 luni de la formularea primei cereri și introducerea acțiunii în instanță nu poate constitui un termen nerezonabil în sensul dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.V..
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se, în esență, că pe de o parte hotărârea judecătorească cuprinde motive contradictorii/străine de natura pricinii, iar pe de altă, că instanța a interpretat și aplicat greșit legea. Sub acest ultim aspect s-a precizat că în speță este vorba în mod evident de "nesoluționarea în termenul legal a unei cereri" în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei - ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 - obligă statul român să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea […], redobândirea cetățeniei. În opinia recurentului, trecerea unui interval de timp de 5 luni de la momentul formulării scrisorii de intenție îl îndreptățește la valorificarea drepturilor conferite de Legea nr. 21/1991, doar o astfel de soluție fiind în acord cu garanția unui proces echitabil statuate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6).
Prin întâmpinare, Ministerul Afacerilor Externe a apreciat că sentința recurată este legală și temeinică în contextul materialului probator administrat, subliniind că nu se poate reține culpa sa - prin Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău - în condițiile unei puteri de absorbție a cererilor de redobândire a cetățeniei române mult mai mică decât numărul solicitărilor venite din partea cetățenilor moldoveni. În privința termenului rezonabil invocat de recurentul-reclamant, intimatul a amintit că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a explicat că aprecierea caracterului "rezonabil" al unui termen depinde de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte și nu doar de durata termenului (Cauza Katte Klitsche de la Grange, spre exemplificare).
Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate de recurent și expuse rezumativ de instanța de control judiciar, dar și din perspectiva art. 3041 C. proc. civ. în raport de materialul probator existent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.
Obiectul acțiunii a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor Externe de a soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii de către reclamant a cetățeniei române, obligarea ca această cerere să-i fie primită de îndată și plata de daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Cum însuși reclamanta a precizat, scrisoarea de intenție adresată Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău a fost întocmită la 3 decembrie 2008.
Demersul judiciar a fost pornit în fața instanței de contencios a Curții de Apel București la 2 martie 2009.
Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.
Întrucât nici legiuitorul național și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române.
Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noțiunea de "termen rezonabil" nu este sinonimă celei de "termen scurt", ci se raportează la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).
Este de notorietate că Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că din lipsa unui spațiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt.
În speță, intervalul de timp de 4 luni scurs între data depunerii scrisorii de intenție și data sesizării instanței de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil.
În contextul arătat, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 (1) lit. i) sau lit. h) din Legea nr. 554/2004 și nici cele ale art. 18 (1) cu referire la art. 1 (1) din același act normativ, soluția corectă și legală fiind aceea a respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Ca urmare, văzând art. 312 (1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea contenciosului administrativ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sSentinței civile nr. 1973 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.