Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea actelor administrative nr. 548 din 25 martie 2009, (proces-verbal de constatare) respectiv decizia nr. 2375 din 27 mai 2008, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva acestui process-verbal, acte emise de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; exonerarea de la plata debitului în cuantum de 18.650,65 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea nr. 81 din 14 mai 2007 a solicitat Agenției de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură, sprijinul pentru plăți directe pentru o suprafață 112,32 ha teren, având categoria pășune, situat pe raza localității. G.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, iar prin completarea la întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 206 din 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și în consecință, a anulat procesul-verbal de constatare nr. 548 din 25 martie 2009 și decizia nr. 11771 din 24 aprilie 2009 emise de pârâtă.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este o instituție publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului, astfel încât, deși acțiunea are ca obiect anularea unor acte administrative emise de agenție, pentru asigurarea opozabilității efectelor hotărârii judecătorești, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiara unui sprijin financiar direct acordat în temeiul O.U.G. 125/2006 pentru anul 2007, astfel cum rezultă din decizia nr. 2440975 din 07 iunie 2008, prin care i s-a acordat suma de 18.650,65 RON, în cadrul schemei unice de plată pe suprafața - SAPS, pentru o suprafață determinată de 110,33 ha.
Prin procesul-verbal de constatare nr. 548 din 25 martie 2009 emis de MADR-APIA- Direcția Antifraudă și Control Intern s-a dispus restituirea sumei de 18.650,65 RON, pentru motivul că reclamanta nu îndeplinește condițiile de eligibilitate în sensul că nu a făcut dovada utilizării suprafeței declarate în cererea de acordare a sprijinului direct și că nu s-ar fi declarat toate parcelele agricole.
Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată prin decizia nr. 1171 din 13 mai 2009 emisă de MADR-APIA - Direcția Antifraudă și Control Intern, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
În speță, reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 81 din 14 mai 2007, a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru suprafața de 112,32 ha, fiind individualizate parcelele în declarația de suprafață, anexă a cererii de solicitare, iar dovada deținerii suprafeței pentru care a solicitat acordarea sprijinului financiar a fost făcută cu contractul de arendă nr. 3 din 14 mai 2007 încheiat între reclamantă în calitate de arendaș și Primăria G., în calitate de arendator, pentru suprafața de 115 ha teren agricol extravilan.
Totodată, prima instanță a reținut că în urma analizării dosarului, prin decizia nr. 2440975 din 07 iunie 2008 i s-a acordat reclamantei suma de 18.650,65 RON pentru suprafața determinată de 110,33 ha.
Așadar, îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor de eligibilitate s-a realizat anterior acordării sprijinului financiar, astfel încât la un control ulterior nu se poate reține că aceste condiții nu erau îndeplinite, iar cererea de acordare a sprijinului financiar a fost validată pentru o suprafață mai mică, respectiv pentru 110,33 ha, decât aceea menționată în cerere, nejustificându-se deci niciun prejudiciu.
În fine, prima instanță a reținut și faptul că prin Ordonanța nr. 95/P/2009 emisă de DNA –Serviciul Teritorial Craiova, Biroul teritorial Târgu Jiu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 întrucât neconcordanța existentă în legătură cu suprafața din contractul de arendare și cea declarată la APIA, putea fi explicată prin aceea că blocurile fizice apar mai mici în hartă decât în inventarul primăriei, blocurile fizice putând fi diminuate datorită vegetației forestiere, astfel că nu se poate reține că, prin declarațiile date, reclamanta P.M. a urmărit obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comunității Europene.
3. Recursul declarat de pârâți
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, critcând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul - pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a susținut, în motivele de recurs, că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu este emitentul actelor administrative atacate, astfel că nu se justifică calitatea sa în proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că sentința atacată este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, întrucât actul a cărui anulare s-a cerut a fost întocmit ca urmare a punerii în executare a O.G. nr. 79/2003 care reglementează posibilitatea, dreptul și obligația de recuperare a fondurilor comunitare și a celor de cofinanțare ce au fost utilizate neconform, or, în temeiul acestor dispoziții, s-a constatat că, în aplicarea O.U.G. nr. 125/2006, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006, astfel că plata care s-a acordat anticipat, pe baza de declarație proprie, este supusă verificării ulterioare, cum de altfel s-a și procedat.
Recurenta - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură a criticat sentința atacată, arătând, în esență, că în urma controlului realizat de Direcția Antifraudă și Control Intern s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de actele normative, în virtutea cărora se acordă plățile respective și s-a emis procesul-verbal de constatare nr. 548 din 25 martie 2009 prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit în valoare de 18.650,65 RON.
Astfel, reclamanta a declarat pe propria răspundere că datele înscrise în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor, sunt reale, complete și perfect valabile, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că datele înscrise în cerere nu sunt reale, reclamanta nefăcând dovada utilizării suprafeței declarate, conform O.U.G. nr. 125/2006, ceea ce constituie o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, stabilindu-se astfel, suma totală de 18.650, 65 RON.
În concluzie, recurenta-pârâtă a susținut că s-a constatat că actul administrativ fiscal atacat a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 46 din O.G nr. 92/2003, astfel că se impune menținerea procesului verbal de constatare și a deciziei de soluționare a contestației, ca fiind legale și temeinice.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivului de ordine publică
Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a primei instanțe.
Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl constituie anularea procesului verbal de constatare nr. 548 din 25 martie 2009 și a deciziei nr. 1171 din 13 mai 2009 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată în sumă totală de 18.650,65 RON, suma imputată fiind acordată ca sprijin pe suprafață de teren aferent anului 2007, pe considerentul că reclamanta nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, în sensul că nu a făcut dovada utilizării suprafeței declarate în cererea de acordare a sprijinului direct și că nu s-ar fi declarat toate parcelele agricole.
Astfel, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, modificată.
Potrivit art. 4 alin. (2) din această ordonanță, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.
Procesul verbal de constatare atacat în cauză reprezintă, conform art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar conform alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc.
Conform art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de C. proc. fisc.
Prim urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate față de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul în speță al contribuției contestate de reclamant.
În cazul în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege.
Așadar, indiferent de poziționarea, în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, Tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON, Curțile de Apel fiind competente să soluționeze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 RON.
Cum în speță cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 RON, în mod corect a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
2. Soluția pronunțată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură împotriva sentinței nr. 206 din 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.