Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea primei instanțe:
Prin încheierea din 26 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta A.M.V. în contradictoriu cu pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., pentru nerespectarea de către reclamantă a dispoziției încheierii de ședință din 29 octombrie 2010, în sensul de a-și preciza acțiunea sub aspectul actelor contestate.
1. Recursul declarat de reclamantă:
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, critcând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că a stabilit cadrul procesual în cauză, așa încât prima instanță a reținut în mod greșit că acțiunea nu ar fi precizată.
Totodată, a susținut că într-un prim ciclu procesual instanța de apel a pronunțat sentința nr. 2539 din 12 iunie 2009, în care de altfel sunt inserate solicitările sale, iar recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1743 din 29 martie 2010 or, în cazul în care acțiunea nu ar fi fost precizată nu ar fi fost posibil să se pronunțe aceste hotărâri.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:
Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate:
Analizând modul în care recurenta își exercită drepturile procesuale, este de menționat că încheierea atacată nu reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.
În speță, se constată că pricina se află în fond după casare, așadar a fost parcurs primul ciclu procesual fără a se pune problema precizării acțiunii, prin urmare, nu există un temei în acest sens.
2. Soluția pronunțată în recurs:
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.M.V. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.