Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 octombrie 2007 reclamantul H.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Ministerul Economiei și Finanțelor obligarea la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că obligația de plată a primei de vacanță se întemeiază pe art. 37 din O.G. nr. 38/2003 iar faptul că acest act normativ a fost suspendat succesiv nu prezintă relevanță în cauză întrucât pe calea suspendării nu se poate ajunge la anularea unui drept legal acordat. De asemenea, dreptul la sporul de fidelitate se întemeiază pe dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dreptul la primele de vacanță și la sporul de fidelitate a fost suspendat.
De asemenea, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare în care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa calității procesuale pasive a sa. În susținerea întâmpinării chematul în garanție a arătat că doar pârâții pot fi obligați la plata primelor de vacanță restante executarea urmând să se realizeze pe seama bugetului alocat acestor instituții. Chematul în garanție nu are raporturi cu reclamantul și nici nu este ordonator de credite pentru bugetul alocat autorităților pârâte. Pe fondul cererii, chematul în garanție a arătat că dreptul la primele de vacanță a fost suspendat, astfel încât nu se pot aloca sume pentru o astfel de cheltuială care nu este stabilită în mod legal.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3125 din 4 decembrie 2007 a respins excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamantul H.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții să plătească recurentului sumele reprezentând primele de vacanță pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport cu rata inflației.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și lipsa calității procesuale pasive, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată reținând că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală dar nu ca obligat și solidar cu instituția la care funcționează polițiștii ci în raport cu obligațiile acestui minister de elaborare a proiectului bugetului de stat în funcție de datoriile fiecărui minister în parte.
Curtea a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr. 500/2002 pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la care este obligat prin sentință dacă nu i se alocă fonduri necesare pentru efectuarea acestor plăți.
Pe fondul cererii prima instanță a reținut că dreptul la prima de concediu a fost prevăzut de dispozițiile art. 37 (2) teza I din O.G. nr. 38/2003, iar suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea ei, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca atare Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București au fost obligați la plata primelor de vacanță pentru perioada 2004 - 2006 sumele urmând să fie actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective pentru o deplină reparare a prejudiciului cauzat.
Acordarea sporului de fidelitate a fost hotărâtă având în vedere dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 potrivit cărora "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor criticând hotărârea ca nelegală și netemeinică.
Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2008 pricina a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților.
Datorită faptului că, până la data 12 ianuarie 2010, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva Sentinței nr. 3125 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.