Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanței de fond.
Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.C.D. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru obligarea acesteia să-i emită decizia reprezentând titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv situat în Craiova, jud. Dolj, conform dispoziției nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma unor litigii, prin dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova s-a soluționat notificarea ce viza imobilul preluat abuziv de stat și s-a propus acordarea de despăgubiri, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar nu s-a primit niciun răspuns.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința nr. 240 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubiri aferentă imobilului preluat abuziv, situat în Craiova, conform dispoziției nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova.
În motivarea soluției s-a reținut nesoluționarea dosarului reclamantei într-un termen rezonabil și a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor, constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.
Nu a fost reținută ca întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind pe reclamantă nu este complet, pentru că și dacă ar fi reală, trebuia adoptate măsuri mult mai rapide și eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamanta era îndreptățită la măsuri reparatorii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond deoarece:
I. instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței competente privind excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2830/2006.
Referitor la această excepție, invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a arătat că titulara dispoziției nu face dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv legătura de rudenie cu foștii coproprietari, pentru că la data preluării s-a constatat o stare de coproprietate și nu s-a făcut dovada proprietății asupra imobilului notificat.
II. la dosarul de despăgubire lipsește situația încasării despăgubirilor încasate la preluare de către foștii coproprietari ai imobilului revendicat și pentru aceasta dosarul a fost remis Primăriei mun. Craiova pentru completare.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 2830/2006 emisă de Primăria mun. Craiova, arătând că în prezenta cauză această dispoziție este vizată și nu cea cu nr. 20918 din 12 iunie 2009, așa cum greșit susține instanța de fond.
III. instanța de fond este netemeinică deoarece nu a ținut seama de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire a reclamanților și că nu se poate reține culpa acestei autorități privind durata de soluționare a dosarelor de despăgubire.
S-a arătat că pentru respectarea principiului egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite a fost emisă decizia nr. 2815/2008 de către C.C.S.D. care a stabilit că ordinea de înregistrare a dosarelor va fi cea de soluționare.
Pe fondul cauzei, s-a invocat că dosarul nu este complet pentru că lipsesc dovezi privind calitatea de persoană îndreptățită, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat, situația încasării despăgubirilor la preluare.
Referitor la termenul rezonabil, se consideră că decizia nu poate fi emisă decât după efectuarea evaluării, iar prin faptul că nu s-a stabilit un termen pentru emitere, se aplică termenul de 30 de zile, termen în care nu se poate efectua evaluarea și emiterea deciziei.
4. Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 și a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, care nu mai poate fi restituit în natură.
Inițial, s-a emis dispoziția nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în valoare de 180.700 RON.
Ulterior, prin dispoziția nr. 6632 din 7 martie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova s-a modificat art. 1 din dispoziția nr. 2860 din 3 ianuarie 2006, s-a respins notificarea reclamantei ca tardiv formulată și în urma unui litigiu s-a obținut anularea acestei dispoziții.
Ca urmare a acelui litigiu, a fost emisă dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova, iar dosarul a fost înaintat C.C.S.D.
În fața instanței de fond, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 2830 din 23 ianuarie 2006 a Primarului mun. Craiova, iar în motivele de recurs se critică soluția instanței de fond cu privire la nesesizarea Tribunalului Dolj cu excepția de nelegalitate a acestei dispoziții, dar criticile sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate este invocată nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.
Cum excepția de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ, iar dispoziția contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată și nu a sesizat Tribunalul Dolj cu soluția acesteia.
Chiar și dacă dispoziția primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziției la instanța civilă [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 – secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare].
De altfel, ar fi de precizat că decizia nr. 2830 din 3 ianuarie 2006 emisă de Primarul mun. Craiova a fost modificată prin decizia nr. 6632 din 7 martie 2006 a aceleiași autorități și această ultimă decizie a fost anulată prin sentința civilă nr. 1112 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă, irevocabilă, astfel că, privitor la reclamantă își produce efectele dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 emisă de Primarul mun. Craiova și care a și fost înaintată C.C.S.D., astfel că sunt greșite susținerile din recurs cu privire la dispoziția incidentă în cauză și nu cele ale instanței de fond.
Recurenta încearcă să justifice neemiterea titlului de despăgubire în privința reclamantei deoarece dosarul nu ar fi complet.
La instanța de fond a fost depusă documentația ce a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, nu se poate spune că imobilul ce face obiectul notificării nu a fost identificat pentru că în dispoziția nr. 20918 din 12 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova, la art. 1 se precizează că terenul este în suprafață de 615,4 m.p. situat în Craiova și nu prezintă relevanță că nu a fost identificat prin dispoziția nr. 2830/2006, iar cea de modificare a fost anulată.
Referitor la dovada calității de persoană îndreptățită la dosar s-au depus certificatele de moștenitor nr. 8239/1966 și nr. 309 din 27 septembrie 2005 prin care s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, calitate ce nu i-a fost contestată de Primarul mun. Craiova care a emis dispoziția nr. 20918/2009.
De asemenea, la dosarul cauzei se află depusă declarația reclamantei autentificată în 2005, din care rezultă că pentru terenul de 615,4 m.p. situat în Craiova, județul Dolj, nu s-a primit nicio despăgubire de la data exproprierii.
Toate acestea dovedesc faptul că restituirea dosarului la Primăria mun. Craiova putea fi evitată.
Problema coproprietății la data preluării abuzive nu prezintă relevanță, având în vedere că dintre toți moștenitorii numai reclamanta a formulat notificare cu privire la acest imobil, iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 cotele celorlalți moștenitori profită celor care au formulat notificarea.
Cu privire la termenul rezonabil de soluționare a cererii, într-adevăr, dispoziția nr. 20918 a Primarului mun. Craiova a fost emisă la 12 iunie 2009, în urma unor litigii și în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a avut calitatea de pârâtă, însă, trebuia subliniat faptul că chiar Decizia nr. 2815/2008 a C.C.S.D. dă posibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubiri pentru motive temeinice, fără a se respecta ordinea de soluționare stabilită prin aceeași decizie.
În afară de faptul că este culpa autorităților statului, în general, pentru faptul că notificarea reclamantei din anul 2002 nu a fost soluționată după aproape 9 ani, se impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire și în raport de situația reclamantei.
Aceasta a avut calitate de chiriaș într-un imobil situat în Craiova și acest imobil a fost restituit în natură fostului proprietar, prin sentința civilă nr. 102 din 18 martie 2009 a Tribunalului Dolj și există pericolul ca, la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, să fie evacuată din locuință, iar această situație poate fi apreciată ca motiv temeinic pentru emiterea deciziei.
Prin obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru reclamantă, nu s-a stabilit o obligație care să fie îndeplinită fără respectarea procedurilor legale privind evaluarea, comunicarea raportului de evaluare, efectuarea eventualelor obiecții la raportul de expertiză, etape care preced emiterea deciziei, iar dacă va fi demarată procedura de evaluare și, totuși se va depăși termenul de 30 de zile prevăzut de lege, nu se poate invoca neexecutarea hotărârii pentru că și evaluarea face parte din executarea acesteia, dar aceasta să nu fie întârziată fără justificare.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, dar se va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv vor fi reduse cheltuielile de judecată la suma de 500 RON, în raport de complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, având în vedere că recursul a fost soluționat la primul termen, iar apărătorul a formulat numai concluzii scrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 240 din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata L.C.D., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.