Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 193 din 31 mai 2010 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, formulată de petentul T.C.I.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație T.C.I. iar prin hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului C.S.M. s-a respins contestația ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în raport de datele statistice existente în perioada 2007-2008, când la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei s-a înregistrat o încărcătură a dosarelor de soluționat pe procuror, de 505,75, respectiv 583,40, situată sub media națională aferentă anilor menționați, prin hotărârea nr. 798 bis din 30 aprilie 2009 s-a redus schema de personal al acestei unități de parchet cu un post vacant de procuror, odată cu reducerea schemelor și a altor 45 de unități de parchete, posturi care au fost transferate în schemele de personal ale unor parchete care înregistrau o încărcătură cu mult peste media națională.
S-a apreciat ca întemeiată soluția de respingere a solicitării de transfer și pentru că Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este una dintre unitățile care se confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de parchetele la care s-a solicitat transferul și la care se formulează în mod constant cereri de transfer, iar petentul a fost numit în funcție ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură organizat la 13 aprilie 2008, tocmai în scopul ocupării posturilor existente la unități de parchet care se confruntă cu un număr mare de posturi vacante și/sau dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante.
În legătură cu argumentele invocate în contestație privind lipsa demersurilor C.S.M. în vederea reglementării situației unității de parchet la care funcționează s-a reținut că în ultima perioadă s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de dosare de soluționat la nivelul tuturor parchetelor din țară, dar această situație nu poate fi imputată Consiliului, având în vedere caracterul de relativă predictibilitate a unei astfel de evoluții, precum și lipsa mijloacelor de suplimentare a schemelor de persoane și de ocupare a posturilor vacante într-o perioadă scurtă de timp.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de către recurentul T.C.I. și a solicitat anularea hotărârii și transferul acestuia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 București.
S-au invocat următoarele argumente în susținerea cererii de transfer:
- situația posturilor vacante; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei toate cele 3 posturi prevăzute în schemă erau ocupate, în timp ce la unitățile de parchet unde s-a solicitat transferul erau posturi de execuție vacante;
- volumul de activitate; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 și Sectorului 4, în anul 2009, încărcătura pe procuror a depășit media la nivel național, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei media s-a situat aproape de cea la nivel național;
- viitoarea soție își desfășoară activitatea în cadrul unei instituții publice cu sediul în București, neavând posibilitatea de a se transfera într-o altă localitate, pe un post similar și pentru întemeierea unei familii singura opțiune este transferul recurentului în București sau într-o localitate în apropiere de București.
Referitor la hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-au formulat următoarele critici:
1. Conform art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, la soluționarea cererilor de transfer sunt avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;
- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soțului/soției;
- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate și situația familială.
S-a arătat că singurul criteriu care a stat la baza adoptării hotărârii a fost acela al volumului de activitate al unității de parchet de la care a solicitat transferul, fără a-l conjuga cu cel al volumului de activitate al parchetelor la care a solicitat transferul, iar faptul că schema de procurori prevede un număr redus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei nu este un argument pentru respingerea cererii de transfer.
2. În ceea ce privește argumentul invocat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că unitatea de parchet se confruntă cu un număr mare de posturi vacante și/sau dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, s-au făcut referiri la alți colegi care au fost admiși la același concurs din 13 aprilie 2008, dar care au fost transferați la aceeași ședință din 31 mai 2010, respectiv D.F.G., transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, V.L. și T.F., transferate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 București.
Au fost admise cereri de transfer ale unor colegi procurori care au fost admiși în magistratură la 13 aprilie 2010 și transferați în luna iunie 2010, respectiv B.A.A., transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, D.M., transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
3. Referitor la încălcarea prevederilor art. 8 din Convenție s-a precizat că distanța de cca. 600 km dintre Carei și București nu permite efectuarea unei navete zilnice, ci doar deplasări periodice la minim 3 săptămâni.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului de nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul a formulat o cerere de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde funcționează ca procuror din anul 2008 când a promovat examenul de intrare în magistratură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
Cererea de transfer i-a fost respinsă inițial de către secția de procurori, iar contestația formulată a fost respinsă prin hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului C.S.M., hotărâre ce se atacă în prezenta cauză.
Transferul judecătorilor și procurorilor este reglementat printr-un Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, iar în art. 3 din acest regulament sunt stabilite criteriile în baza cărora se analizează cererile de transfer, astfel:
- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;
- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soțului/soției;
- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate și situația familială.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament, Consiliul Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al curților de apel și parchetelor de pe lângă curțile de apel de la care, respectiv, la care se solicită transferul.
Cererea de transfer a recurentului a fost respinsă în raport de volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul, dar și având în vedere că Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este una dintre unitățile care se confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de parchetele la care s-a solicitat transferul și la care se formulează în mod constant cereri de transfer.
Criticile din motivele de recurs se constată că sunt nefondate.
Așa cum am precizat, primul criteriu avut în vedere la analizarea cererii de transfer, este cel al volumului de activitate al parchetului de la care se solicită transferul.
În raport de acest criteriu, în anul 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei s-a înregistrat o medie a dosarelor peste media națională.
Este adevărat că și la parchetul unde s-a solicitat transferul (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 și 4 București) media dosarelor este peste media națională, dar tot în art. 3 din Regulament se cerere ca analizarea transferului să se facă și în raport de dificultățile de ocupare a acestora, or, Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este o unitate de parchet unde sunt dificultăți de ocupare a posturilor.
În motivele de recurs s-au făcut referiri la aprobarea de către secția de procurori a C.S.M. a unor transferuri de procurori intrați în magistratură tot în anul 2008 sau ulterior.
Verificând aceste hotărâri se constată că în toate cazurile s-a avut în vedere și faptul că a existat avizul favorabil al unității de parchet de unde se cerere transferul și al unității de parchet unde s-a aprobat transferul.
Or, în cazul recurentului, chiar acesta recunoaște că a existat avizul favorabil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 4 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, dar nu a existat niciun punct de vedere al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Un ultim motiv de recurs se referă la încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.
Prin soluția adoptată în legătură cu cererea sa de transfer se poate considera că nu s-a produs o încălcare a acestui drept, mai ales că, în momentul în care a ales să participe la un concurs de intrare în magistratură, cunoștea că posturile pentru care se concurează sunt situate în localități unde ocuparea acestora este dificilă și trebuia să anticipeze că, cel puțin pentru o perioadă de timp, va trebui să funcționeze la unitatea de parchet unde a câștigat concursul.
Apreciind că soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C.I. împotriva hotărârii nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011.