Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanță
Prin cererea înregistrată la 18 august 2010, reclamantul M.C. a solicitat suspendarea executării înștiințării de plată din 07 iulie 2010, emisă de C.A.S. Mehedinți, prin care în mod nejustificat i-au fost stabilite de către aceasta, obligații de plată cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S, dobânzi și penalități de întârziere, în sumă totală de 32.361,57 RON, aferente perioadei 2005-2009.
Prin sentința nr. 704 din 09 septembrie 2010 Tribunalul Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turnu Severin.
În motivarea sentinței s-a arătat că în cauză nu se cere suspendarea executării unui act administrativ fiscal, ci suspendarea înștiințării de plată, ce constituie începutul executării silite, cerere accesorie contestației la executare propriu-zise, iar competența de soluționare aparține judecătoriei.
Prin sentința nr. 5228 din 15 octombrie 2010, Judecătoria Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de contestator M.C., în favoarea Tribunalului Mehedinți, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Examinând excepția de necompetență materială în ceea ce privește soluționarea acestei cauze, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a apreciat că, în raport de prevederile art. 145 alin. (1), art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și pct. 5.2 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, obiectul cauzei este suspendarea executării unui act administrativ fiscal, nicidecum suspendarea unei executări silite.
Astfel, potrivit art. 145 alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită începe prin comunicarea somației, or, așa cum a susținut reprezentantul pârâtei, nu s-a emis nicio somație și nu s-a întocmit un dosar de executare silită.
Prin urmare, nu se pune problema existenței unei executări silite, ci se pune problema stabilirii naturii juridice a înștiințării de plată, mai precis dacă aceasta poate fi asimilată unei somații sau este un act administrativ fiscal. Răspunsul este dat de pct. 5.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX C. proc. fisc., aprobate prin Ordinul nr. 519/2005 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care precizează: „Alte acte administrativ fiscale pot fi: dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii reglementată de art. 28 C. proc. fisc., republicat, notele de compensare, înștiințările de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.".
Așadar, înștiințarea de plată a cărei suspendare se solicită este un act administrativ fiscal.
Potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
Analizând actele și lucrările dosarului asupra conflictului negativ de competență, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Conform cererii inițiale și a precizărilor depuse la judecătorie, rezultă că reclamantul solicită suspendarea executării înștiințării de plată din 07 iulie 2010. Conform art. 14-15 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea vizează executarea unui act administrativ fiscal. Or, înștiințarea de plată nu constituie un act administrativ fiscal, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, nefiind emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Dimpotrivă, înștiințarea de plată este un act de aducere la îndeplinire a unui titlu executoriu, fiind un act începător de executare, iar împotriva acestui act de executare, reclamantul poate să se adreseze instanței de executare, care în speță, față de dispozițiile din 05 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, este judecătoria și care, verificând caracterul accesoriu sau principal al cererii, în procedura executării silite prevăzută de C. proc. civ., va dispune în consecință.
Prin sentința nr. 28 CNC, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Mehedinți, în favoarea Judecătoriei Turnu Severin.
2. Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.A.S. Mehedinți.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a arătat că sentința primei instanțe este nelegală, întrucât înștiințarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal și nu este act de executare, cum greșit a reținut Curtea de Apel.
În raport de caracterul actului s-a precizat că soluționarea cererii aparține instanței de contencios administrativ.
b) Examinarea motivelor de recurs
Situația de fapt
Reclamantul M.C. a solicitat la Tribunalul Mehedinți suspendarea înștiințării de plată din 7 iulie 2010 emisă de C.A.S. Mehedinți.
Tribunalul Mehedinți a considerat că prin cererea formulată, reclamantul a cerut suspendarea executării silite, astfel că soluționarea cererii aparține Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Judecătoria a apreciat că înștiințarea de plată este un act administrativ fiscal și nu un act de executare, motiv pentru care a declinat competența la Tribunalul Mehedinți.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Craiova a stabilit că înștiințarea de plată este act de executare, așa încât soluționarea cererii aparține Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Legislația aplicabilă
C. proc. fisc. art. 145 – alin. (1) Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 - Alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii reglementată de art. 28 C. proc. fisc., republicat, notele de compensare, înștiințări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.
Înalta Curte examinând sentința primei instanțe, obiectul cererii, motivele de recurs și legislația aplicabilă reține:
Înștiințarea de plată are caracterul unui act administrativ fiscal, natura juridică a acestuia fiind stabilită în mod expres prin dispozițiile pct. 5.2 din Ordinul nr. 519/2005.
La stabilirea naturii juridice a actului care a format obiectul cererii de suspendare s-a confundat somația cu înștiințarea de plată.
Potrivit art. 145 alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită începe prin comunicarea somației, emisă în baza unui titlu executoriu.
Așadar, primul act de executare silită este somația.
Înștiințarea de plată este acel act prin care debitorul unei obligații fiscale este înștiințat cu privire la existența și cuantumul datoriilor bugetare, stabilite în sarcina acestuia.
Potrivit reglementării cuprinse în C. proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Prin înștiințarea de plată s-au adus la cunoștința contribuabilului datoriile pe care le are față de bugetul asigurărilor de sănătate.
Având în vedere caracterizarea legală prin Ordinul nr. 519/2005, pct. 5.2 a înștiințării de plată. Ca fiind act administrativ fiscal, soluționarea cererii de suspendare a înștiințării de plată aparține instanței de contencios administrativ și nu judecătoriei.
c) Soluția instanței de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentința atacată și se va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.A.S. Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 28 CNC din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2011