Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 3264 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, pe cale de consecință, a obligat pârâții să procedeze la desemnarea evaluatorului conform procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora din urmă la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși Legea nr. 247/2005 nu stabilește un termen pentru finalizarea procedurii administrative, acest fapt nu poate constitui un impediment în nesoluționarea, într-un termen rezonabil, a cererii sale privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în București, str. I.B., și transmiterea dosarului la un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pârâta, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prima instanță a constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, această excepție va fi analizată ca o apărare de fond întrucât, cererea reclamantului a fost adresată acestei autorități având astfel legitimitate procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că autoritățile pârâte au primit din luna aprilie 2009 dispoziția însoțită de întreaga documentație, în vederea evaluării și acordării titlului de despăgubire.
A mai reținut instanța că de la data înregistrării dosarului și până la data soluționării prezentei cauze a trecut un interval de 6 luni în care autoritățile pârâte nu au repartizat dosarul unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, potrivit procedurii premergătoare acordării de despăgubiri, reglementată de Legea nr. 247/2005.
2. Recursurile pârâților
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2.1. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a criticat sentința în temeiul art. 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea motivului invocat, recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, competența emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire și a efectuării operațiunilor administrative prealabile - printre care se numără și desemnarea evaluatorului - revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
2.2. Recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva sa ca neîntemeiată, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
În esență, recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape care trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a arătat că în cauza supusă judecății, cu ocazia analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat că dosarul trebuie completat cu actul de proprietate al numiților B.F. și B.E. asupra imobilului din strada B., București, compus din apartamentul nr. 1 în suprafață de 60,95 mp și teren în suprafață de 61,67 mp, în lipsa căruia nu se poate trece la etapa evaluării.
Recurenta-pârâtă a făcut referire și la prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform cărora dosarele privind acordarea de despăgubiri, în măsura în care se constată că sunt complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării acestora la Secretariatul Comisiei Centrale și a arătat că în speță nu a fost încălcat termenul rezonabil calculat în funcție de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente ori importanța litigiului pentru reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în cele două cereri de recurs și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondat, așa cum rezultă din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
1.1. În ceea ce privește recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
Acțiunea reclamantului are ca temei refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative premergătoare deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 13 alin. (1) din acest act normativ, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit legii se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca principale atribuții, pe acelea de a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și de a lua măsurile legale necesare în acest sens.
Totodată, art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede, în alin. (4) - (6), că pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale verifică legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și trimite dosarele la evaluatorul sau la societatea de evaluatori desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire și în baza căruia Comisia Centrală va emite titlu de despăgubire, conform alin. (7) al aceluiași articol.
Rezultă de aici că entitatea titulară de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ dedus judecății este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor iar nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care are atribuții distincte, de coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor și de emitere a titlurilor de plată și titlurilor de converse în etapa valorificării titlurilor de despăgubire, potrivit art. 131 și art. 181 - 189 din actul normativ menționat mai sus.
Prin urmare, motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondat.
1.2. În ceea ce privește recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Calitatea intimatului-reclamant de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția din 11 decembrie 2007 a Primarului General al Municipiului București, care a fost înaintată, împreună cu documentația aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, primind numărul de înregistrare X/CC. Cu toate acestea, până la data sesizării instanței dosarul nu fusese trimis încă unui evaluator, conform art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative.
Apărarea recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri era incomplet, nu poate fi reținută, pentru că nu se bazează pe argumente solide, Adresa din 15 iulie 2009, prin care Primarului Municipiului București i-au fost solicitate unele înscrisuri în completare, fiind întocmită după înregistrarea acțiunii la instanța de fond și după primirea citației pentru primul termen de judecată (dovada de îndeplinire a procedurii de citare poartă data de 10 iunie 2009), având deci un evident caracter pro causa.
Mai mult, din conținutul adresei respective rezultă că neclaritățile identificate de Comisie vizau, pe de o parte, o suprafață de numai 11,67 mp teren (diferența dintre cei 61.67 mp prevăzută în Dispoziția din 11 decembrie 2007 a Primarului Municipiului București și cei 50 mp menționați într-o Adresă din 27 iunie 2006 a S.C."Titan AL" S.A.) și, pe de altă parte, o pretinsă inadvertență între despăgubirile stabilite pentru apartamentul demolat prin procesul-verbal de evaluare nr. 599 din 8 iulie 1985, în cuantum de 79.975 lei (vechi) și suma de 8 RON (exprimată în lei noi) menționată în aceeași Adresă nr. X/2006 a S.C."Titan AL" S.A. În vederea eliminării neclarităților, prin declarație autentificată din 28 iulie 2009 la BNPA T.C. și D.R. și prin Adresa înregistrată în 30 iulie 2009, intimatul-reclamant a precizat că a încasat despăgubirea de 79.975 lei vechi (aproximativ 8 RON) la data de 30 august 1985 și că, din dorința de a nu mai întârzia finalizarea dosarului, renunță la despăgubirile ce i s-ar fi cuvenit pentru cei 11,67 mp teren în discuție.
Aceste elemente, la care se adaugă vârsta înaintată a intimatului-reclamant, sunt relevante în analiza îndeplinirii criteriilor cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pe care tocmai autoritatea pârâtă le invocă în recurs - complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant - și constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării Comisiei la desemnarea evaluatorului.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele menționate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și respingând totodată, ca nefondat, recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 3264 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor promovat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.