Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 429/CA din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța a admis contestația formulată de reclamantul Consiliul Local T. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a anulat decizia nr. 2505 din 16 februarie 2006, procesul-verbal de control din 23 decembrie 2005, precum și fișa navetă din 03 februarie 2004 și a fișei de avizare din 03 februarie 2004 și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că prin hotărârea nr. 96 din 29 august 2003 a Consiliului Local T., s-a aprobat adjudecarea licitației deschise organizată pentru încredințarea lucrării „Amenajare drumuri de pământ în intravilanul comunei T.” cu fonduri SAPARD și încredințarea lucrării SC C.C. SRL Constanța, în calitate de lider asociat cu SC U. SA Constanța, precum și contractul de lucrări din 10 august 2003.
Ulterior, datorită unor conjuncturi economice neprevăzute, în data de 29 august 2003, s-a reziliat contractul de asociere, parte contractantă rămânând numai SC C. SRL care a continuat executarea obligațiilor asumate față de Consiliul Local T. Activitatea de diriginte de șantier a fost încredințată lui C.L.
În urma unui control realizat de Agenția SAPARD prin procesul-verbal din anul 2005 s-a constatat că se impune recuperarea contravalorii serviciilor de diriginte de șantier, întrucât la momentul licitației era angajat la CN A.P.M. Constanța SA, unitate sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului – administrație publică, aspect ce contravine prevederilor art. 93 din Manualul de Instrucțiuni pentru contractele de achiziții publice de servicii, bunuri și lucrări.
De asemenea, s-a reținut că datorită faptului că adjudecarea contractului de licitație s-a obținut în mod necuvenit, se impune recuperarea taxelor neachitate către bugetul statului.
Prin decizia nr. 2505/2006, s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal, acesta fiind menținut.
Instanța de fond a apreciat că actele administrative atacate au fost emise cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât dirigintele de șantier nu este funcționar public, acesta fiind salariat al CN A.P. SA, deci personal contractual.
În ceea ce privește împrejurarea potrivit căreia una din societățile comerciale înregistra debite restante, instanța de fond a constatat că nu s-a avut în vedere faptul că acesta s-a retras din contractul de asociere ca urmare a rezilierii contractului.
În fine, s-a mai reținut că prin fișa din anul 2004 au fost respectate prevederile de achiziție publică, astfel că s-a avizat dosarul de licitație și contractul de diriginte de șantier, neimpunându-se anularea acesteia.
Prin încheierea nr. 25 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de ședință din 14 mai 2007, reținând că deși petenta susține că a fost prezentă la termenul de judecată din 14 mai 2007 și din eroare nu s-a consemnat, această susținere nu poate fi primită în raport cu referatul și copia caietului de ședință al grefierului.
Împotriva sentinței civile nr. 729/CA din 07 iunie 2007, precum și a încheierii nr. 25 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, invocând prevederile art. 304 pct. 7-9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând, în esență, că atât sentința civilă, cât și încheierea sunt nelegale și netemeinice.
Astfel, în privința sentinței civile, recurenta a susținut următoarele critici:
- motivarea soluției cuprinde motive contradictorii;
- instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor mijloacelor de apărare și a tuturor actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei;
- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia, interpretând în mod eronat legislația aplicabilă în domeniu.
În privința încheierii, recurenta a susținut că, în mod eronat, a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea de ședință din 14 mai 2007, reprezentantul agenției răspunzând la apelul făcut în cauza respectivă la acea dată.
Recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 429/CA din 07 iunie 2007 este întemeiat.
Așa cum s-a precizat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, Consiliul Local T. a atacat decizia nr. 2505 din 16 februarie 2006 emisă de directorul general al Agenției SAPARD, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de control din 23 decembrie 2005 încheiat de organele de control ale Direcției de control și antifraudă din cadrul Agenției SAPARD, urmare la raportul de control din 29 iulie 2005 prin care s-a propus demararea procedurilor de recuperare a contravalorii serviciilor de dirigenție de șantier și a profitului obținut de câștigătorul licitației de lucrări.
Astfel, organele de control au reținut că, în cauză, au fost încălcate:
- prevederile art. 9.3 din Manualul de Achiziții Vol.IV – Lucrări, Anexa IV la contractul de finanțare din 18 februarie 2003, prin aceea că dirigintele de șantier C.L., era, la data licitației, angajat pe perioadă nedeterminată al CN A.P. Constanța SA, unitate aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcției și Turismului;
- prevederile art. 5.3 din același Manual, prin aceea că, la licitația organizată, consorțiul format din SC C.C. și SC U. SA a obținut în mod nelegal adjudecarea contractului de achiziție publică de lucrări, deoarece, la data licitației, înregistra impozite și taxe neplătite către bugetul de stat, conform certificatului de atestare a creanțelor fiscale din 11 iulie 2003, ceea ce constituie un motiv de excludere de la licitație.
Organele de control au stabilit în sarcina beneficiarului contractului, Consiliul Local T., un debit de:
- 13.224,9 RON reprezentând plățile făcute către dirigintele de șantier pentru serviciile prestate;
- 6.142,8 RON reprezentând profitul obținut de SC U. SA (adică 10% din profitul total), cu dobânzile și penalitățile legale.
Instanța de fond, admițând acțiunea, a reținut că:
- în ceea ce privește regula de la art. 9.3 din Manual, dirigintele de șantier nu s-a aflat în conflict de interese, nefiind funcționar public în sensul prevederilor generale ale Legii nr. 188/1999;
- în ceea ce privește regula de la art. 5.3 din același Manual, aceasta nu a fost încălcată deoarece „începând cu 01 septembrie 2003, la doar 2 zile de la declararea ca adjudecatar a consorțiului, SC U. SA s-a retras din asociere, obligațiile contractuale fiind îndeplinite de SC C. SRL.
Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente în cauză.
Astfel, în cauză, este necontestat că, între Agenția SAPARD, antecesoarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de autoritate contractantă și Consiliul Local T., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul din 18 februarie 2003 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil de 34.247.089.022 ROL pentru realizarea proiectului intitulat „Modernizare drumuri de pământ în intravilan comuna T.”.
Acest contract a fost încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.
Astfel, potrivit art. 2 din O.G. nr. 79/2003 „în sensul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) neregulă înseamnă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și la orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, de înțelegere, acordurilor de finanțare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractelor încheiate în baza acestor memorandumuri/acorduri, rezultând dintr-o acțiune sau omisiune a operatorului economic, care, printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunității Europene și/sau a bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)–f) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și la art. 1 alin. (2) lit. a)–d) din O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțele publice locale”.
Deci, cu alte cuvinte, prin neregulă se înțelege și orice nerespectare a prevederilor contractelor încheiate în baza acordurilor privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, ceea ce înseamnă că prevederile contractelor respective sunt obligatorii atât pentru părțile contractante, cât și pentru organele jurisdicționale competente să soluționeze un litigiu izvorât dintr-un astfel de contract.
De altfel, chiar și instanța de fond, soluționând litigiul cu care a fost învestită, a reținut că prevederile art. 5.3 și art. 9.3 din Manualul de instrucțiuni pentru contractele de achiziții publice de servicii, bunuri și lucrări, Anexa IV la Contractul de finanțare, reprezintă reglementările aplicabile litigiului de față.
Astfel, potrivit art. 9.3 din Manual „Ca regulă generală, funcționarii sau alte persoane din administrația publică a țării beneficiare, indiferent de situația lor administrativă, nu vor fi angajați ca experți în contracte finanțate de Comunitatea Europeană în țara beneficiară”.
În cauză, este necontestat că dirigintele de șantier angajat de beneficiar (Consiliul Local T.) era angajat la data licitației al CN A.P.M. Constanța SA, unitate economică aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Instanța de fond a reținut în mod corect că dirigintele de șantier nu avea calitatea de funcționar public, dar a interpretat greșit prevederile art. 9.3 din Manual, care exclud nu numai funcționarii publici, ci orice funcționar, precum și orice alte persoane din administrația publică a țării beneficiare.
Or, este necontestat că dirigintele de șantier era angajat al unei unități aflate sub autoritatea ministerului de resort, care realizează serviciul public de interes național de administrare a Portului Maritim C.
De altfel, potrivit prevederilor generale ale Constituției României, ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor și ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, administrația publică include administrația ministerială, autoritățile administrative autonome, administrația publică locală, precum și instituțiile și unitățile economice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, prin care sunt realizate serviciile publice de interes național sau local.
Astfel fiind, prevederile art. 9.3 din Manual, incidente în cauză, au fost încălcate, dirigintele de șantier angajat de beneficiar aflându-se în conflict de interese, cheltuielile făcute cu plata indemnizației acestuia fiind neeligibile.
Potrivit art. 5.3 din Manual, nu pot participa la licitație societățile comerciale sau consorțiile de societăți comerciale în care una dintre societățile ce formează consorțiul, au datorii restante la bugetul de stat.
În cauză, este necontestat că prin hotărârea din 29 august 2003 a Consiliului Local T. a fost aprobată adjudecarea licitației, pentru lucrarea respectivă, în favoarea SC C.C. SRL Constanța asociată cu SC U. SRL Constanța, precum și că SC U. SRL avea obligații bugetare restante, așa cum reține și instanța de fond.
Concluzia instanței de fond, potrivit căreia regula prevăzută la art. 5.3 din Manual nu a fost încălcată deoarece la data de 01 septembrie 2003 SC U. SRL s-a retras din asociere, este lipsită de temei legal, din moment ce respectarea acestor prevederi trebuie apreciată la data adoptării hotărârea Consiliului Local din 29 august 2003.
Astfel fiind, în mod legal organele de control au apreciat că cheltuielile reprezentând profitul realizat de SC U. SRL reprezintă o cheltuială neeligibilă, urmând să fie restituită de beneficiar.
Având în vedere considerentele de mai sus, rezultă că recursul este întemeiat, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, astfel că va fi casată iar acțiunea va fi respinsă.
În ceea ce privește recursul vizând încheierea, autoritatea publică nu a justificat niciun interes procesual în promovarea acestuia, astfel că va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fostă SAPARD) împotriva sentinței civile nr. 429/CA din 7 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge acțiunea reclamantului Consiliul Local T., ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat împotriva încheierii nr. 25 din 24 septembrie 2007 a aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.