Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, în data de 27 martie 2007, reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.N.A.F. și D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, solicitând anularea, în principal, a deciziei nr. 226 din 22 noiembrie 2006, emisă de A.N.A.F., prin care s-a dispus suspendarea soluționării pe cale administrativă a contestației din 13 octombrie 2006 și obligarea pârâtei să soluționeze contestația formulată și în subsidiar, anularea raportului de inspecție fiscală din 22 august 2006 și a deciziei de impunere din 21 august 2006, stabilirea bazelor de impozitare, suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluționarea irevocabilă a plângerii.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat nelegalitatea controlului, fiscal și modificarea abuzivă a bazei de impunere a T.V.A. și impozitului pe profit.
Prin sentința civilă nr. 90/CA/2007, pronunțată în Dosarul nr. 385/112/2007, Tribunalul Bistrița-Năsăud a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 158 alin. (3), art. 159 pct. 2 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 440 din 21 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 385/112/2007,Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei din 22 noiembrie 2006 prin care s-a dispus suspendarea soluționării pe cale administrativă a contestației înregistrată la A.N.A.F. din 13 octombrie 2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că procedura suspendării este facultativă, important fiind ca organul fiscal să procedeze la o analiză temeinică a legăturii dintre infracțiunea ale cărei indicii ar determina suspendarea soluționării cauzei fiscale și litigiului fiscal, având în vedere că, de multe ori, cel ce formează contestația (cum este cazul în speță) este un alt subiect de drept decât cel împotriva căruia s-a început urmărirea penală.
Faptul că împotriva administratorului societății s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în înregistrarea în contabilitatea societății de cheltuieli fictive nu reprezintă automat un motiv temeinic de suspendare a procedurii de soluționare a contestației formulate de persoana juridică pentru suma reprezentând diferența de impozit și taxe stabilite de organul fiscal de control în legătură cu operațiunile economice efectuate de conducerea acestei persoane juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc civ.
Recurentele apreciază că între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de către reprezentantul legal al societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea dosarului ce face obiectul contestației actului administrativ.
Interdependența constă în faptul că debitele contestate au fost stabilite prin decizia de impunere din 22 august 2006 pe considerentul că societatea a înregistrat în contabilitatea proprie cheltuieli care nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil și a justificat scutirea de T.V.A, cu drept de deducere aferentă veniturilor din transportul internațional de persoane cu documente emise pe numele altor operatori de transport rutier, operațiuni asupra cărora urmează să se pronunțe organele de cercetare penală.
Se mai arată că a fost începută urmărirea penală împotriva administratorului societății reclamante.
Recurentele critică sentința instanței de fond și din perspectiva nepronunțării asupra excepției inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea raportului de inspecție fiscală din 22 august 2006 și a deciziei de impunere din 21 august 2006.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 184 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată, organul de soluționare a contestației fiscale poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speță, organul care a efectuat activitatea de control a sesizat I.P.J. Bistrița-Năsăud cu privire la existența indiciilor săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală de către administratorul SC E. SRL, A.D., constând înregistrarea în contabilitatea societății de cheltuieli fictive în sumă de 200.000 RON, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale cu suma de 51.183 RON.
Prin rezoluția confirmată de procuror la 5 mai 2005 a fost începută urmărirea penală împotriva administratorului societății.
Controlul fiscal a constatat că scopul încheierii contractului și a Convenției a fost diminuarea obligațiilor fiscale care ar fi trebuit înregistrate și plătite de reclamantă.
Între stabilirea obligațiilor bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor imputate administratorului societății există o strânsă legătură.
Este necesar a se stabili dacă a fost săvârșită o infracțiune în legătură cu aspectele constatate, cu atât mai mult cu cât cel împotriva căruia a fost începută urmărirea penală este administratorul societății.
Este adevărat că procedura suspendării prevăzută de art. 184 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 republicată, este facultativă, însă în speță măsura suspendării a fost luată întemeiat și motivat, cu respectarea dispozițiilor legale.
Contrar celor reținute de instanța de fond, se va aprecia în sensul temeiniciei măsurii luate. Organul fiscal, luând măsura suspendării, a procedat la analizarea condițiilor art. 184 alin. (1) lit. a) și motivat luarea măsurii, un argument în plus fiind începerea urmării penale împotriva administratorului societății.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea cererii subsidiare, prin care s-a solicitat anularea raportului de inspecție fiscal și a deciziei de impunere, se constată a fi întemeiat, întrucât această fază a procedurii administrative nu permite acționarea direct în instanță, în lipsa emiterii unei decizii de soluționare a contestației fiscale.
Față de acestea în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., se vor admite recursurile formulate, se va casa sentința atacată și se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în numele A.N.A.F. –împotriva sentinței civile nr. 440 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei SC E. SRL , ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 440 din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.