Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin excepția de nelegalitate formulată în Dosarul nr. 348/116/2006 al Tribunalului Călărași, reclamantul Ț.V. a solicitat în contradictoriu cu SC I. SA și cu Ministerul Industriei și Comerțului, constatarea nelegalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 20 mai 1998.
În motivarea excepției reclamantul a arătat că terenul situat în comuna C., sat C., Județul Ilfov s-a aflat în posesia sa din anul 1965, acesta obținând titlu da proprietate în baza uzucapiunii conform sentinței civile nr. 1740/1999 Judecătoriei Buftea.
Prin încheierea ședinței publice de la data de 06 februarie 2007 a Tribunalului Călărași, secția civilă, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate privind certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului la data de 20 mai 1998.
Intimata SC I. SA a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, întrucât privește un act unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și, pe de altă parte, formularea unei asemenea excepții nu poate fi făcută în calea de atac (în apel).
Prin sentința civilă nr. 1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, și excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Ț.V., în Dosarul nr. 348/116/2006 a Tribunalului Călărași, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocată de intimata SC I. SA instanța a reținut, în esență, că mijloacele procedurale prin care se invocă nelegalitatea actului sunt cele de la data procesului.
Referitor la admisibilitatea formulării excepției de nelegalitate în faza apelului, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 nelegalitatea unui act poate fi contestată oricând în cursul unui proces.
Pe fondul excepției de nelegalitate, Curtea a constatat că sentința civilă nr. 1740/1999 a Judecătoriei Buftea nu face dovada că terenul în discuție s-ar fi aflat în posesia reclamantului la data înființării societății intimate întrucât, pe de o parte, hotărârea nu este opozabilă acestei societăți, iar pe de altă parte, sentința sus-menționată face vorbire despre o suprafață de 5 mii m.p. și nu de 15 mii m.p.
Împotriva sentinței civile nr. 1426 din data de 29 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ț.V.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență: că instanța nu a verificat susținerile privind proprietatea și posesia terenului; că hotărârea referitoare la uzucapiune îi consfințește recurentului dreptul de proprietate; că terenul se află și s-a aflat în posesia sa și este în comuna C., sat C., județul Ilfov, nu în localitatea F. și nu a fost în posesia societății comerciale.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 și ale art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ individual a cărui nelegalitate a fost invocată conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 de numitul Ț.V., certificat de atestare a dreptului de proprietate, asupra terenului, a fost emis pentru SC I. SA București de către Ministerul Industriei și Comerțului la data de 20 mai 1998.
Excepția de nelegalitate a acestui act a fost formulată la data de 6 februarie 2007 (în Dosar nr. 348/116/2006 al Tribunalului Călărași, secția civilă) sub imperiul Legii nr. 554/2004 în forma în vigoare la aceea dată (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 262/2007).
Sfera de aplicare a noii legi a contenciosului administrativ cuprinde actele administrative comunicate/publicate începând cu data 06 ianuarie 2005. Excepția de nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, se poate aplica numai cu privire la acte emise după intrarea în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ. Pentru actele administrative emise până la data de 06 ianuarie 2005 sunt aplicabile principiile generale de drept recunoscute de practica judiciară anterioară, excepția de „ilegalitate” putând fi analizată de instanța care soluționează litigiul de bază, respectiv Tribunalul Călărași, în cadrul apelului formulat de numitul Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 650 din 26 aprilie 2006 a Judecătoriei Oltenița.
În acest sens este practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât, în situația contrară, s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, precum și principiul priorității reglementărilor internaționale, consacrat de art. 20 alin. (2) din Constituția României, prin raportare la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (încălcarea securității raporturilor juridice) și art. 6 din Codul bunei administrații aprobat prin Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri a Uniunii – Europene.
Referitor la motivele de anulabilitate a actului atacat, Înalta Curte nu le va analiza, întrucât are prioritate excepția de inadmisibilitate a cererii formulate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. În concluzie, excepția de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Se impune a fi precizat faptul că motivarea prezentei decizii suplinește motivarea sentinței și că soluția instanței de fond nu va fi modificată, întrucât hotărârea care se impune este tot de respingere a cererii. Prin prezenta nu se ajunge la înrăutățirea situației recurentului în propria cale de atac, deoarece, astfel cum s-a analizat mai sus, actul administrativ fiind emis sub imperiul Legii nr. 29/1990, instanța învestită cu acțiunea reclamantei SC I. SA București va analiza „excepția de ilegalitate” a actului invocat de Ț.V. ca mijloc de apărare în cadrul procesului care formează obiectul dosarului de la Tribunalul Călărași, secția civilă.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 1426 din data de 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.