Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia sub nr. 328/57 din 8 martie 2007 și ulterior precizată, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu, cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea acestuia la întocmirea documentației necesare pentru efectuarea plăților echivalente despăgubirilor cuvenite ca urmare a episodului de pseudopestă aviară, respectiv pentru diferența dintre 80% din valoarea asigurată conform Legii nr. 381/2002 și valoarea de înlocuire a păsărilor, conform H.G. nr. 614/1995, republicată, precum și în caz de refuz, obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 27 iunie 2006 a fost notificată de către Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba despre existența unui focar de pseudopestă aviară la Ferma nr. XX proprietatea reclamantei, astfel că, după constatările întreprinse de către organele competente, s-a luat decizia uciderii întregului efectiv de păsări existent în fermă, motiv pentru care consideră că este îndreptățită la acordarea despăgubirilor conform prevederilor H.G. nr. 614/1995 și a Ordinului nr. 1114/2004.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 41 din data de 22 iunie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să întocmească documentația necesară pentru efectuarea plăților echivalente despăgubirilor cuvenite acesteia, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 RON penalități pe fiecare zi de întârziere, precum și suma de 39,30 RON cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că în cazul măsurilor ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor ce implică tăierea sau uciderea lor, se acordă despăgubiri proprietarilor pentru animalele tăiate, ucise, plata acestora asigurându-se de la bugetul de stat prin bugetul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Examinând acțiunea pe fond, Curtea a constatat că din actele dosarului rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, în sensul că toate efectivele de păsări supuse restricției sanitar-veterinare au fost ucise, așa cum rezultă din adresele emise de Direcția Sanitar Veterinară în baza Buletinelor de analiză întocmite de I.D.S.A. București și a proceselor-verbale din dosar.
Curtea de Apel a mai constatat că procesul-verbal de apreciere a pierderii animalelor și evaluare a pagubelor, din 2 octombrie 2006 respectă prevederile legale, atât timp cât H.G. nr. 614/1995 nu prevede nici un termen de decădere pentru întocmirea acestora.
Împotriva sentinței civile nr. 41 din data de 22 iunie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență: că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă, această calitate având-o Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor aflată în subordinea Guvernului conform O.G. nr. 42/2004; că în conformitate cu art. 26 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 plata se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în condițiile stabilite prin hotărâre de guvern, hotărâre care nu a fost emisă; că H.G. nr. 614/1995 trimite în mod expres [lit. D pct. 3 alin. (4) teza finală] la Legea nr. 60/1974, la Decretul nr. 252/1978 acte abrogate prin O.G. nr. 42/2004 și prin Legea nr. 158/2004, astfel încât și H.G. nr. 614/1995 este abrogată; că oricum, H.G. nr. 614/1995 nu prevedea posibilitatea încasării despăgubirilor pentru pagube cauzate de fenomenul pseudopestă aviară; că, în conformitate cu art. 148 alin. (2) din Constituția României au prioritate reglementările internaționale, respectiv Directiva nr. 92/66/CEE, Decizia Consiliului nr. 90/424/CEE, care nu prevăd acordarea de despăgubiri pentru pseudopesta aviară (boala Newcastle); că instanța a reținut greșit că Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 1114/2003 ar face trimitere la H.G. nr. 614/1995 sau la Legea nr. 381/2002; că acest ordin este emis în temeiul Legii nr. 60/1974, în prezent abrogată, astfel încât și ordinul este abrogat.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, la data de 27 iunie 1006, a confirmat și a notificat existența unui focar de pseudopestă aviară la Ferma nr. XX a reclamantei și, după constatările întreprinse de organele competente, s-a luat decizia uciderii întregului efectiv de păsări. Ca urmare, reclamanta s-a considerat îndreptățită să solicite acordarea de despăgubiri conform H.G. nr. 614/1995, însă pârâtul nu a dat curs cererii reclamantei.
În fața instanței de fond pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că A.N.S.V.S.A. are această calitate, însă excepția a fost respinsă reținându-de că A.N.S.V.S.A. se află în subordinea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Soluția este greșită întrucât, potrivit O.G. nr. 42/2004, art. 61 și Anexa 1 alin. (1), modificată prin Legea nr. 215/2004, A.N.S.V.S.A. este autoritatea de reglementare în domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului ministru prin Cancelaria Primului Ministru.
A.N.S.V.A. este autoritatea care are competența în domeniu, astfel cum rezultă din O.G. nr. 42/2004, modificată și din Directiva nr. 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992, care în art. 2 lit. e) prevede că „autoritate competentă” este autoritatea competentă în sensul dispozițiilor art. 2 pct. 6 din Directiva nr. 90/425/CEE modificată de Directiva nr. 91/496/CEE, respectiv autoritatea competentă este autoritatea centrală a unui stat membru, cu competențe în efectuarea de controale sanitar-veterinare sau zootehnice sau orice autoritate căreia i s-au delegat astfel de competențe.
În România, A.N.S.V.S.A. este autoritatea competentă centrală, care coordonează întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, organizează și controlează efectuarea activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor astfel cum se menționează în art. 5-64 din O.G. nr. 42/2004 aprobată prin Legea n. 215/2004, modificată.
Activitatea A.N.S.V.S.A. este în concordanță cu normele europene în domeniu și, conform art. 65 din O.G. nr. 42/2004, constituie structura de contact cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară.
Ca urmare, A.N.S.V.S.A. a transpus Directiva Consiliului nr. 1992/66/CEE care introduce măsuri comunitare de control al bolii Newcastle, prin Ordinul nr. 153/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul bolii Newcastle.
În concluzie, față de obiectul acțiunii precizate (obligarea ministerului la întocmirea documentației necesare pentru efectuarea plăților despăgubirilor cuvenite ca urmare a episodului de pseudiopestă aviară, respectiv pentru diferența dinte valoarea de înlocuire a păsărilor sacrificate și procentul de 80% din valoarea asigurată), Înalta Curte apreciază că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă, această calitate revenind A.N.S.V.S.A., astfel cum s-a analizat mai sus.
Nici împrejurarea că prin art. 26 alin. (7) cu referire la alin. (6) din O.G. nr. 42/2004, modificată, se prevede că fondurile pentru despăgubiri se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu conferă ministerului calitate procesuală pasivă, deoarece textul are în vedere faza executării unei măsuri pe care este competentă să o dispună numai A.N.S.V.S.A., conform atribuțiilor prevăzute de O.G. nr. 42/2004, modificată.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis și sentința se va modifica în sensul că se va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind lipsa calității procesuale pasive iar acțiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 41 din data de 22 iunie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată.
Admite excepție lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL Alba Iulia pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.