Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 374/CA/2005 pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta I.A., a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova să se dispună, anularea procesului verbal încheiat la 3 septembrie 2004, de pârâtă, precum și suspendarea executării acestuia până la judecarea irevocabilă și definitivă a cererii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în anul 2001 Consiliul Local al comunei R. a achiziționat un teren, în vederea edificării unui nou sediu pentru primărie și a organizat o licitație în acest sens, câștigată de SC D.I. SRL, însă în caietul de sarcini, din eroare, nu au fost cuprinse și cheltuielile de demolare a construcției existente pe terenul cumpărat, motiv pentru care s-a încheiat act adițional la contractul inițial, suma totală a lucrărilor ajungând la 3.579.816.937 ROL.
La 2 noiembrie 2004 reclamanta a primit o somație și un titlu executoriu din care rezulta că, împotriva sa s-a pornit executarea silită pentru suma de 170.441.862 ROL, reprezentând prejudiciu adus consiliului local respectiv 1/2 din cheltuielile de demolare, plătite în mod nelegal constructorului, fiind înștiințată și despre faptul că au fost sesizate și organele de cercetare penala ale I.J.P. Prahova.
D.G.F.P. Prahova, fiind legal citată, a solicitat introducerea în cauză a Primăriei R. și a Consiliului Local al comunei R., întrucât procesul verbal contestat a fost efectuat ca urmare a sesizării acestei instituții, care a suferit prejudiciul constatat de organul de control fiscal.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 1115 din 11 aprilie 2004, a admis excepția de necompetentă materială invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care, la rândul său s-a declarat necompetentă material, prin sentința nr. 134 din 19 septembrie 2004, iar în rezolvarea conflictului de competență în sensul art. 20, 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5628 din 23 noiembrie 2005, a stabilit competenta de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Curtea de Apel Ploiești prin sentința nr. 240 din 28 noiembrie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis excepția tardivității acțiunii și a respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2675 din 24 septembrie 2007 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că în mod greșit s-a reținut tardivitatea acesteia.
Prin sentința nr. 129 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.A. și a anulat procesul verbal din 3 septembrie 2004 în ceea ce o privește pe reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantei i s-a imputat suma de 170.441.862 ROL, ce ar fi reprezentat prejudiciu adus bugetului local, în cotă de 1/2 din totalul sumei de 340.883.724 ROL, compusă din 250.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de demolare și 80.167.135 ROL dobânzi și penalități calculate la suma plătită.
A mai reținut că suma de 250.000.000 ROL a reprezentat avans pentru executarea lucrărilor de demolare, despre care organele de control au susținut că nu au fost executate de SC D.I. SRL, ci de beneficiari ai Legii nr. 416/2001 care au domiciliul în comuna R.
A constatat prima instanță că din ordonanța emisă la data de 28 iunie 2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești reiese că din cercetările efectuate nu rezultă că alte persoane au executat demolarea, iar în adresa Primăriei R. din 27 octombrie 2004 semnată de contabila T.M.D. și asistentul social S.S. se menționează că din evidențele departamentului de asistență socială nici una dintre persoanele beneficiare de ajutor social nu a participat la demolarea imobilului.
În această situație, s-a considerat că nu există un prejudiciu creat în fondurile publice ale comunei.
S-a mai constatat de către instanța de fond că reclamanta, în calitate de contabil, a virat suma de 250.000.000 ROL cu titlu de avans la 2 aprilie 2003 pentru ca societatea constructor să înceapă lucrările de construire în lunile aprilie și mai 2003, iar ulterior, la 7 aprilie 2003, s-a încheiat actul adițional la contractul inițial pentru executarea lucrărilor de demolare a construcției deja existente pe terenul cumpărat, rezultând deci că avansul în sumă de 250.000.000 ROL a fost achitat pentru începerea lucrărilor de șantier și nu ca o plată a unor lucrări de demolare deja executate.
A concluzionat instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., astfel încât procesul verbal din 3 septembrie 2004 este nelegal.
Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel au formulat recurs în termen legal pârâții Primăria R., prin primarul C.M. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea căii de atac și modificarea sentinței date de instanța de fond în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta I.A. și a menținerii ca legal și temeinic a procesului verbal de control încheiat la data de 3 septembrie 2004 de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, și, de către cel de-al doilea recurent, admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligării acestui recurent la plata cheltuielilor de judecată și a obligării numai a Primăriei R. la plata acestor cheltuieli suportate de reclamanta I.A.
A învederat recurenta Primăria comunei R., prin motivele de recurs, că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului dedus judecații, și anume procesul verbal de control încheiat la data de 03 septembrie 2004 de organele de control din cadrul compartimentului de inspecție al Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, schimbând înțelesul înscrisului menționat.
Astfel, organele de control, din cadrul compartimentului de inspecție al Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, au verificat legalitatea operațiilor de construire a noului sediu al Primăriei R., constatând următoarele:
- la data de 26 februarie 2003 urmare licitației efectuate și a procesului verbal de selecție oferte încheiat la data de 28 ianuarie 2003, între Primăria R. și SC D.I. SRL se încheie contractul din 26 februarie 2003, cu o valoare a lucrărilor în suma de 324.000 RON (fără TVA).
- la data de 07 aprilie 2003 între aceleași părți se încheie actul adițional la contractul din 26 februarie 2003, prin care se suplimentează valoarea contractului cu suma totala de 33.981.693,7 ROL, reprezentând contravaloare lucrări de demolare clădire existenta, plus lucrări determinate de surparea malurilor datorita precipitațiilor. Organele de control au constatat ca aceste lucrări suplimentare de demolare nu erau prinse in caietul de sarcini și nici in oferta prezentata pentru participarea la licitație.
Mai mult decât atât, lucrările de demolare a clădirii situate pe terenul unde se construiește noul sediu, au fost executate de diverse persoane cu domiciliul in comuna R., care beneficiază de prevederile Legii nr. 416/2001, dovadă în acest sens fiind declarațiile de la diverse persoane care au lucrat efectiv la demolarea clădirii vechi.
Instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că numita I.A. nu ar fi produs prejudiciu în fondurile publice ale comunei, în condițiile în care nu a motivat în nici un fel hotărârea cu privire la faptul că lucrările de demolare, deși nu au fost efectuate de către SC D.I. SRL, totuși ele au fost plătite, contestatoarea semnând ordinul de plată în acest sens.
De altfel, la dosarul cauzei se afla și un raport de expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare penală a contestatoarei, înscris din cuprinsul căruia rezulta faptul că „lucrările privind demolarea clădirii existente și respectiv surparea malurilor datorită precipitațiilor, în sumă totală de 339.816.937 ROL fără TVA, cu care s-a suplimentat contractul din 26 februarie 2003, nu au la bază aprobarea legală".
Cât privește recursul formulat de, s-a arătat că este nelegală partea din hotărârea atacată prin care s-a dispus obligarea instituției recurente la plata cheltuielilor de judecată, întrucât organele de control au fost induse in eroare, in mod voit, de reprezentanții primăriei Râfov, fapt ce a condus la înserarea în procesul verbal din 03 septembrie 2004, a unor constatări eronate.
În aceste condiții, s-a apreciat că in mod eronat instanța de fond a hotărât ca plata cheltuielilor de judecata să cada în sarcina Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova. În mod corect, s-a precizat, la plata cheltuielilor de judecata trebuia obligată Primăria R., întrucât datorită informațiilor eronate furnizate de reprezentanții acestora a fost întocmit procesul verbal de control din 03 septembrie 2004.
Recursurile sunt nefondate.
Prin procesul verbal din 3 septembrie 2004 încheiat de inspectori ai Compartimentului de Inspecție din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova s-a reținut, cât privește suplimentarea valorii contractului de construire a noului sediu al primăriei R. cu suma de 218.584.865 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de demolare a clădirii existente pe terenul achiziționat în scopul construcții sediului în discuție, că lucrările de demolare a clădirii nu au fost executate de către societatea SC D.I. SRL și de către beneficiari ai Legii nr. 416/2001 cu domiciliul în comuna R., că valoarea totală de 260.115.989 ROL (218.584.865 ROL + TVA) încasată de societatea constructoare constituie prejudiciu pe seama fondurilor bugetului local, împreună cu dobânzile aferente de 80.767.735 ROL, și că persoanele răspunzătoare de acest prejudiciu sunt M.Ș., primar al comunei R. până în iunie 2004 și I.A., contabil până în luna aprilie 200, care au dispus efectuarea viramentelor respective.
Actul de control sus menționat este, cum corect a apreciat prima instanță, nelegal, fiind probat în cauză că prin ordonanța din data de 28 iunie 2006 dată în Dosarul nr. 6130/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.Ș., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., constând în alocarea sumei de 218.584.865 ROL societății comerciale SC D.I. SRL Ploiești pentru demolarea unei construcții.
S-a reținut, prin ordonanța procurorului, că părțile în contractul inițial de execuție și în actul adițional la acesta și-au îndeplinit obligațiile contractuale, că nici una din persoanele beneficiare de ajutor social nu au participat la demolarea imobilului și că în această situație nu există un prejudiciu în fondurile publice ale comunei R. De asemenea, s-a precizat că încheierea actului adițional la contract fără aprobarea consiliului local nu reprezintă o faptă penală și că nu se poate afirma că prin decizia de a semna actul adițional de demolare a imobilului de pe terenul pentru care consiliul local aprobase construirea unui sediu nou al primăriei învinuitul a îndeplinit un act defectuos și prin aceasta s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Primăriei R. În fine, cât o privește pe intimata reclamantă I.A., s-a precizat prin ordonanța menționată că nu s-a probat că aceasta ar fi comis fapte penale până în anul 2004, pe întreaga perioadă când a îndeplinit funcția de contabil la Primăria R.
Pe cale de consecință, în condițiile admiterii acțiunii reclamantei și anulării, în partea referitoare la intimata I.A., a procesului verbal de control din data de 3 septembrie 2004, instanța de fond a dispus, cu respectarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea calității organului de control de emitent al actului administrativ atacat și a culpei procesuale a acestuia, obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.004,70 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamantă.
Așa fiind, constatând că motivele de recurs invocate de recurente nu sunt întemeiate și să hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova și de Primăria comunei R. județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.
Recurentele vor fi obligate, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei reclamante I.A. a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Primăria comunei R., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli e judecată în favoarea intimatei I.A.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.