Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2007, reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10229 din 27 aprilie 2007 și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 25 septembrie 1942–martie 1945.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 181/CA din 29 octombrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pe perioada 25 septembrie 1942–martie 1945.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, copiii născuți în refugiu dobândind același statut ca și părinții lor.
S-a mai reținut, de asemenea, că nu există contradicție între actele oficiale și declarațiile martorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor susținând că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu.
S-a mai susținut, totodată, că există contradicții între actele oficiale, din care rezultă că numai tatăl reclamantei a avut calitatea de refugiat și declarațiile martorilor.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a Ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speță, în mod corect instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât a suferit aceleași privațiuni, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.
Legea nr. 189/2000 are ca scop să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, fără a face distincție în funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de refugiu sau de strămutare au același regim juridic ca și părinți lor.
Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declarațiile martorilor T.L. și M.L., copie-extras din Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria, eliberat de Ministerul Administrației și Internelor – Arhivele Naționale și acte de stare civilă.
Din examinarea probelor aflate la dosar se constată că nu există contradicții între acestea, că declarațiile martorilor coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă și copia–extras din Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria fac dovada faptului că reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi – F.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 181/CA din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.