8. Teren trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974. Cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001. Persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001
Cuprins pe materii : Drept civil; Drepturi reale; Drept de proprietate privată; Teren trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974; Notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001; Calitatea de persoană îndreptățită
Index alfabetic : Drept de proprietate privată ;
- Imobil trecut în proprietatea statului;
- Notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001;
- Calitatea de persoană îndreptățită:
Legea nr. 58/1974 : art. 30;
Legea nr. 18/1991 : art. 36 alin. 3;
Legea nr. 10/2001 : art. 3 alin. 1 lit.a; art. 20 alin. 4
Potrivit art.3 lit.a din Legea nr.10/2001 pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat.
În condițiile în care, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, terenul aferent imobilului a trecut în proprietatea statului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 58/1974 și ulterior construcția a fost expropriată, fostul proprietar nu poate solicita despăgubiri decât pentru construcție nu și pentru teren, deoarece nu a avut niciodată proprietatea acestui teren ce a trecut la stat.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 5123 din 22 iunie 2007
Prin sentința civilă nr.887 din 19 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.A. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Focșani, promovată în temeiul Legii nr.10/2001. S-a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită pentru a primi despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 pentru suprafața de teren de 168 mp. și s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea în natură.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1664 din 9 aprilie 1980 de fostul Notariat de Stat al Județului Vrancea, reclamantul a dobândit un imobil situat în strada L. Întrucât la acea dată era în vigoare Legea nr.58/1974, terenul aferent casei de locuit, în suprafață de 168 mp, a trecut în proprietatea statului, urmând să fie atribuit cumpărătorului.
Ulterior, prin Decretul nr.155/1985 imobilul a fost expropriat, casa de locuit fiind demolată, reclamantul primind despăgubiri prin dispoziția nr.764 din 8 martie 2006.
În ce privește terenul în suprafață de 168 mp, restituirea în natură a acestuia nu este posibilă întrucât, după cum rezultă din probele administrate în cauză, acesta se află în domeniul public al Municipiului Focșani și pe amplasamentul acestei suprafețe se găsește situată o parcare.
Potrivit
dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, terenurile atribuite în
folosință pe durata existenței construcțiilor
dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente
construcțiilor în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea
nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului a localităților
urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai
dreptului de folosință a terenului, proprietari ai
locuințelor. În acest context, dacă imobilul – casă de locuit –
proprietatea reclamantului, nu ar fi fost expropriat și demolat,
terenul aferent acestuia devenea proprietatea reclamantului. Fostul proprietar
al terenului, nu ar avea dreptul să-l revendice, deoarece prețul
primit cu ocazia vânzării îl despăgubea atât pentru casa de locuit
cât și pentru teren, știut fiind că la încheierea oricărei
tranzacții imobiliare se avea în vedere la stabilirea prețului atât
construcția cât și terenul aferent acesteia.
Așa fiind, în mod greșit pârâta a interpretat că terenul în litigiu a fost preluat din proprietatea vânzătorului, întrucât acesta și-a vândut proprietatea în integralitatea sa; de fapt, terenul a fost preluat din proprietatea cumpărătorului, acestuia fiindu-i încălcat dreptul de proprietate prin preluarea abuzivă a terenului, pentru care a plătit vânzătorului prețul pieții de la data încheierii convenției. Tocmai pe acest considerent legiuitorul a prevăzut restituirea în proprietatea titularilor dreptului de folosință a terenului atât prin dispozițiile Legii nr.18/1991 cât și cele ale dispozițiilor Legii nr.10/2001 (art.11).
Prin decizia civilă nr.55/A din 22 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă s-a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Focșani și s-a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că s-a respins contestația ca nefondată și s-a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamant împotriva aceleiași sentințe.
În motivarea deciziei de apel s-au reținut următoarele:
În condițiile în care imobilul a fost dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare în care s-a specificat în privința terenului că urmează regimul Legii nr.58/1974, înseamnă că reclamantul nu poate fi considerat ca persoană îndreptățită în înțelesul art.3 alin.(1) lit.a din Legea nr.10/2001 deoarece nu a avut niciodată proprietatea acestui teren ce a trecut la stat, urmând Legea nr.58/1974, pe lângă faptul că acest teren constituie domeniu public.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o, în esență, pentru următoarele motive:
Dispoziția este nelegală pentru că terenul trecea formal în proprietatea statului dar era în folosința deținătorului construcțiilor, pentru care s-a și plătit impozit agricol.
A mai susținut că este proprietar al acestui teren în baza prescripției achizitive, ca efect al joncțiunii posesiilor, autorul de la care a dobândit exercitând posesia mai mult de 30 de ani.
Atât Legea nr.10/2001 art.9, legile din domeniul fondului funciar, și Legea nr.112/1995 au caracter reparator, reparația trebuind să fie integrală.
În mod greșit s-a apreciat că nu poate fi restituit terenul în natură întrucât acesta se află în domeniul public al Municipiului Focșani deoarece relevantă este situația juridică a terenurilor la data notificării și nu cea de la data efectuării expertizei.
Art.20 alin.(4) din Legea nr.10/2001 prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative este interzisă înstrăinarea, concesiunea, locația de gestiune, precum și schimbarea destinației terenurilor, iar în aceste condiții HG nr.908/2002 prin care terenul a fost trecut în domeniul public este lovită de nulitate absolută.
Analizând decizia curții de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru motivele ce succed.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al județului Vrancea, reclamantul a dobândit construcția de pe terenul în litigiu, terenul trecând în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974.
Ulterior, terenul și construcția au fost expropriate prin Decretul nr.155/1985, casa a fost demolată iar reclamantul a primit despăgubiri.
Pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat, așa cum prevede art.3 lit.a din Legea nr.10/2001.
În condițiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, reclamantul nu a dobândit terenul ci numai construcția, acesta nu a avut calitatea de proprietar asupra terenului, chiar dacă, așa cum susține în cadrul primului motiv de recurs ar fi plătit impozit agricol.
Reclamantul nu a dobândit proprietatea asupra terenului prin joncțiunea posesiilor întrucât nu sunt întrunite condițiile acestei instituții de drept.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin joncțiunea posesiilor este necesar ca autorul cu a cărui posesie se unește posesia reclamantului să nu fie titularul dreptului real, pentru că numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea posesiilor.
Aceasta deoarece uzucapiunea operează și ca o sancțiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate și se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deși bunul s-a aflat în posesia altuia.
În condițiile în care reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, nu au mai fost analizate celelalte motive de recurs.
Oricum, cererea vizând dispozițiile art.20 alin.(4) din Legea nr.10/2001
este o cerere formulată pentru prima dată în recurs, cu încălcarea
art.294 C.proc.civ., iar apartenența sau nu a terenurilor la domeniul
public nu mai prezintă relevanță în cauză față de
lipsa calității de persoană îndreptățită
reținută.
Constatând, prin urmare, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art.304 pct.9 C.proc.civ., Înalta Curte, făcând aplicarea art.312 alin.(1) C.proc.civ., a dispus respingerea recursului ca nefondat.