Raporturi juridice între cooperativele meșteșugărești și
membrii cooperatori Competenţa materială de soluţionare a litigiilor dintre
membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești.
Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătorești. Competenţa materială de soluţionare a litigiilor dintre membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești.
Index alfabetic. Drept procesual civil.
- Competenţa materială de soluţionare a litigiilor dintre membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești
Cod civil: art. 340
Legea nr. 168/1999: art. 32, art. 62
Deși au la bază o convenţie de asociere, raporturile juridice dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate forme tipice ale raporturilor juridice de muncă. În această situaţie dezacordurile intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie, potrivit art.248 alin.1 din Codul Muncii, conflicte de muncă, și sunt supuse regulilor jurisdicţiei muncii, fapt ce exclude posibilitatea soluţionării litigiului de către instanţa arbitrală.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 585 din 19 ianuarie 2006
La 15 iulie 2004, reclamanta P.C. a chemat în judecată pe pârâta CM Igiena Constanţa solicitând:
- anularea sentinţei nr.86 din 27 aprilie 2004 a Curţii de Arbitraj de pe lângă ANCOM-UCECOM București, deciziei nr.95 din 25 iunie 2004 emise de ATCOM Constanţa, hotărârii din 30 martie 2004 a Adunării Generale a CM Igiena Constanţa și deciziei nr.24 din 9 martie 2004 a aceleiași cooperative meșteșugărești;
- reintregarea sa în funcţia de economist și președinte al CM Igiena Constanţa, cu începere de la 30 martie 2004;
- plata salariilor restante aferente celor două perioade și funcţii, cu penalizările și dobânzile legale;
- 300.000.000 lei despăgubiri morale pentru împiedicarea exercitării drepturilor de proprietar și candidat la funcţia de președinte;
În motivarea cererii, întemeiate pe art.13.3 lit.f din Hotărârea nr.4/2003 a ANCOM-UCECOM București și art.20.2 din statutul Cooperativei, reclamanta a susţinut că:
- a lucrat la CM Igiena Constanţa din ianuarie 1970, îndeplinind, pe rând, funcţiile de contabil, șef birou, contabil șef, economist;
- la 12 februarie 2004 și-a depus candidatura pentru funcţia de președinte al CM Igiena Constanţa.
- înainte de alegerile din 30 martie 2004, respectiv la 9 martie 2004, a fost abuziv concediată din funcţia de economist în cadrul compartimentului financiar;
- la 30 martie 2004, S.E., președinte al cooperativei, a împiedicat-o să participe la lucrările Adunării Generale, dând-o cu forţa afară din sală;
- ATCOM – Constanţa și Curtea de Arbitraj de pe lângă ANCOM-UCECOM București, prin decizia nr.95/2004 și, respectiv, sentinţa nr.86/2004, i-au respins contestaţiile formulate împotriva acestor măsuri.
Tribunalul Constanţa. secţia civilă, prin sentinţa nr.1550 din 17 decembrie 2004, a disjuns capătul de cerere privind anularea hotărârii arbitrale, a admis excepţia necompetenţei materiale în referire la acest aspect, a declinat competenţa soluţionării capătului de cerere menţionat în favoarea Curţii de Apel București, a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei împotriva deciziei nr.24/2004 și a fixat termen la 7 ianuarie 2005.
S-a reţinut că:
- potrivit art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată doar pe calea acţiunii în anulare, iar competenţa soluţionării unei asemenea pricini revine instanţei imediat superioare celei prevăzute de art.324 Cod procedură civilă;
- reclamanta a contestat decizia nr.24/2004, la 3 aprilie 2004, deci în termenul legal de 30 de zile dar s-a adresat unei instanţe necompetente.
Curtea de Apel București, secţia a VII-a civilă, prin decizia nr.1586 din 25 mai 2005, a admis acţiunea în anulare, a desfiinţat hotărârea arbitrală și a trimis cauza spre soluţionare tribunalului.
S-a reţinut că:
- reclamanta a fost angajata unităţii pârâte în baza convenţiei individuale nr.444/2001, care are natura juridică a unui contract de muncă;
- prin decizia nr.24/2004, emisă în baza art.49 alin.1 din Hotărârea nr.4/2003 a ANCOM-UCECOM, pârâta a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desfiinţării locului de muncă din cauza dificultăţilor economice, apreciind că acest caz se regăsește în art.65 alin.1 Codul Muncii;
- reclamanta, pe de o parte, a contestat decizia de desfacere a contractului de muncă și, pe de altă parte, a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale și organelor ierarhic superioare care au soluţionat pe cale administrativă cererea sa de reintegrare;
- litigiul dedus judecăţii are ca obiect un raport de muncă, deci este nepatrimonial, astfel că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile Hotărârii nr.4/2003 a ATCOM-UCECOM (referitoare exclusiv la litigiile patrimoniale), ci ale Codului Muncii și Legii nr.168/1999;
- în consecinţă, după epuizarea procedurii prealabile, litigiul trebuia să fie soluţionat de tribunal, ca instanţă de drept comun în materia raporturilor de muncă;
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii în anulare.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că decizia atacată ar fi greșită deoarece:
- raporturile dintre cooperativele meșteșugărești și membrii cooperatori au la bază o convenţie de asociere, și nu un contract individual de muncă;
- datorită acestui caracter specific, subliniat și de Curtea Constituţională prin decizia nr.72/2001, competenţa soluţionării litigiului revenea Curţii de Arbitraj de pe lângă ATCOM-UCECOM.
Recursul este nefondat.
- potrivit art.340 Cod civil, pot fi soluţionate pe calea arbitrajului doar litigiile patrimoniale, dacă privesc drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacţie;
- de asemenea, Legea nr.168/1999, prin art.32 și art.62, permite să fie arbitrate și conflictele de interese, fără nici o deosebire, deci inclusiv cele nepatrimoniale;
- litigiul din cauză nu se încadrează însă în categoria conflictelor de interese și are două componente, una principală, nepatrimonială, iar cealaltă accesorie și patrimonială;
- această particularitate exclude, principial, posibilitatea soluţionării litigiului dedus judecăţii de către instanţa arbitrală;
- pe de altă parte, raporturile juridice dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate drept forme tipice ale raporturilor juridice tipice de muncă, deși au la bază o convenţie de asociere;
- în atare situaţie, dezacordurile intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie tot conflicte de muncă, potrivit art.248 alin.1 din Codul Muncii și sunt supuse regulilor jurisdicţiei muncii, înscrise în Titlul XII din același cod;
Așa fiind, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.