Teren intravilan. Cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001. Sintagma „acte doveditoare”.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Teren intravilan. Cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001. Sintagma „acte doveditoare”.
Index alfabetic. Drept civil.
- Teren intravilan;
- Cerere de restituire (formulată în baza Legii nr. 10/2001);
- Sintagma „acte doveditoare”.
Legea nr. 10/2001: art. 22
Potrivit dispoziţiilor art.22 din Legea nr.10/2001, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptăţite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare, făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate, în favoarea persoanei ce îl invocă.
Î.C.C.J., Secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1938 din 21 februarie 2006.
Tribunalul Vâlcea , secţia civilă, prin sentinţa nr.355 din 16 iunie 2003, a admis contestaţia formulată de M.I și alţii, împotriva deciziei nr. 2 din 13 februarie 2002 a Cooperativei de Consum Berbești și, desfiinţând decizia a obligat-o pe pârâtă să facă persoanelor îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent pentru suprafaţa de 500 mp teren intravilan, evaluat prin expertiza efectuată în cauză, la suma de 53.500.000 lei.
A respins totodată excepţia formulată de pârâtă privind tardivitatea formulării contestaţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că terenul solicitat pe calea notificării este intravilan iar împrejurarea că acesta a fost solicitat și în baza Legii nr.18/1991 nu are relevanţă, faţă de caracterul de complinire al Legii nr.10/2001.
Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Pitești, secţia civilă, prin decizia nr.141/A din 30 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
În cauză, a declarat recurs, Cooperativa de Consum Berbești care a susţinut, în esenţă, că hotărârea cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, după cum urmează:
-în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art.8 din Legea nr.10/2001, întrucât terenul a fost preluat de fostul C.A.P. și a trecut în patrimoniul recurentei urmare unei convenţii încheiată cu fosta deţinătoare.
-contestatorii nu au reușit să facă dovada calităţii lor de persoane îndreptăţite, în sensul legii, actele depuse de aceștia nefiind în măsură să probeze dreptul lor de proprietate asupra imobilului.
-contestatorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.18/1991.
-instanţa a stabilit greșit că decizia a fost atacată în termenul de 30 de zile de la data comunicării.
-terenul este supraevaluat, faţă de poziţionarea acestuia, într-o zonă periferică.
Recursul se privește ca nefondat urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:
Așa cum în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar, la data de 1 ianuarie 1990, terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul C.A.P, fiind în posesia recurentei, urmare convenţiei încheiată la 15 iunie 1969, ulterior pe acest teren fiind edificată o construcţie, cu destinaţia de „magazin sătesc”.
Împrejurarea că imobilul a fost solicitat de cei în cauză și în baza Legii nr.18/1991 nu este de natură a face aplicabile dispoziţiile art.8 din Legea nr.10/2001, având în vedere caracterul de complinire al acesteia în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar.
Astfel, domeniul de aplicare al legii acoperă și acele terenuri, din intravilanul localităţilor care, până la intrarea ei în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Or, terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, se află în intravilanul localităţii și nu a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991.
În ce privește dovada calităţii de persoane îndreptăţite a contestatorilor;
Potrivit dispoziţiilor art.22 din Legea nr.10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de 14 martie 2003.
Întrucât textul nu conţine prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, respectiv a calităţii sale de moștenitor al fostului proprietar, regulile de drept comun întâlnite în materia acţiunii în revendicare imobiliară, sunt cele aplicabile.
Din economia textului rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanelor îndreptăţite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare, făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate, în favoarea persoanei ce îl invocă.
În speţă, prin probele administrate, contestatorii au făcut dovada calităţii lor de unici moștenitori ai autorului M.T. care, figura în registrul agricol al anilor 1959-1962, cu suprafaţa de 0,05 ha teren, în pct. „La pod”, terenul în litigiu aflându-se în chiar incinta complexului comercial.
Cât privește evaluarea terenului, aceasta a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză care a folosit în mod corect metoda comparaţiei prin bonitare și a ţinut cont de preţul de vânzare al imobilelor practicat în zonă, împrejurarea că recurenta a obţinut din vânzarea unui teren similar, un preţ mult mai mic, nefiind de natură să ducă la concluzia că expertul desemnat a făcut o evaluare greșită.
Așa fiind, recursul a fost respins, ca nefondat.