Prescripția achizitivă. Teren, atribuit, în
fapt, de administrația locală, pe care persoana a edificat o
locuință.
Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Prescripția
achizitivă. (uzucapiune). Accesiune. Superficie.
Index alfabetic.
Drept civil.
- Prescripție achizitivă.
- Accesiune.
- Superficie.
Legea nr.
9/1998
C.civ. : art. 492; art. 1864 și urm.
Posesorul terenului atribuit în baza
Legii nr. 9/1968 pentru construirea unei
locuințe, omițându-se însă perfectarea formelor legale, nu poate
dobândi dretpul de proprietate asupra terenului prin prescripțai achizitivă, reglementată prin art. 1846 și urm. din C.civ.,
când dposesia s-a exercitat cu acordul
proprietarului.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 2291 din 22 martie
2005
Prin cererea înregistrată la data de 1
aprilie 2003, reclamanții C.V. și C.A. au chemat în judecată pe
pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța
prin primar, solicitând să se constate dobândirea, pe calea
uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de proprietate asupra unui imobilul
situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 169,25 mp și casă de locuit.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că: la solicitarea
lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanța le-a aprobat
atribuirea unui teren pentru construirea unei case; deși au depus
documentația necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în
folosință, această decizie și autorizația de
construire a locuinței nu au fost însă emise; pe baza acordului de
principiu, au construit o locuință compusă din 4 camere și
dependințe precum și anexe gospodărești; stăpânesc
continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar terenul
în suprafață de 169,25 mp precum și
casa de locuit.
În drept, acțiunea este întemeiată pe art.
645, art. 1837, art. 1846
și art. 1890 Cod civil.
Pârâții au depus o întâmpinare prin care au invocat lipsa
calității lor procesual pasive și, pe fond, au solicitat
respingerea acțiunii ca nefondată,
arătând că reclamanții sunt simpli detentori precari ai
imobilului.
Judecătoria Constanța, prin încheierea din 2 iunie 2003, a respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților,
iar prin sentința civilă nr.13889 din 27 octombrie 2003 a admis
acțiunea, a constatat că reclamanții au dobândit, pe calea
uzucapiunii de 30 ani, dreptul de proprietate asupra terenului și pe
calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției
edificate pe acest teren
Instanța a reținut că reclamanții, prin probele pe care le-au
administrat, au făcut dovada că au exercitat o posesie
propriu-zisă cu un caracter continuu, neîntreruptă,
netulburată public și sub nume de proprietar, iar nu o detenție
precară.
În consecință, reține instanța, exercitarea posesiei în condițiile
prevăzute de art.1847 Cod civil pe o perioadă de 30 ani, conduce la
dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului. Că în conformitate
cu prevederile art.492 Cod civil, reclamanții au dobândit prin accesiune și
proprietatea construcției, pe care au edificat-o pe teren.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Municipiul
Constanța și Consiliul Local Constanța, invocând faptul că
în mod greșit, cu ignorarea prevederilor art.19 din Legea nr.215/2001,
instanța a respins excepția lipsei lor de calitate procesual
pasivă prin încheierea din 2 iunie 2003.
Pe fond, apelanții susțin că, prin ignorarea probelor,
instanța a reținut greșit că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil
și, în aceste condiții, reclamanții neavând
un titlu de proprietate, asupra terenului, nici dispozițiile art.492 Cod
civil cu privire la construcție, nu se pot aplica.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr.538/C din 19 mai
2004, a respins ca nefondat apelul, reținând, cu
privire la excepția lipsei calității procesual pasive, ca
instanță de fond, a reținut corect, având în vedere prevederile art. 18, art. 19, art. 21 din Legea nr. 215/2001,
coroborate cu
art. 38 alin.1 și art. 67
din aceeași lege, că litigiile de drept privat, care pun în
discuție dreptul de proprietate al bunurilor (care fac parte din domeniul
privat), unitatea administrativă teritorială (singura care are
patrimoniu și Consiliul local, ca autoritate publică, sunt
subiecții raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la susținerile pe fondul cauzei, instanța de apel a
constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că în
cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1846 Cod
civil.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții susținând
că, în rezolvarea acțiunii pe fond, s-au ignorat probele
esențiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fișa
imobilului, chitanța de plată a taxei de folosință a
terenului și că au fost aplicate greșit dispozițiile
art.1847 și 1852 Cod civil.
Recursul este fondat.
Astfel, se constată că
instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi care erau
hotărâtoare pentru soluția ce trebuia pronunțată în
cauză. S-a reținut corect că, prin adresa nr.
4032 din 10 noiembrie 1969, a fostului Consiliu Popular al Municipiului
Constanța, s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei
locuințe de către reclamant.
Instanța nu s-a pronunțat,
însă, în legătură cu adresa nr.5460 din 10 septembrie 1982 a
fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanța, către reclamant,
în care se arată că, după ce i s-a atribuit un teren, pentru
construirea unei case de locuit, în condițiile Legii nr.
9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.
În aceste împrejurări, posesia este o
stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri
și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de
folosință, de conservare, dar este esențial ca aceste
activități să fi fost exercitate de cel ce invocă
uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în
cazul în speță.
Prescripție achizitivă este
întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului
de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile
prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia
trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată public
și sub nume de proprietar.
În cazul în speță, după cum
rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a exercitat în nume
de proprietar și, ca atare, conform art.1853 alin.2 Cod civil, nu este o
posesie utilă.
În cauză, nu există nici una din
situațiile menționate în art.1858 Cod civil ca să poată fi
schimbată posesiunea, exercitată de către reclamant, într-o
posesie utilă.
În consecință, nefiind
îndeplinită una din condițiile cumulative pe care trebuie să le
îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea
în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.
Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a
modificat decizia recurată în sensul că s-a
admis apelul declarat de către pârâți și pe fond s-a respins
acțiunea.