Proprietatea construcției funerare. Inadmisibilitatea revendicării uneia din criptele construcției
Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Construcție funerară. Revendicarea unei cripte. Inadmisibilitate
Index alfabetic : Drept civil
- proprietatea construcției funerare
- revendicarea unei cripte
Doctrină
Dreptul de concesiune asupra locașurilor de înmormântare din cimitire este un drept real și, când sunt mai mulți titulari, părțile aflându-se, prin excepție de la reglementarea dată prin art.728 C.civ., într-o indiviziune forțată și perpetuă, nu este admisibilă acțiunea în revendicare, a uneia din ele, pentru o parte a construcției funerare.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4328 din 24 mai 2005
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 667 din 18 martie 204, a respins apelul pârâților T.P. și T.Gh., confirmând sentința civilă nr. 2762 din 8 octombrie 2003, prin care Judecătoria Rădăuți a respins ca inadmisibilă acțiunea prin care reclamantul E.I. a revendicat proprietatea exclusivă asupra unei cripte a construcției funerare situată în cimitirul localității Rădăuți.
Prin recursul declarat, reclamantul a susținut, în esență, că greșit s-a reținut existența unei stări de indiviziune forțată perpetuă asupra edificiului funerar.
Recursul nu este fondat.
Autorii părților au acte de concesiune asupra aceluiași loc de înhumare, ceea ce creează prezumția că edificiul funerar a fost construit cu contribuția comună a acestora, prezumție întărită de situația că între ascendenții părților din litigiu nu au existat neînțelegeri și nici nu s-au emis pretenții de ordin materia.
Distincția pe care reclamantul a invocat-o între regimul juridic al locului de înhumare și regimul juridic al construcției funerare care include și cripta subterană, nu poate fi decât una artificială, pentru că locul de veci și edificiul funerar, formează totdeauna un tot indivizibil, fiind de neconceput că, reclamantul a pierdut posesia asupra construcției funerare, acțiunea în revendicare fiind aceea a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Prezumția că autorii concesionari ai locului de înhumare au adus o contribuție comună la edificarea construcției funerare, poate fi răsturnată numai printr-o acțiune întemeiată pe un drept de creanță și nu pe calea acțiunii în revendicare ce pune în discuție chiar existența dreptului de proprietate asupra unui corp indivizibil (loc de veci + construcție funerară).
Or, dreptul de concesiune asupra locurilor de înmormântare în cimitire, este un drept real și indiviz, în speță părțile aflându-se într-o indiviziune forțată și perpetuă, situație în care în mod corect s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii în revendicare.
Cu aceste considerente, recursul reclamantului a fost respins.