Răspunderea statului pentru erori judiciare. Arestare nelegală. Prejudiciu nepatrimonial. Criterii de evaluare
Cuprins pe materii: Drept civil. Obligaţii. Obligaţii izvorând din cauzare de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori judiciare.
Index alfabetic: Drept civil
- Arestare nelegală
- Prejudiciu nepatrimonial. Criterii de evaluare
- Răspunderea statului pentru erori judiciare
- Daune morale
C. civ.: art. 998 și urm.
C. proc. pen.: art. 504 și urm.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională și socială.
Consecinţele produse asupra familiei persoanei împotriva căreia a fost luată, în mod nelegal, măsura arestării preventive sunt expres prevăzute de art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală printre criteriile de care trebuie să se ţină cont la stabilirea întinderii reparaţiei.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 1256 din 12 februarie 2004
I. C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, în temeiul art. 504-506 C. proc. pen., să fie obligat să îi plătească daunele materiale ce i se cuvin pe perioada 31.03.1993-18.02.1994, cât a fost arestat preventiv, respectiv salariul de care a fost lipsit, reactualizat în raport de indicele de inflaţie la zi, precum și daune morale în cuantum de 3.000.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 18.08.1993, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de înșelăciune în dauna avutului public, delapidare și abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru toate aceste infracţiuni fiind achitat de Judecătoria Iași, prin sentinţa penală nr. 1911 din 11.12.1996, rămasă definitivă prin decizia nr. 284 din 06.03.2000 a Curţii de Apel Ploiești.
A mai precizat reclamantul că, la data arestării preventive, avea calitatea de director și timp de 10 luni a fost lipsit de salariu, iar familia privată de suportul său material și afectiv; cazul a fost puternic mediatizat, reclamantul fiind supus, alături de familie, la o puternică presiune psihică cât și oprobriului public.
Tribunalul Iași, prin sentinţa civilă nr. 253 din 04.04.2002, a admis acţiunea reclamantului și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să-i plătească suma de 68.688.412 lei, cu titlu de drepturi salariale, și l miliard lei cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 31 din 20.09.2002, a respins apelurile formulate de reclamantul I. C. și pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, învederând, printre altele, că reclamantul nu era îndrituit la daune morale pentru suferinţele membrilor familiei sale.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţele au avut în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care cu fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională și socială.
Prin privarea sa de libertate, pe perioada 31.03.1993-18.02.1994, reclamantului i s-au adus atingere drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice și suferinţele fizice provocate de o atare măsură pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Astfel, s-a probat că – la data arestării – reclamantul îndeplinea funcţia de director la S.C. „I” S.A. Iași, că măsura luată împotriva sa a fost puternic mediatizată și astfel i-a fost lezată onoarea, demnitatea, statutul social și profesional, libertatea individuală, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite prin lege. De asemenea reclamantul nu a mai fost în măsură să-și susţină moral și material familia și a fost supus oprobriului public. O atare situaţie a durat cca. 11 luni, producându-i reclamantului un prejudiciu moral care, în raport de criteriile deja expuse, a fost corect apreciat de instanţe la suma de 1 miliard de lei.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.