Proprietate reconstituită conform Legii fondului funciar nr. 18/1991. Titlu de proprietate. Acţiune pentru anularea titlului în care s-au trecut ca beneficiari și succesorii care au renunţat expres la succesiunea autorului din patrimoniul căruia se preluase terenul.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Terenuri. Fond funciar. Titlu de proprietate. Cerere de anulare a titlului obţinut de succesorii care au renunţat expres la succesiunea autorului din patrimoniul căruia s-a preluat terenul.
Index alfabetic.
- Proprietatea terenurilor reconstituite conform Legii nr. 18/1991
- Titlul de proprietate.
- Nulitatea titlului de proprietate.
Legea nr. 18/1991: art. 13 alin. 2
C.civ.: art. 696 și următ.
Repunerea în termenul de acceptare a succesiunii autorului lor, din patrimoniul căruia s-au preluat terenurile, în sensul reglementat prin art. 13 alin. 2 al Legii nr. 18/1991, operează în cazurile în care erezii nu s-au pronunţat cu privire la succesiune, iar nu și cind aceștia au dat declaraţii exprese de renunţare la succesiune, deoarece, conform art. 617 și urm. din Codul civil, se consideră că ei nu au fost niciodată erezi.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5717 din 20 octombrie 2004
La 27 octombrie 2000, P.S. a cerut anlarea parţială a titlului de proprietate nr. 112785/1998 emis de pârâta Comisia Judeţeană Vrancea - constituită pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 – în sensul înlăturării calităţii de beneficiari a pârâţilor T.T., T.V., T.A., întrucât aceștia au renunţat la succesiunea autorului comun T.I. (decedat la 26 mai 1966), astfel că numai ea, reclamanta, beneficiază de terenurile menţinute în titlu.
Judecătoria Focșani, prin sentinţa civilă nr. 93 din 17 ianuarie 2001, a respins acţiunea, iar Tribunalul Vrancea, prin decizia nr. 353 din 30 aprilie 2001, a respins aplelul reclamantei, reţinându-se, în esenţă, că, potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, pârâţii, care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate, au fost repuși în dreptul de acceptare a susccsiunii autorului lor, și că renunţarea expresă la succesiune s-a referit numai la bunurile existente atunci în masa succesorală (casă de locuit și terenul aferent de 800 m.p.)
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 1113 din 10 octombrie 2001, a admis recursul reclamantei și a schimbat hotărârea primei instanţe – confirmată de instanţa de apel – în sensul că a admis acţiunea și a dispus modificarea titlului de proprietate prin înlăturarea calităţii de beneficiari a pârâţilor, deoarece aceștia au renunţat la succesiunea autorului lor, din patrimoniul căruia s-au preluat terenurile agricole în discuţie.
Recursul în anulare, declarat în baza art. 330 C.pr.civilă - în vigoare la acea dată - nu este fondat, neacceptându-se teza potrivit căreia dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, profită atât erezilor acceptanţi cât și renunţătorilor, întrucât legiuitorul nu distinge, iar cererea adresată Comisiei pentru aplicarea legii are valoare de retractare a renunţării la succesiune.
Potrivit dispoziţiilor art. 696, art. 697 și următoarele din Codul civil, cel ce renunţă la moștenire este considerat că nu a fost niciodată erede, partea sa profitând coerezilor acceptanţi, în afară de cazul în care, dacă succesiunea nu a fost deja acceptată de alţi erezi și dreptul de a accepta nu s-a prescris, acesta revine asupra renunţării în condiţiile legii.
Datorită indivizibilităţii succesiunii, renunţarea se întinde asupra întregului patrimoniu succesoral, indiferent dacă bunurile existau în succesiune la data deschiderii sau urmau să intre în masa succesorală ulterior.
În esenţă, potrivit legii, renunţarea la succesiune este echivalentă cu renunţarea la calitatea de moștenitor.
Așa fiind dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, care sunt explicit și exclusiv aplicabile moștenitorilor indiferent în ce modalitate și cât au acceptat din succesiune, nu se pot extinde, pe cale de interpretare, adăugându-se astfel la lege, și cu privire la foștii erezi care și-au repudiat de bună voie această calitate prin renunţarea expresă la moștenirea cuprinzând bunuri prezente și viitoare, independent de motivele pentru care a făcut-o.
Ca urmare, recursul în anulare s-a respins ca nefondat.