Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului.
Cuprins pe materii: Dreptul muncii. Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului.
Index alfabetic: Dreptul muncii
- Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/jurisconsultului
- Consilier juridic – răspunderea patrimonială
- Jurisconsult – răspunderea patrimonială
C. muncii: art. 269 și urm.
Răspunderea patrimonială a consilierului juridic/ jurisconsultului, pentru prejudicii pretins cauzate angajatorului prin neacţionarea în justiţie a debitorilor sau prin neiniţierea procedurilor de executare silită a acestora, poate fi angajată numai dacă se dovedește că, odată luate, măsurile respective puteau fi eficiente.
I.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală,
decizia nr. 5890 din 27 octombrie 2004
Prin contestaţia înregistrată la 20.09.2001, B. M. a solicitat anularea, ca nelegale, a deciziilor de imputare nr. 181 și 182 din 19.07.2001 și nr. 183 din 30.07.2001 emise de Banca “R. C. R.” – S.A., prin care în sarcina contestatoarei și a altor foști angajaţi s-a stabilit faptul că au adus prejudicii băncii, prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, constând în nepunerea în executare a hotărârilor judecătorești și neacţionarea în judecată a debitorilor băncii, ceea ce a avut drept consecinţă prescrierea dreptului de executare silită și, respectiv, a dreptului de a acţiona în instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1640 din 19.12.2001, Tribunalul București - Secţia a III-a civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.
Recursul declarat de contestatoare împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București - Secţia pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1016 din 6.06.2002, reţinându-se că deciziile de imputare contestate se întemeiază pe faptul că recurenta, în calitate de consilier juridic cu delegaţie, conform deciziei nr. 110/7.08.1998, nu a procedat la iniţierea, în termenul legal de prescripţie, a procedurii de punere în executare a unei hotărâri judecătorești și, respectiv, nu a acţionat în judecată doi debitori ai băncii, cu consecinţa prescrierii dreptului la acţiune.
Împotriva hotărârilor sus menţionate a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greșită a cauzei pe fond, ele fiind totodată și vădit netemeinice.
Recursul în anulare - declarat în baza art. 330 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile sus-menţionate au fost pronunţate - este întemeiat.
Introducerea acţiunilor în justiţie, pentru valorificarea drepturilor patrimoniale ale angajatorului constituie o obligaţie a angajatului încadrat în calitate de consilier juridic, ca și aceea de a lua măsuri de executare silită pentru realizarea creanţei stabilite printr-un titlu executoriu.
Aceste obligaţii există numai dacă acţiunea care urma a fi introdusă sau titlul executoriu ce trebuia executat putea avea o eficienţă și numai în această măsură poate fi angajată răspunderea consilierului juridic pentru săvârșirea unei abateri de la îndatoririle sale.
Instanţele trebuiau să se preocupe în a determina existenţa drepturilor care urmau să fie valorificate prin acţiunile nepromovate în instanţă și finalitatea executării silite, dacă titlul ar fi fost pus în executare.
Faţă de cele arătate și pentru lămurirea aspectelor evidenţiate, recursul în anulare a fost admis, ambele hotărâri atacate au fost casate iar cauza a fost trimisă instanţei de fond pentru rejudecare.