Proprietate imobiliară în indiviziune. Acţiunea coproprietarului prin care se solicită exercitarea dreptului de acces în imobil și de folosinţă.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Imobil în proprietate indiviză. Dreptul de acces și de folosinţă. Index alfabetic: Drept civil
- Proprietate indiviză
- Drept de folosinţă.
- Ieșirea din indiviziune
Cod civ.: art.480
C. proc.civ.: art. 6731 și urm.
Dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât și posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării acţiunii, aceștia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6954 din 9 decembrie 2004
Prin sentinţa civilă nr. 4324 din 8 septembrie 2003, Judecătoria Botoșani a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.V. și A.A., și a obligat pârâta A.E. să permită reclamanţilor accesul și folosinţa imobilelor – casă și teren aferent – situate în localitatea Șendreni, bunuri asupra cărora părţile au calitatea de coproprietari. Instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele: reclamanţii și pârâta sunt moștenitorii defunctului A.G., bunurile imobile care fac obiectul acţiunii aflându-se în masa succesorală, iar între părţi există un proces de partaj; atât terenul cât și locuinţa sunt folosite de pârâtă, care nu permite reclamanţilor folosirea acestora.
Prin decizia civilă nr. 118 din 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa și a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi. Instanţa de apel a reţinut că cererea reclamanţilor-intimaţi nu este întemeiată, deoarece aceștia au domiciliile în altă localitate, nu au locuit niciodată în imobilul care face obiectul procesului, bunul este folosit de pârâtă, iar reclamanţii urmăresc obţinerea unei soluţii pe care să o folosească în procesul de partaj. Pârâta are drept de abitaţie, conform art. 4 din Legea nr. 319/1944, este în vârstă de 80 ani, este paralizată și nu are o altă locuinţă.
Recursul reclamanţilor este nefondat.
Conform menţiunilor din certificatul de moștenitor, imobilul – teren și construcţie – în care reclamanţii au cerut să fie reintegraţi, face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi.
Bunul este folosit de intimata-pârâtă, care s-a opus la admiterea acţiunii, iar calitatea recurenţilor-reclamanţi de coproprietari nu le conferă acestora dreptul de a fi reintegraţi în imobil.
Dreptul de folosinţă poate fi exercitat de toţi coproprietarii, ceea ce presupune atât exercitarea folosinţei materiale a bunului care face obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi, cât și posibilitatea culegerii fructelor produse de bun. Însă, atunci când sunt neînţelegeri între coproprietari cu privire la folosirea materială a bunului, cum este cazul în speţă, pentru imobilul în care reclamanţii nu au locuit anterior formulării acţiunii, aceștia au la îndemână calea încetării coproprietăţii prin partaj, fără ca dreptul de folosinţă să poată fi valorificat pe calea acţiunii în reintegrare.
De altfel, recurenţii confirmă existenţa unui proces de partaj pentru lichidarea stării de indiviziune în care se află părţile.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins.