Proprietate. Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate. Conflict între fostul proprietar și o alta persoană, ambilor fiindu-le eliberate titluri de proprietate.
Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturile de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Terenuri. Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate. Conflict între două persoane, ambele fiind beneficiare de titluri de proprietate. Acţiunea in nulitate unuia din titlurile de proprietate.
Index alfabetic: Drept civil.
- Fond funciar.
- Teren.
- Reconstituitrea dreptului de proprietate.
- Titlul de proprietate.
- Nulitate titlului de proprietate.
Legea nr. 18/1991: art. 23, art. 36 alin. (3) si alin. (4)
Decretul Lege nr. 42/1990: art. 8
Legea nr. 169/1997: art. 3 lit.a
- Titlurile de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/991 sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 3 lit. a din Legea nr. 169/1997.
- Terenurile preluate de stat in baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec in proprietatea persoanelor care au cumpărat construcţiile, dar numai in limita suprafeţei ce le-a fost atribuită în folosinţă, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
- Fostul membru al cooperativei de producţie agricolă are dreptul de proprietate asupra terenului ce i-a fost atribuit pentru a-și edifica o locuinţă și asupra suprafeţei de teren aferent casei și anexelor gospodăreși, precum și asupra curţii și grădinii din jurul acesteia, determinate potrivit DecretuluiLege nr. 42/1990 la care se face trimitere prin art. 23 alin. (1) al Legii nr. 18/1991.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7281 din 17 decembrie 2001
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentinţa civilă nr. 6551/2001, în primă instanţă, Tribunalul Municipiului București, prin decizia civilă nr. 181/A/2003, ca instanţă de apel și Curtea de Apel București, secţia aIIIa civilă, prin decizia nr. 1426/2003, ca instanţă de recurs, au soluţionat diferit acţiunea prin acre s-a cerut să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 20099/1 din 15 septembrie 2000, eliberat de Prefectura Municipiului București, pentru un teren în beneficiul pârâtei M.V., deși, anterior, prin titlul nr. 36106 din 3 iunie 1997, al aceleiași Prefecturi s-a recunoscut dreptul de proprietate în beneficiul reclamantei P.L.
Recursul în anulare – admisibil în raport cu data hotărârilor judecătorești susmenţionate, pronunţate anterior abrogării art. 330 - 3304 din Codul de procedură penală prin O.U.G. nr. 58/2003 - este fondat.
Legalitatea titlului de proprietate emis în beneficiul pârâtei nu a fost analizată în raport cu dispoziţiile legale privitoare la constituirea dreptului de proprietate.
Instanţa de recurs se referă la dispoziţiile de ordine publică înscrise în Legea nr. 18/1991, reţinând că nu există temei legal pentru emiterea titlului de proprietate în beneficiul pârâtei, după ce anterior, pentru aceeași suprafaţă de teren, fusese emis titlul în beneficiul reclamantei.
Or, constatarea nulităţii titlului prin care s-a constituit dreptul de proprietate în beneficiul pârâtei M.V. - cerere cu soluţionarea căreia reclamanta a investit instanţa - este posibilă, conform art.III lit.a din Legea nr.169/1997, numai dacă pârâta nu era îndreptăţită, potrivit legii, la constituire.
De aceea, trebuia să se stabilească existenţa și întinderea dreptului pârâtei la constituire, în raport cu art. 36 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 18/1991.
Instanţa de fond și cea de apel au analizat existenţa dreptului la constituire, în raport cu art. 36 alin. (3) din lege, interpretat diferit cu privire la întinderea suprafeţei de teren care se atribuie, dar, au nesocotit dispoziţia înscrisă în alineatul 4, iar prin sentinţa pronunţată de prima instanţă, menţinută prin decizia instanţei de recurs, a fost anulat în totalitate titlul emis în beneficiul pârâtei, deși se reţine că aceasta era îndreptăţită la constituire pentru suprafaţa înscrisă în decizia de atribuire în folosinţă și că numai suprafaţa de 3865 mp teren se suprapune cu terenul înscris în titlul de proprietate emis în beneficiul reclamantei.
Articolul 36 alin.3 din lege, aplicabil în cauză, dispune „terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor în condiţiile art.30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităţilor urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”.
Legea nu precizează întinderea suprafeţei de teren care trece în proprietatea persoanei îndreptăţite la atribuire, dar faţă de formularea - trec în proprietatea actualilor deţinători terenurile atribuite în folosinţă - se deduce că legiuitorul a avut în vedere suprafaţa atribuită în folosinţă, înscrisă în decizia de atribuire, însă nu poate fi ignorată dispoziţia cuprinsă în alin.4 al art.36, prin raportare la art.23 din lege, care trimite la art.8 din Decretul –Lege nr.42/1990.
Alineatul (4) al art. 36 din Legea nr.18/1991 determină modul de stabilire a întinderii suprafeţei de teren care poate fi dobândită prin constituire, dacă terenul, la data intrării în vigoare a legii, se afla într-o zonă cooperativizată. Dacă terenul se afla într-o zonă necooperativizată, se atribuie numai suprafaţa înscrisă în decizia de atribuire în folosinţă.
O asemenea delimitare se impune, în raport cu art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Or, în cauză, împrejurarea dacă terenul s-a aflat sau nu în zonă cooperativizată nu este pe deplin stabilită.
Instanţa de apel a reţinut că nu s-au depus înscrisuri care să ateste faptul că terenul s-ar fi aflat în patrimoniul vreunei cooperative, însă în cazul terenurilor la care se referă art. 36 alin. (3) din lege, esenţial pentru aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991, care trimite la art. 8 din Decretul–Lege nr. 42/1990, este ca terenul proprietatea statului să se fi aflat într-o zonă cooperativizată.
Acest fapt se impune a fi stabilit, deoarece, potrivit actelor depuse la dosar, la data formulării cererilor de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate de către reclamantă și pârâta M.V., terenul era amplasat în extravilan, iar cererile au fost adresate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Otopeni.
La dosar nu au fost însă depuse înscrisuri privitoare la împrejurarea de fapt, în raport cu care se aplică în mod corespunzător art. 23 din Legea nr. 18/1991, menţionat la alin. (4) al art. 36 din lege.
Pentru considerentele expuse și pentru că soluţia ce se pronunţă în acţiunea în revendicare atârnă de modul de soluţionare a cererii care are ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate, a fost admis recursul în anulare, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare curţii de apel, urmând ca aceasta să stabilească împrejurarea de fapt în raport cu care se determină dreptul la constituirea proprietăţii pârâtei și să se pronunţe, în limitele investirii, asupra tuturor mijloacelor de apărare invocate.