Contestarea legalităţii unui act administrativ cu caracter secret. Judecarea cauzei de către un judecător fără drept de acces la informaţii clasificate. Nelegalitatea soluţiei pronunţate.
Legea nr. 182/2002
Codul de procedură civilă, 261 pct.5
Instanţele au obligaţia legală de a respecta prevederile Legii nr.182/2002, scopul acestei reglementări fiind protecţia informaţiilor clasificate, legea instituind principiul potrivit căruia accesul la astfel de informaţii se face numai pe baza deţinerii documentului corespunzător.
În situaţia în care judecătorul cauzei nu deţine autorizaţia de acces la documente secrete, acesta are datoria de a solicita repartizarea la un complet care are abilitarea legală de a cunoaște conţinutul acestora.
În lipsa accesului judecătorului la toate documentele dosarului, sentinţa pronunţată este nelegală, instanţa soluţionând cauza fără analiza efectivă a legalităţii actelor supuse controlului judiciar, pronunţând astfel o sentinţă arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic și pe care instanţa de recurs nu o poate controla judiciar.
Decizia nr. 264 din 20 ianuarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iași, reclamantul LG a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei și Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui, anularea Ordinului Ministrului Administraţiei și Internelor nr.I/0575 din 07.08.2009, a Dispoziţiei nr.01030966/ 15.09.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin prin care să fie încadrat într-o funcţie corespunzătoare celei avute anterior și obligarea la plata despăgubirilor constând în contravaloarea indemnizaţiei de conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de Șef Birou Cazarmare și Intendenţă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vaslui - Serviciul logistică, iar la data de 07.08.2009 s-a emis Ordinul ministrului administraţiei și internelor nr. I/0575/07.08.2009 prin care au fost stabilite noile structuri pentru organigrama inspectoratelor judeţene de poliţie, iar ca urmare acestor modificări funcţia sa nu s-a mai regăsit în organigramă, motiv pentru care Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui a propus înfiinţarea funcţiei de specialist I în cadrul Serviciului logistică – Compartimentul administrarea patrimoniului imobiliar și intendenţă.
Reclamantul a mai arătat că prin Dispoziţia nr. 01030966/15.09.2009, Inspectoratul General al Poliţiei Române a aprobat Statul de organizare al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui și, implicit, propunerea de înfiinţare a funcţiei de specialist I pentru care a fost pus în drepturi, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 27 alin. 7 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului conform cărora poliţiștii sunt numiţi și eliberaţi din funcţie potrivit normelor de competenţă aprobate prin ordin al ministrului administraţiei și internelor, în condiţiile legii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de capătul de cerere privind anularea dispoziţiei nr.01030966 din 15.09.2009, emise de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în subsidiar solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că Ordinul Ministrului Administraţiei și Internelor nr. I/0575/07.08.2009 este emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a invocat, prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii susţinând că de la data emiterii dispoziţiei contestate și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul LG nu i s-a adresat cu o cerere prin care să solicite reexaminarea dispoziţiei, în sensul revocării sau modificării acesteia. iar acţiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel lași la data de 23.08.2010, anterior datei la care a formulat plângerea prealabilă la Ministerul Administraţiei și Internelor, pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui nu are calitatea de autoritate publică emitentă a actelor administrative a căror anulare se cere.
Prin Sentinţa nr.217 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel Iași a respins excepţiile inadmisibilităţii și lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei și Internelor și a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul LG, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei și Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui și, în consecinţă a anulat Ordinul Ministrului Administraţiei și Internelor nr.I/0575/ 07.08.2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui, cât și Dispoziţia nr.01030966 din 15.09.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în partea referitoare la Statul de organizare al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui, obligând pârâţii la reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii actelor administrative anulate.
Curtea de Apel Iași a obligat pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui să plătească reclamantului despăgubiri constând în contravaloarea indemnizaţiei de conducere din septembrie 2009 până la zi, actualizată cu rata inflaţiei, iar pe pârâţii Ministerul Administraţiei și Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui să plătească reclamantului suma de 42 de lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată, întrucât reclamantul LG a aflat de existenţa actelor atacate din adresa nr. 21519 din 13.05.2010 ce i-a fost comunicată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui, iar plângerea prealabilă formulată de reclamant, a fost înregistrată la Secretariatul General la nr. 14892/ 21.06.2010, astfel că nu există temei pentru a se reţine că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Administraţiei și Internelor și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui, instanţa de fond a reţinut că în speţă, calitatea procesuală pasivă se stabilește prin raportare la cererea de chemare în judecată în întregul ei, nu în funcţie de solicitările ce alcătuiesc fiecare capăt de cerere, astfel că Ministerul Administraţiei și Internelor are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece a emis Ordinul nr. I/0575/07.08.2009 a cărui anulare s-a solicitat, iar Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui are calitate procesuală pasivă pentru că este persoana care plătește reclamantului drepturile de natură salarială.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că în urma solicitărilor făcute de instanţă de a se depune la dosar actele atacate împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lor, Inspectoratul General al Poliţiei Române a declasificat Dispoziţia nr. 01030966 din 15.09.2009 și a transmis-o instanţei, însă pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor, prin Adresele nr. 378134/5 din 19.11.2010, nr.2182650/5 din 21.01.2011, nr.2206871/5 din 01.03.2011, nr.2206872/5 din 08.03.2011 și nr. 2186394/5 din 06.04.2011 a comunicat instanţei de judecată că Ordinul ministrului administraţiei și internelor nr.I/0575 din 07.08.2009, prin care se aprobă noile structuri ale inspectoratelor judeţene de poliţie are caracter „secret" și, ca atare, transmiterea acestuia poate fi efectuată numai cu respectarea prevederilor art. 26, art. 38 și art. 39 din Anexa la H.G. nr. 585/2002.
Curtea de Apel Iași, având în vedere că pârâtul Ministerului Administraţiei și Internelor a comunicat instanţei de judecată că punerea la dispoziţie a ordinului nu poate servi soluţionării cauzei în condiţiile în care nici un judecător din cadrul Curţii de Apel Iași nu figurează în evidenţele instanţei ca deţinător de certificat de securitate/autorizaţie de acces la informaţii clasificate, clasa secrete de stat, nivel de secretizare „secret”, a constatat că într-o astfel de situaţie, instanţa de judecată nu poate ca în baza simplelor afirmaţii ale autorităţii publice pârâte care a clasificat actul administrativ contestat să respingă acţiunea ca nefondată.
Prin urmare, instanţa de fond apreciat că se impune anularea Ordinului Ministrului Administraţiei și Internelor nr. I/0575/07.08.2009 în partea ce privește aprobarea propunerii de reorganizare a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui și a Dispoziţiei nr.01030966/ 15.09.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, întrucât, în cauză, este evident că a fost alterat echilibrul indispensabil între părţile litigiului în condiţiile în care doar pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor cunoaște conţinutul ordinului atacat, ceea ce constituie o barieră în calea justiţiabilului, care ar fi pus în situaţia de a nu-și vedea substanţa litigiului său tranșată de către instanţa competentă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei și Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui.
În motivele de recurs s-a susţinut că judecătorul care a soluţionat cauza întrucât nu deţinea certificat/ autorizaţie de acces la informaţii secret de stat, avea obligaţia de a solicita repartizarea dosarului la un complet care avea acces la astfel de informaţii.
S-a arătat că în cuprinsul sentinţei prima instanţă nu a adus nici un argument pentru nelegalitatea Ordinului nr.1/0575, sentinţa fiind nemotivată, încălcând astfel obligaţiile prevăzute de art.261 pct.5 Cod procedura civilă.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea, sentinţa primei instanţe și legislaţia aplicabilă, reţine:
Curtea de Apel Iași a anulat Ordinul nr.I/0575 din 7.08.2009 în ceea ce privește reorganizarea Inspectoratului de Poliţie a judeţului Vaslui și Dispoziţia nr.01030966 din 15.09.2009 referitoare la același inspectorat, cu consecinţa reintegrării reclamantului pe funcţia deţinută anterior adoptării celor două acte.
Observând sentinţa primei instanţe se constată că aceasta este nemotivată.
Judecătorul fondului nu a efectuat analiza acţiunii și nici a apărărilor pârâţilor, subliniind că nu a avut acces la actele a căror anularea s-a cerut și că pentru a da eficienţă principiului egalităţii armelor se impune anularea acestora.
Înalta Curte precizează că în cadrul controlului de legalitate a unui act administrativ instanţa învestită cu acţiunea în anulare trebuie să verifice conformitatea actului administrativ cu legea sau alte acte normative cu forţă juridică superioară.
Ori, în cazul de faţă, instanţa de fond nu a efectuat nici un fel de verificări, situaţie în care a ajuns să anuleze toate actele de organizare ale Inspectoratului de Poliţie al judeţului Vaslui.
Cauza nu se putea soluţiona fără observarea actelor, pentru ca astfel să se stabilească dacă acestea sunt nelegale.
Autorităţile pârâte nu au refuzat înaintarea actelor, ci au solicitat ca acestea să fie observate de o persoană care deţine autorizaţie de acces la documente secrete, ceea ce corespunde exigenţelor legii în materia documentelor cu caracter secret.
Instanţele au obligaţia legală de a respecta prevederile Legii nr.182/2002, scopul acestei reglementări fiind protecţia informaţiilor clasificate, legea instituind principiul potrivit căruia accesul la astfel de informaţii se face numai pe baza deţinerii documentului corespunzător.
Principiile Legii nr.182/2002 corespund și exigenţelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenţei instanţei de contencios european, în sensul că statele au latitudinea de a decide ce informaţii trebuie să rămână confidenţiale, având astfel o largă marjă de apreciere.
Potrivit Deciziilor nr.1440/2010 și nr.302/2011 ale Curţii Constituţionale, rezultă că limitarea accesului judecătorului unei cauze la informaţii clasificate nu contravine Constituţiei, că pentru a avea acces la astfel de informaţii trebuie ca și judecătorul să deţină certificat de acces la documente secrete.
Dacă judecătorul nu deţinea un astfel de certificat trebuia să solicite repartizarea la un complet care deţine certificat.
În lipsa actelor a căror anulare s-a cerut, sentinţa este nelegală, deoarece instanţa nu a efectuat analiza legalităţii actelor supuse controlului judiciar, pronunţând o sentinţă arbitrară, lipsită de orice suport legal sau faptic, iar instanţa de recurs nu poate efectua controlul judiciar.
Recursurile au fost admise iar sentinţa a fost casată cu trimitere la Curtea de Apel București, pentru buna administrare a justiţiei.