Excepţie de nelegalitate invocată împotriva unui act de informare emis de o autoritate publică. Inadmisibilitate.
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4
Un act de informare emis de o autoritate publică, în limitele sale de competenţă, ca răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către un petent nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a putea face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Decizia nr. 1031 din 24 februarie 2012
Prin cererea formulată la data de 21.03.2011 în dosarul nr. 1161/267/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, având ca obiect contestaţie la executare, reclamanţii VM și VS au solicitat suspendarea acestei cauze și sesizarea Curţii de Apel Craiova - Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal cu excepţia de nelegalitate a răspunsului nr. 69656 din 16.06.2009, conform dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
În vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Craiova - Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal și a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 852/54/2011.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, citat în cauză în calitate de autoritate publică emitentă a răspunsului ce formează obiectul excepţiei de nelegalitate, a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.
Pârâta Banca T a formulat concluzii scrise în care, la rândul său, a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.
La termenul de judecată din data de 25.10.2011, reclamantul VM a solicitat suspendarea soluţionării cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., cu motivarea că împotriva ordinului nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiţiei a fost promovată acţiune în anulare la Curtea de Apel București.
Instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei, pe considerentul că reclamantul tinde la tergiversarea soluţionării acesteia.
La același termen de judecată, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, cu motivarea că nu este vorba despre un act administrativ.
Susţinerile părţilor pe excepţia de inadmisibilitate au fost consemnate în practicaua sentinţei.
Curtea de Apel Craiova - Secţia de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentinţa nr. 516 din 25.10.2011, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a adresei nr. 69656 din 16.06.2009 emisă de Ministerul Justiţiei, excepţie invocată de reclamanţii VM și VS în contradictoriu cu pârâţii Banca T, S.C. VR S.R.L., AM Insolvenţă SPRL și Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că adresa ce formează obiectul excepţiei de nelegalitate nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri reclamanţii VM și VS, care au solicitat, în principal, casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanţe, iar în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.
Întrucât în cererile de recurs au fost formulate critici comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.
Astfel, recurenţii au arătat faptul că hotărârea judecătorească contestată cuprinde argumente străine de natura pricinii, precum și aprecieri pur subiective, critici care pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Recurenţii au susţinut faptul că prima instanţă a încălcat sau a aplicat greșit legea incidentă în materie, motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenţi următoarele critici:
Soluţia pronunţată cu privire la cererea de suspendare, întemeiată pe prevederile art. 244 alin.1 C.proc.civ., este greșită, întrucât actul administrativ dedus judecăţii are legătură cu ordinul nr. 2628/1999 emis de Ministrul Justiţiei și Libertăţilor Cetăţenești.
Răspunsul nr. 69656 din 16.06.2009 emis de Ministrul Justiţiei este un act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât îndeplinește condiţiile impuse de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C.proc.civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă adresa nr. 69656 din 16.06.2009 emisă de Ministerul Justiţiei prin care s-a comunicat Băncii T răspuns la cererea nr. 37551 din 15.06.2009, în sensul că a fost efectuată înregistrarea în evidenţa specială a executorilor bancari a dlui SA, conform art. 9 alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiţiei și Libertăţilor Cetăţenești nr. 2628/1999 privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari. În plus, în cuprinsul adresei aflate în discuţie se menţionează și faptul că, după confirmarea înregistrării, executorul bancar își poate exercita atribuţiile, în baza legitimaţiei de serviciu eliberate sub semnătura conducătorul băncii.
Prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta vizează o simplă corespondenţă între două instituţii.
În opinia Înaltei Curţi, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, întrucât pe calea excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forţă juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare.
Instanţa competentă este datoare să verifice în ce măsură actul contestat pe calea excepţiei de nelegalitate se circumscrie definiţiei actului administrativ, date de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, urmând a hotărî în raport cu aceasta și în măsura în care va aprecia a fi incidente dispoziţiile art. 4 din legea aflată în discuţie.
Într-adevăr, adresa nr. 69656 din 16.06.2009 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, conform susţinerilor recurenţilor, ci doar un act de informare emis de Ministerul Justiţiei, în limitele sale de competenţă, ca răspuns la solicitarea ce i-a fost adresată de către Bănca T.
În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată de prima instanţă cererii de suspendare a cauzei, în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., este corectă, întrucât nu se poate considera că soluţia pronunţată pe excepţia de nelegalitate depinde de soluţia ce urma să fie adoptată în legătură cu Ordinul Ministrului Justiţiei și Libertăţilor Cetăţenești nr. 2628/1999 privind aprobarea Statutului Corpului Executorilor Bancari.
Ca atare, pentru argumentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., întrucât prima instanţă a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie.
De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că este nefondat și motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece Curtea de Apel a expus în mod corespunzător argumentele pentru care a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate deduse judecăţii, precum și netemeinicia cererii de suspendare a cauzei.
În consecinţă, recursul a fost respins.