Act administrativ cu caracter normativ emis cu încălcarea competenţelor de reglementare ale organismelor europene. Nelegalitate.
Directiva nr.18/2001/CE, art. 21 paragraful (2), art. 30
O.U.G. nr. nr. 43/2007, art. 40 alin. (1)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: act administrativ cu caracter normativ
Competenţă de reglementare
Organism european
OMG
În lumina dispoziţiilor art. 21 paragraful (2) din Directiva nr.18/2001/CE privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piaţă, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea statelor membre, aceasta urmând a fi instituită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menţionată în art. 30 din același act normativ european coroborat cu art. 5, 7 și 8 din Decizia Consiliului nr.1999/468/CE.
Stabilirea în plan naţional, prin acte administrative cu caracter normativ a pragurilor prezenţei OMG în seminţe de cereale și de plante oleaginoase și textile, anterior stabilirii acestor praguri conform procedurii de determinare a acestora de către organismele UE competente este nelegală, statul român, ca membru al Uniunii Europene, fiind obligat să aștepte derularea procedurii legale a Comisiei iar nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.
Prevederile cuprinse în conţinutul literei G, punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7 din ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii și comercializarea seminţelor de cereale și cele cuprinse în conţinutul literei G, punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7 din ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005, astfel cum au fost aceste prevederi modificate și completate prin ordinele nr.185 și 186 din 23 martie 2009 ale ministrului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, sunt, prin urmare, nelegale.
Decizia nr. 776 din 9 februarie 2011
Prin sentinţa nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta CE în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sensul că s-a dispus anularea literei G, punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea seminţelor" din cuprinsul anexei nr.7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea seminţelor de cereale în România " din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii și comercializarea seminţelor de cereale, așa cum acest text a fost modificat prin Ordinul nr.185 din 23 martie 2009 al M.A.P.D.R. ca nelegale, precum și a literei G, punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea seminţelor" din cuprinsul anexei nr.7 " Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea seminţelor de oleaginoase și textile în România" din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 cu modificările și completările ulterioare, text modificat prin Ordinul nr.186/23.03.2009 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nelegale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reclamanta CE este o asociaţie neguvernamentală având ca scop promovarea principiilor dezvoltării rurale durabile, activităţile acesteia concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare a impactului organismelor modificate genetic asupra sănătăţii, mediului și drepturilor micilor fermieri și a consumatorilor, precum și o serie de proiecte de conservare și de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe păstrarea în câmp a soiurilor tradiţionale.
Din această perspectivă, reclamanta acţionează în interesul tuturor fermierilor și producătorilor din domeniul agriculturii, care doresc să se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele tipuri de agricultură, ca și în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a alege, în cunoștinţă de cauză, alimente provenind din cele trei tipuri de agricultură coexistente: ecologică, convenţională și cuprinzând organisme modificate genetic.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta, având drept temei legal prevederile art.4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanţei anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv litera G pct.9 din capitolul II a anexei nr.7 a Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 și litera G pct.9 din capitolul II al anexei nr.7 din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1264/2005, ca fiind neconforme cu dispoziţiile legale cuprinse în acte normative cu putere superioară.
În concret, în cauza de faţă instanţa a reţinut că se are în vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezenţa într-un lot de seminţe a unor seminţe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu semnalată pe etichetă.
Evoluţia actelor normative cu incidenţă în această materie, din punct de vedere juridic s-a succedat în timp după cum urmează:
La data de 12 martie 2001 Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr.18/2001/CE privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de către Guvern O.U.G. nr.43/2007 prin care a fost transpusă în dreptul intern al României Directiva nr.18/2001/CE. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament prin Legea nr.247/2009.
La data de 23 martie 2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a adoptat Ordinele nr.185 și 186, prin care a modificat Ordinele nr.1262/2005 și respectiv 1264/2005, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale stabilind în privinţa seminţelor de cereale, respectiv în privinţa seminţelor de oleaginoase și textile, nivelul pragurilor sub care prezenţa unor seminţe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalată pe etichetă, seminţele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non - OMG).
Potrivit art.40 alin.2 din OUG nr.43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009 sunt stabilite două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată în textul legal.
Prima condiţie, cea de la litera „a” prevede că, pentru certificarea uni lot de seminţe ca fiind non OMG, deși contaminat cu un anumit procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie să fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de seminţe de organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător alin.1 al textului respectiv, lotul de seminţe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non OMG.
Pornind de la cele statuate în art.40 din OUG nr.43/2007, instanţa a constatat că prevederile atacate din cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiţia ca organismele modificate genetic detectate într-un lot de seminţe să fie autorizate.
Astfel, în forma prezentă a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non OMG și pot fi introduse pe piaţă loturi de seminţe în care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicaţie practică deoarece consecinţa acestei reglementări este că, dată fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de seminţe conţinând seminţe modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea introducerii deliberate în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislaţiei în materia organismelor modificate genetic, a căror introducere în mediu trebuie să fie autorizată în mod individual, înregistrată și strict supravegheată.
Instanţa de fond a reţinut că prevederile atacate din cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme și cu art.21 din Directiva 18/2001/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art.21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piaţă, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea Statelor membre, ci urmează a fi stabilită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menţionată. Deși, până în prezent, nu au fost încă stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele tipuri de seminţe, nu se justifică încălcarea prevederilor Directivei printr-un act normativ naţional, așa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două Ordine atacate.
De altfel, această încălcare a normelor comunitare a fost constatată și de către Directoratul general pentru sănătate și consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul Raportului final întocmit în urma misiunii de control desfășurată în România din 2-6 martie 2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană și furaje, constând în produse din organisme modificate genetic (OMG).
Din chiar concluziile Raportului final rezultă că întreaga legislaţie avută în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusă, iar existenţa legislaţiei naţionale care stabilește praguri de etichetare pentru prezenţa accidentală a OMG în seminţele non OMG contravine prevederilor din art.21.2 din Directiva 18/2001/EC.
Prima instanţă, comparând textul art.21.2 din Directivă cu textul art.40 alin.2 din OUG 43/2007, a concluzionat că modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizează imperativ că stabilirea pragurilor este de competenţa exclusivă a Uniunii Europene, urmând a fi respectată procedura comunitară indicată, în timp ce textul naţional rămâne ambiguu cât privește competenţa de a stabili pragurile, lăsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor naţionale, ceea ce contravine Directivei CE.
Instanţa a concluzionat că în esenţă se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului naţional, ce funcţionează cu valoare de principiu.
Nu în ultimul rând prevederile art.45 din OUG nr.43/2007 aprobată prin Legea nr.247/2009, precum și art.87 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 obligă pârâtul să ia toate măsurile pentru a menţine coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic și ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele și păstrarea purităţii adecvate a seminţelor certificate, în caz contrar însăși existenţa oricărui alt tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pus în pericol.
Pentru toate considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea reclamantei, cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care a critica-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanţă a anulat punctul 9 lit. G din cap. 2 al Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1262/2005, modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al aceleiași instituţii , precum și lit. G pct. 9 din cap. 2 al Anexei 7 al Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009 emis de aceeași instituţie.
Recurentul a susţinut că din cuprinsul capitolului 2 din anexa 7 a Ordinului 1262/2005 rezultă că dispoziţiile contestate de intimata – reclamantă se referă la prelucrarea și certificarea seminţelor, privind numai seminţele destinate însămânţării, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificările accidentale ale seminţelor cu organisme modificate genetic autorizate care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare și condiţionare ale acestora.
S-a învederat că prin raportare la această situaţie, sunt aplicabile disp. art. 40 alin. 3 și nu ale alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, cum greșit a reţinut în instanţă.
O altă critică vizează împrejurarea că în mod eronat s-a reţinut în sentinţa atacată că cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu art. 21 din Directiva 18/2001/CE, încălcare constatată și în raportul final întocmit de directorul general pentru sănătate și consumatori în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfășurate în România în perioada 2-6 martie 2009 , din moment ce pragurile de impurificare admise prin Ordinele nr. 185 și nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în 2009 au fost modificate tocmai ca urmare a solicitării formulate de experţii misiunii de evaluare menţionată anterior, ţinându-se cont de recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii .
A precizat recurentul că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Ofice a Planului de acţiune transmis de autorităţile competente din România, prin care reprezentanţii Comisiei UE s-au declarat satisfăcuţi de acţiunea realizată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin elaborarea celor două Ordine , care nu contravin și nu denaturează sensul și scopul dispoziţiilor legale în aplicarea cărora au fost emise, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii intimatei – reclamante ca nefondate .
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constată următoarele:
Dispoziţii legale aplicabile:
Directiva CE nr. 18 din 12 martie 2001
Art. 21 (1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în toate stadiile introducerii pe piaţă, etichetarea și ambalarea OMG – urilor introduse pe piaţă ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisă menţionată în art. 15(3), 17(5), 18(2) și 19(3).
(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG – urilor trebuie să se stabilească un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. 1 .
Nivelurile acestui prag se stabilesc în funcţie de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în art. 30 (2).
Art. 30 (2)
Dacă se face trimitere la prezentul alineat se aplică art. 5 și 7 din decizia 1999/468/CE, ţinându-se cont de dispoziţiile art. 8.
Decizia CE nr. 468 /1999
Art. 5 Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanţii statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.
Fără a aduce atingere art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.
În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în lipsa acestuia Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează a fi adoptate și informează Parlamentul European .
În cazul în care consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută în art. 351 din tratat depășește competenţele de executare prevăzute în actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziţiei sale.
Consiliul poate, atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziţie, să hotărască cu majoritate calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depășește în nici un caz 3 luni de la data trimiterii de către Consiliu.
În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza tratatului.
În cazul în care, la expirarea acestui termen , Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare propuse și nici nu și-a exprimat opoziţia faţă de propunerea măsurilor de aplicare , acestea sunt adoptate de către Comisie.
Art. 7: Fiecare Comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea președintelui său pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene.
În măsura în care este necesar, Comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard..
Art. 8 : În cazul în care Parlamentul European indică , printr-o rezoluţie motivată, că proiectul de măsuri de aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au fost prezentate unui comite în temeiul unui act de bază adoptat conf. art. 251 din tratat , ar depăși competenţele de executare prevăzute de actul de bază , Comisia reexaminează proiectul de măsuri.
Ținând seama de rezoluţie și cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta Comitetului un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European și Consiliului pe baza Tratatului.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009.
Art. 40 Secţiunea a 9-a
Etichetarea
Art. 40 - (1) Notificatorul și toţi operatorii implicaţi în activităţile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate stadiile introducerii pe piaţă, etichetarea și ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe piaţă, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerinţelor relevante specificate în autorizaţia prevăzută la art. 34, 37 și în art. 38 și sunt în conformitate cu legislaţia naţională și comunitară.
(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a căror prezenţă este inevitabilă din punct de vedere tehnic, se stabilește un prag minim sub care aceste produse nu se etichetează, conform prevederilor alin. (1), astfel:
a) organismul modificat genetic în cauză trebuie să fie autorizat;
b) pragul se stabilește în funcţie de produs, conform procedurii comunitare și conform legislaţiei naţionale.
(3) Pentru produsele care urmează să se folosească direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplică pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depășesc 0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme sunt întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic și în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare și că s-au luat toate măsurile pentru a evita prezenţa acestui organism modificat genetic. Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare.
Art. 45 Secţiunea a 3-a
Prezenţa accidentală a unui organism modificat genetic
Art. 45 - Autorităţile publice centrale pentru siguranţa alimentelor, agricultură, protecţia consumatorilor și fiecare operator din domeniu iau măsuri, potrivit competenţelor lor, pentru a evita prezenţa accidentală a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislaţiei comunitare și naţionale în vigoare, precum și pe baza legislaţiei și ghidurilor privind coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic și ecologice.
Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1262/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii și comercializarea seminţelor de cereale.
„În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea seminţelor de cereale în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:
9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintă un procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."
Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1264/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii și comercializarea seminţelor de plante oleaginoase și textile.
În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea seminţelor de oleaginoase și textile în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:
"9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintă un procent de impurificare cu seminţe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr. 265/2006
Art. 87: Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii pădurilor și dezvoltării rurale are următoarele atribuţii și răspunderi:
…g) aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi agricole.
b).Analiza motivelor de recurs
Prima instanţă a anulat dispoziţiile din Ordinele 185 și 186/2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru modificarea Ordinelor 1262 și 1264/2005 ale aceleiași instituţii , apreciind că acestea contravin prevederilor art. 21 din Directiva nr. 18/2001 CE din 12 martie 2001, în sensul că se creează posibilitatea utilizării unor seminţe de cereale sau plante textile și olegianoase care pot fi afectate de organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altă parte s-a stabilit un prag limită a prezenţei organismelor modificate genetic în aceste seminţe , până la care nu este necesară etichetarea , însă această dispoziţie este de asemenea contrară prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeași directivă, întrucât nu a fost stabilit, la nivelul UE un asemenea prag , care nu poate fi atestat unilateral de Statul român, Directiva menţionată anterior fiind transpusă în legislaţia internă prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 .
Recurenta a susţinut că în mod greșit prima instanţă a considerat aplicabil art. 40, alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 și nu alin. 3 al acestui text, cum este corect, fiind vorba de seminţe destinate numai operaţiunii de însămânţare.
Susţinerile recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanţă a analizat corect conformitatea Ordinelor a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar respectiv art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE , considerând că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43 /2007 nu a transpus corect prevederile acestei Directive, iar dispoziţiile din Ordinele a căror anulare s-a solicitat contravin Directivei menţionate anterior.
De altfel atât art. 40 (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 cât și art. 21 din Directiva CE 18/2001 prevăd obligaţia de a se lua de către statele membre și de către operatorii implicaţi toate măsurile necesare , pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe piaţă, etichetarea și ambalarea OMG – urilor intrate pe piaţă ca produse de sine stătătoare sau în compoziţia altor produse să fie conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisă prevăzute de legislaţia specială.
Art. 21 (2) din Directiva CE 18/2001 prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG – urilor , poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. 1, fiind considerate non - OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcţie de produsul în cauză, potrivit procedurii prevăzută la art. 30 alin. 2 din Directivă.
Prima instanţă a constatat în mod corect că art. 40 (3) din OUG nr. 43/2007 corespunzător textului din Directivă citat anterior prevede un prag minim al OMG autorizate de 0,9% în produsele ce urmează a se folosi direct pentru prelucrare fără a fi exclusă posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase a prezenţei OMG-urilor, conform procedurii comunitare, fără a fi etichetate, însă prin cele două Ordine în litigiu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit pragurile de impurificare a seminţelor non - ONG cu OMG , deși CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel încât statul român, ca membru UE, era obligat să aștepte derularea procedurii legale a Comisiei prevăzută de art. 30 , art. 5,7 și 8 din Directiva CE nr. 468/1999 și nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.
Prin această modalitate de legiferare , prin cele două Ordine contestate , care lasă loc posibilităţii prezenţei OMG neautorizate , contrar art. 40 (1) din OUG nr. 43/2007 și art. 21 (1) din Directiva nr. 18/2001/CE, dar și prin stabilirea unor praguri a prezenţei OMG în seminţele de cereale și de plante olegianioase și textile, contrar procedurii de determinare a acestora, de către organismele UE competente , potrivit art. 30 din Directiva nr. CE nr. 468/1999 s-au încălcat dispoziţiile legale emise de instituţiile UE , pe care statul român și-a luat obligaţia să le respecte și să le transpună direct în dreptul naţional , prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituţia României.
Susţinerile recurentului cum că pragurile stabilite prin cele două Ordine criticate au fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite , la dosar existând însă înscrisuri care probează concluziile negative ale misiunii de evaluare FVO formată din experţi UE , din perioada 2-6 martie 2009 , așa cum rezultă din copia Raportului întocmit de aceștia (f.6,16 dosar fond), depus în traducere legalizată la filele 41 – 46 dosar fond.
De altfel cele două Ordine emise cu încălcarea legislaţiei UE au fost deja abrogate de către recurentul – emitent: Ordinul nr. 1262/2005 modificat prin Ordinul MAPDR nr. 185/2009 a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin Ordinul 149/2010, iar Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 modificat prin Ordinul nr. 186/2009 a fost abrogat la aceeași dată, prin Ordinul nr. 150/2010 .
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul pârâtului ca nefondat.