Admitere la Institutul Național al Magistraturii. Testare psihologică. Excepție de nelegalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 27 din Hotărârea Plenului CSM nr. 439 din 15. 06.2006.
Legea nr. 303/2004, art. 14 alin.(2) lit. e)
Legea nr. 554/2004, art. 4
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: condiție legală prealabilă
excepție de nelegalitate
INM. Admitere
Hotărâre a Plenului CSM
Probă eliminatorie
Testare psihologică
Sunt nelegale dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 27 din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439 din 15.06.2006.
Ele transformă o condiție legală prealabilă cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii - dovedirea aptitudinilor psihologice specifice funcției de judecător, respectiv celei de procuror - într-o probă eliminatorie, ulterioară susținerii concursului privind verificarea cunoștințelor juridice, contravenind astfel dispozițiilor art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Decizia 2263 din 14 aprilie 2011
Notă: începând cu 18.05.2011, prin punctele 3 și 4 din Hotărârea Plenului CSM nr. 228/2011, publicată în M. Of. nr. 344 din 18/05/2011, art. 14 alin. (1) și respectiv art. 27 din Hotărârea Plenului CSM nr. 439/2006 au fost modificate, în sensul atribuirii în competențele comisiei de admitere la concurs, verificarea îndeplinirii condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției, prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta CM a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii, solicitând:
- anularea parțială a Hotărârii nr.1880 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29.10.2009, de validare a concursului de admitere în magistratură desfășurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, atât în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către aceasta a condițiilor prevăzute de art.12 lit.e) din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și anularea actelor administrative emise de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza acestei hotărâri; Hotărârea nr.2064 din 19.11.2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ;
- constatarea nelegalității testării psihologice, precum si a reexaminării psihologice care au fost efectuate după susținerea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii și după declararea reclamantei ca admisă la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii ;
- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la validarea dosarului reclamantei de candidat admis la Institutul Național al Magistraturii și trecerea pe lista definitiva a candidaților admiși la Institutul Național al Magistraturii din Anexa nr.2 la hotărâre, conform art.27 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură;
- obligarea Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii la înscrierea acesteia ca auditor de justiție, cursant la Institutul Național al Magistraturii în promoția 2010-2012 sau în anul următor soluționării acestui litigiu;
prin precizarea acțiunii, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a art.14 alin.1, art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere și absolvire a Institutului Național al Magistraturii (Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.439/2006).
Prin Sentința nr.203 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de către reclamanta CM în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii. a admis excepția de nelegalitate a art.14 alin.(1) art.27 și art.29 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.439/ 2006, precum și a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1644 din 24.09.2009 și a constatat nelegalitatea acestora, precum și a testării și reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea, instanța a dispus anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1880 din 29.10.2009, în ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art.12 și art.14 alin.(2) lit.e) din Legea nr.303/2004, și a obligat pârâții la înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaților admiși la Institutul Național al Magistraturii, conform art.6 și a anexei 2 a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1880 din 29.10.2009, și la recunoașterea în favoarea reclamantei a tuturor drepturilor ce decurg din calitatea acesteia de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, inclusiv reînscrierea reclamantei ca auditor de justiție, cursant la Institutul Național al Magistraturii în promoția 2010-2012 sau în anul următor soluționării prezentului litigiu.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Institutul Național al Magistraturii să plătească reclamantei suma de 390 lei, cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta s-a prezentat la concursul organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, în vederea admiterii sale în magistratură, în urma desfășurării probelor scrise fiind declarată candidat admis la Institutul Național al Magistraturii la poziția „n”, iar ulterior, ca urmare a examinării psihologice, a fost declarată „respins”, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art.14 alin.(2) lit.e) din Legea nr.303/2004.
Analizând conținutul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1880 din 29 oct. 2009, instanța de fond a reținut că sunt reale susținerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii , organizat în perioada mai sus arătată, conform anexei 1, reclamanta figurând la poziția 183, cu nota finală 7,254.
Conform art.7 al aceleiași hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.12 și art.14 alin.(2) lit.e) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către zece dintre candidații la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii , printre care și reclamanta.
Totodată, prin art.8, s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditor de justiție rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv pentru 11 locuri.
Reclamanta, considerând că întreaga procedură de organizare a concursului a fost viciată, pe considerentul încălcării prevederilor art.14 din Legea nr.303/2004, aceste vicii afectând, în principal, modul în care a fost organizată testarea psihologică, s-a adresat instanței, solicitând anularea Hotărârii nr.1880/2009 în ceea ce privește art.5, 7 și 8, înțelegând să invoce și excepția de nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a realizat aceasta testare.
Astfel, prin Hotărârea C.S.M. nr.439/2006 au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile unui act cu forță juridică superioară, respectiv cele ale Legii nr.303/2004, aceste considerente fiind valabile și în ceea ce privește Hotărârea CSM nr.1644/2009.
Din conținutul acestui act, rezultă că s-a reținut că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris și susținerea unui nou interviu.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce privește petitul având ca obiect anularea Hotărârii nr.1880/2009, a relevat faptul că, în condițiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, acesta este inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispozițiilor imperative ale art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Instanța de fond a considerat că această excepție nu poate fi reținuta, întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei hotărâri, în situația în care acțiunea ar fi întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente în privința art.7 și 8 din Hotărârea nr.1880/2009 s-ar extinde și asupra Hotărârii nr.2064/2009 în virtutea principiului anulării actului subsecvent.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.1644/2009, instanța de fond a constatat că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dat naștere si a modificat raporturi juridice.
Referitor la art.14 din Hotărârea nr.439/2000 s-a arătat că în raport de prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.303/2004, textul este nelegal deoarece verificarea medicală și psihologică este o condiție de înscriere la concurs, candidații urmând a fi verificați sub aspectul competenței profesionale numai dacă îndeplinesc condiția aptitudinii medicale și psihologice pentru exercitarea profesiei, testarea constituind o etapă premergătoare și eliminatorie.
Cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr.1644/2009 s-a apreciat că aceasta încalcă prevederile art. 15 alin.5 din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care au fost înființate alte două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică și de reexaminare psihologică.
Pe de altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin.5, se constituie la propunerea Institutului Național al Magistraturii, în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcției Resurse Umane și Organizare a Consiliului Superior al Magistraturii.
A mai apreciat prima instanță că, condiția prealabilă și eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, prin încălcările legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 303/2004, referitoare la competența profesională, aptitudinile și buna reputație, cu decizia psihologului.
A precizat judecătorul fondului că, Consiliul Superior al Magistraturii nu este legitimat să aleagă momentul la care înțelege să verifice condițiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la concurs, după promovarea acestuia și chiar după începerea cursurilor de formare inițială din cadrul Institutului Național al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii are atribuții strict administrative în desfășurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge comisiei de admitere și să procedeze el însuși la verificarea competenței psihologice și, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiții de înscriere la un alt moment decât cel stabilit în lege.
Un alt argument pentru anularea prevederilor art. 7 din Hotărârea nr. 1880/2009, l-a constituit și faptul că, desfășurarea concursului de admitere nu s-a realizat în condiții de previzibilitate, candidaților neaducându-li-se la cunoștință, în mod integral, reglementările incidente în materie și, totodată, întreaga procedură de admitere la Institutul Național al Magistraturii, așa cum este aceasta văzută și concepută de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii nu a publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la Institutul Național al Magistraturii sau al auditorului de justiție, așadar este lipsită de temei susținerea conform căreia, concurenții ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. Lipsa unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii care să stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de justiție, a permis ca verificarea competenței psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au surclasat, paradoxal, rezultatele obținute în baza unor criterii de admitere riguros și clar stabilite, cum pertinent a susținut reclamanta.
Curtea a apreciat că este reală împrejurarea potrivit căreia, interesul reclamantei în atacarea dispozițiilor considerate nelegale s-a născut abia în momentul în care a fost vătămată prin respingerea sa, ulterior promovării examenului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:
În motivele de recurs, Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că este fondată excepția de nelegalitate a art.14 alin.(2) și art.27 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.439/2006, reținând în mod greșit că aceste dispoziții regulamentare contravin dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A susținut recurentul, că greșit s-a constatat nelegalitatea unor dispoziții regulamentare care nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaților din punct de vedere al cunoștințelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice.
A precizat că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, Consiliul Superior al Magistraturii are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.
În ceea ce privește Hotărârea nr.1644/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că excepția de nelegalitate este admisibilă și întemeiată.
În acest sens s-a argumentat că Hotărârea nr.1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenței comisiilor de testare psihologică și reexaminare psihologică a candidaților admiși la concursul organizat în perioada 25.06. – 25.09.2009.
În ceea ce privește Hotărârea nr.1881 din 29.10.2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii desfășurat în perioada 25 iunie – 25 septembrie 2009, autoritatea recurentă a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce o privește pe reclamantă.
Astfel, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce, potrivit art.29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.538/2008 a fost realizată și testarea psihologică, ce constă din susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii, probă în urma căreia reclamanta a fost declarată „Respins”, inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestației depuse de acesta.
recurenta a menționat, nici Consiliul Superior al Magistraturii și nici instanța de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică și nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări științifice complexe și de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.
A apreciat recurenta că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat Hotărârea nr.1880/2004 în ceea ce o privește pe reclamanta-intimată.
Recursul declarat de pârâtul Institutul Național al Magistraturii:
În recursul declarat de Institutul Național al Magistraturii, s-a criticat sentința, arătându-se că instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea Hotărârii nr.439/2006, faptul de a organiza testarea psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare a dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/ 2004, republicată;
S-a mai susținut că soluția adoptată prin Hotărârea nr.439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în aplicare a dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004 republicată, în condițiile în care numărul candidaților înscriși în fiecare an la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii este în jur de 3000 de persoane, în timp ce după desfășurarea probelor de concurs rămân mai puțin de 10% din numărul celor înscriși, ceea ce ușurează activitatea de testare psihologică și reduce cheltuielile efectuate.
A precizat recurentul că Hotărârea nr.439/2006 nu adaugă și nici nu modifică Legea nr.303/ 2004, republicată, ci o face aplicabilă în ceea ce privește organizarea concursului pentru intrarea la Institutul Național al Magistraturii .
Analiza motivelor de recurs:
Înalta Curte, examinând recursurile declarate de Consiliul Superior al Magistraturii și Institutul Național al Magistraturii, constată că acestea sunt nefondate.
testarea psihologică a fost organizată după ce candidații înscriși la concursul de admitere au susținut proba de verificare a cunoștințelor profesionale, incluzându-i doar pe candidații care promovaseră această probă, între care și recurenta-reclamantă care a fost declarat admis cu nota finală de 7,254.
Potrivit art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată „la concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu; este licențiată în drept; nu are antecedente penale sau cazier fiscal; cunoaște limba română; este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.
Or, potrivit art.14 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/ 2006, comisia de admitere a concursului poate verifica numai îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.14 alin.(2) lit.a)-d) din Legea nr.303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii, precum și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică simultan pe paginile de internet al Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii, cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.
De asemenea, după susținerea concursului privind verificarea cunoștințelor juridice, potrivit art.27 alin.(1)-(3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/2006, candidații admiși vor fi verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la art.12 din Legea nr.303/ 2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către inspectori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și vor fi programați pentru a se prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin.(1) și validează rezultatele concursului. Candidații inapți pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși. (3) Lista definitivă a candidaților declarați admiși la Institutul Național al Magistraturii, se comunică pentru afișare la sediul Institutului Național al Magistraturii la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii.
Deci, cu alte cuvinte Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/ 2006, prin dispozițiile citate mai sus, nu respectă dispozițiile art. 14 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată și nici sensul acestor dispoziții.
Astfel, legiuitorul, prin art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004 republicată, a înțeles să reglementeze existența unor aptitudini psihologice specifice funcțiilor de judecător și, respectiv, procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii .
Or, Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/2006, prin art.14 și 27 încalcă dispozițiile art.14 alin.(2) din lege, prin transformarea unei condiții legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, într-o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului privind verificarea cunoștințelor juridice.
Stabilind o astfel de succesiune, Regulamentul, nesocotind litera și spiritul dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susțină concursul de verificare a cunoștințelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice și psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.
Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai ușor și cu eforturi financiare mai puține să supună testării psihologice doar pe candidații care au promovat proba de verificare a cunoștințelor juridice, din moment ce numărul candidaților înscriși este, de regulă, cu mult mai mare.
Din conținutul dispozițiilor art.14 și următoarele din Legea nr.303/ 2004, republicată nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit Consiliului Superior al Magistraturii un drept de apreciere în ceea ce privește tratarea condițiilor legale de înscriere la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și nici în ceea ce privește schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiție de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidații declarați admiși la concursul de admitere, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.
Astfel fiind, rezultă că soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este legală și temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate.
Prin aceeași sentință, Curtea de apel a constatat și nelegalitatea Hotărârii nr.1644/2009, soluție care, având în vedere considerentele de mai sus, este legală și temeinică, hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin Hotărârea nr.439/2006, cu încălcarea dispozițiilor legale așa cum s-a argumentat mai sus.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a anulat Hotărârea nr.1880/2009 în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, recunoscând acesteia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M. desfășurat în perioada 25.06. – 25.09.2009.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond, a înlăturat dispozițiile regulamentare constatate nelegale și a conferit relevanță juridică faptului că intimatul-reclamant a fost declarat admis la concursul respectiv, așa cum rezultă din tabelul afișat de organizatori.
În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, soluția instanței de fond a fost apreciată ca legală și temeinică, cele două recursuri fiind, în consecință, respinse ca nefondate.