Suspendarea judecății când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Caracterul facultativ al măsurii.
Codul de procedură civilă, 244 alin. pct. 1
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: judecată
Suspendare
Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. pct. 1 din Codul de procedură civilă depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze ci și oportunitatea suspendării judecății.
Decizia nr. 2331 din 19 aprilie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta SC V Argeș SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, a solicitat anularea Deciziei nr.133/18.08.2010, a Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr.41466/14.05.2010, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, cât și a Raportului de inspecție fiscală nr.18838/03.08.2009.
Prin Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.837/46/2010, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Argeș a reținut, în esență, că actele administrative contestate obligă reclamanta la plata sumei de 430.049 lei TVA și 81.180 lei majorări de întârziere, sume calculate în baza accizelor , al căror cuantum nu este definitivat.
De, asemenea, Curtea de apel a constatat că nu ar putea face aprecieri asupra legalității actelor fiscale din cauză, în condițiile în care nu este soluționat litigiul precedent, având în vedere și faptul că litigiul inițial ar putea să se finalizeze cu o variantă modificată de plată a accizelor, caz în care s-ar modifica și obligația de plată a TVA și a accesoriilor aferente.
Având în vedere că prin Sentința nr.l62/F-CONT/15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a dispus obligarea pârâtei ANAF să soluționeze contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, cât și faptul că prin Decizia nr.l33/l8.08.2010 se reține obligația de plată a TVA aferente accizelor datorate în baza Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Prin Încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de reclamanta SC V Argeș, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în esență, că prin Încheierea de ședință din 24 noiembrie 2010 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, însă în privința cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010 s-a fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2010 pentru când reclamanta a fost obligată plătească cauțiunea, în limitele impuse de legiuitor.
Totodată, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, având în vedere dependența plății TVA și accesoriilor ce fac obiectul cauzei, de plata accizelor nesoluționată irevocabil, o eventuală executare silită conducând la blocarea activității reclamantei., fără a fi stabilită o culpă în sarcina acesteia.
Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în termen legal a declarat recurs atât împotriva Încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2010, cât și a Încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în cauza de fond, având ca obiect contestația formulată de reclamanta SC Vinalcol Argeș SA.
Recursul declarat împotriva Încheierii din data de 24 noiembrie 2010 prin care, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea soluționării cauzei de față, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 837/46/2010, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul-pârât, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă a susținut că în mod nelegal s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, pe temeiul arătat, arătând că, în realitate, ceea ce urmărește reclamanta nu este decât prelungirea fără justificare a achitării obligațiilor bugetare stabilite în sarcina sa.
În opinia recurentei nu sunt întrunite cerințele art. 244 pct.1 Cod procedură civilă în condițiile în care, în dosarul menționat, aflat în curs de soluționare în recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat o hotărâre prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC V și a fost obligată recurenta să soluționeze contestația acesteia împotriva unei decizii de impunere din 2009 (nr. 3/4 august 2009).
Nu există nici o legătură, în sensul art. 244 Cod procedură civilă între această cauză și dosarul de față, în opinia recurentului.
Recursul declarat de același recurent împotriva Încheierii din 15 decembrie 2010
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală a Finanțelor Publice a atacat cu recurs și Încheierea din 15 decembrie 20110, pronunțată de instanța de fond, în același dosar, prin care, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 902/14 mai 2010.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu referire la art. 3041 Cod procedură civilă, recurentul a criticat și această soluție, sub următoarele aspecte:
-instanța a stabilit o insuficientă cauțiune (10.345 lei), suma ce se impunea a fi depusă cu acest titlu fiind de 20% din suma contestată;
-nu sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate.
Nu s-a dovedit în cauză existența unei îndoieli puternice asupra legalității actelor administrativ fiscale contestate și în plus, recurentul a remarcat că instanța de fond, în motivarea cererii de suspendare a analizat practic fondul cauzei ceea ce evident nu este admisibil în procedura sumară a suspendării executării actelor administrativ fiscale.
Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă S.C. V S.A. a formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurentul-pârât, solicitând, în esență, respingerea acestora ca nefondate, dată fiind aplicarea corectă de către prima instanță a textelor de lege incidente.
Soluția și considerentele instanței de recurs
Recursurile sunt fondate.
Înalta Curte, examinând încheierile atacate raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale aplicabile, apreciază că au fost pronunțate cu greșita aplicare a legii astfel că se impune casarea lor, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate, cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea judecății, în temeiul art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, cu referire la art. 2441 și 245 Cod procedură civilă și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Asupra recursului promovat împotriva Încheierii din 24 noiembrie 2010
Prin această încheiere, astfel cum s-a arătat deja în expunerea rezumativă a considerentelor primei instanțe judecătorul fondului, făcând aplicarea prevederilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului 837/46/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contrar celor reținute de prima instanță și în acord cu susținerile recurentului pe acest aspect, Înalta Curte reține că nu se impunea în cauză suspendarea soluționării cauzei pe temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă.
Cu toate că între părți, în mod evident există mai multe litigii în curs, astfel cum a stabilit și instanța de fond, ceea ce desigur că generează și apariția unor legături în sensul în care s-ar putea susține și existența unei „influențe”, Înalta Curte apreciază că esențial, în sensul instituției art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, este caracterul său facultativ.
Astfel, adoptarea acestei măsuri depinde de aprecierea instanței care este datoare să examineze și să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze ci și oportunitatea suspendării judecății.
Din această perspectivă este evident că interesul reclamantei-intimate, care a promovat o multitudine de cauze și apoi a obținut succesiv suspendarea executării actelor contestate sau a soluționării acestora, este acela de a menține și de a prelungi pe o durată cât mai mare de timp incertitudinea referitoare la obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina sa.
Fără a susține că judecata trebuie realizată cu încălcarea drepturilor procesuale ale tuturor părților implicate și în conformitate cu prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că un astfel de interes nu se impunea a fi proteguit pe această cale, cu atât mai mult cu cât cauza juridică a tuturor acțiunilor o reprezintă Decizia nr. 12/25 martie 2009, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș prin care au fost anulate deciziile nr. 9/25 iunie 2008 și 11/2 octombrie 2008 de utilizator fiscal, cererea de suspendare a executării acestei decizii fiind irevocabil respinsă (Decizia nr. 1322/8 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești).
Așadar, în considerarea celor mai sus arătate, se va admite recursul declarat împotriva acestei încheieri, cu consecința casării măsurii dispuse și a trimiterii cauzei la aceeași instanță spre continuarea judecății.
Asupra recursului promovat împotriva Încheierii din 15 decembrie 2010
Examinând și această încheiere atacată cu recurs de către recurentul-pârât, Înalta Curte potrivit art. 3041 Cod procedură civilă apreciază că aceasta a fost pronunțată cu vădita încălcare a prevederilor art. 2441 și 245 Cod procedură civilă astfel că se impune analizarea regularității căii de atac exercitate, cu prioritate din această perspectivă.
Încheierea din 15 decembrie 2010 prin care, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 902/14 mai 2010, a fost pronunțată, fără îndoială, după ce, la un termen anterior, soluționarea cauzei în ansamblul ei fusese suspendată în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă.
Odată ce cauza a fost suspendată pe temeiul arătat, în sensul și spiritul prevederilor art. 2441 și 245 Cod procedură civilă care reglementează calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului și respectiv modalitățile de reîncepere a judecății, este evident că nu mai pot fi efectuate acte noi de procedură și în orice caz nu mai pot fi adoptate soluții care, la rândul lor, sunt susceptibile de căi de atac.
Înalta Curte apreciază așadar că în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor sus menționate din Codul de procedură civilă, incidente în temeiul art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004, republicată, prima instanță a trecut la soluționarea cererii de suspendare, cu citarea părților în ședință publică, în condițiile în care fusese deja suspendat cursul judecății în cauză, fiind irelevantă din perspectivă procesuală mențiunea judecătorului fondului în sensul că termenul de judecată pentru această cerere de suspendare a fost fixat la data la care prima instanță a rămas în pronunțare pe cererea de suspendare a judecății, pe temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Față de temeiurile de drept analizate, de natură a antrena casarea și a acestei încheieri, cu consecința înlăturării măsurii dispuse în condiții de vădită încălcare a normelor de procedură, celelalte motive de recurs formulate de recurentul-pârât, vizând întrunirea cerințelor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, n-au mai fost examinate.