Contestarea în instanţă a actului administrativ-fiscal. Preluarea în totalitate în considerentele hotărârii judecătorești a concluziilor reţinute în actul atacat. Consecinţe.
Codul de procedură civilă, art. 261 alin.(1) pct. 5, art. 304 pct. 7
Preluarea în integralitate, în considerentele hotărârii judecătorești, a concluziilor organului fiscal emitent al deciziei contestate echivalează cu o lipsă de motivare a respectivei hotărâri, atrăgând în consecinţă incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Decizia nr. 2677 din 1 mai 2011
Prin sentinţa civilă nr. 199/CA din 31 mai 2010, Curtea de Apel Constanţa - Secţia Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC D SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa și Administraţia Finanţelor Publice Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, legalitatea deciziei nr.107/20.12.2007, prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa-Serviciul Soluţionare contestaţii a soluţionat contestaţia reclamantei împotriva a nouă decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii emise de către Administraţia Finanţelor Publice Constanţa.
Împotriva sentinţei nr. 199/CA din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ, a declarat recurs reclamanta SC D SRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 și art 304 indice 1 Cod procedură civilă
Recursul este fondat.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită „se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanţei, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, în jurisprudenţa CEDO s-a reţinut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa”.
Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor și apărărilor invocate de părţi, ceea ce cu ușurinţă se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa fondului, care de fapt reprezintă o preluare a considerentelor Deciziei nr.107/20.12.2007 și nicidecum o expunere a argumentelor care au format convingerea instanţei în sensul hotărârii recurate.
Instanţa de fond și-a însușit, așadar, integral concluziilor organului fiscal emitent al deciziei contestate în cauză, fără a mai proceda la o analiză a susţinerilor recurentei în raport de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condiţiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părţile litigante,
În aceste condiţii, este evident că ceea ce legiuitorul a numit “motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanţei” nu se regăsește în considerentele sentinţei recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanţa de recurs.
Așa fiind, se apreciază ca întemeiat primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, astfel că în raport cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis și hotărârea casată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanţă.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmează a analiza punctual atât din perspectiva susţinerilor reclamantei cât și a apărărilor pârâtelor, toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt, a cadrului legal aplicabil și a sumelor datorate de recurentă cu titlu de accesorii cu atât mai mult cu cât aceasta susţine fie că a beneficiat de o serie de eșalonări și scutiri de plată fie că a efectuat o serie de plăţi parţiale.
Totodată, având în vedere complexitatea raporturilor juridice deduse judecăţii, cu ocazia rejudecării instanţa de fond va pune în discuţia părţilor necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiză contabilă, probă pe care, Înalta Curte o consideră necesară pentru stabilirea cu exactitate a scutirilor, eșalonărilor și a altor înlesniri de care a beneficiat recurenta în perioada verificată de organele fiscale, pentru identificarea plăţilor parţiale pe care recurenta susţine că le-a efectuat și implicit pentru calcularea sumelor datorate de recurentă cu titlu de accesorii.
Faţă de susţinerile părţilor litigante, de complexitatea calculelor care trebuiesc efectuate dată fiind și perioada de timp vizată, de numărul mare al deciziilor contestate, de complexitatea înscrisurilor financiar contabile depuse la dosarul cauzei, de multitudinea de norme financiar-fiscale incidente în cauză, este esenţială stabilirea, de către instanţa de fond, prin analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză precum și prin administrarea de probe suplimentare, a situaţiei de fapt deduse prezentei judecăţi.
În acest sens instanţa de fond va lua în considerare constatările și concluziile organelor fiscale, motivele prezentate de societate, documentele existente la dosarul cauzei precum și actele normative în vigoare în perioada verificată, invocate de societate și de organele de inspecţie fiscală dar și probele noi ce se vor administra în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă.