Contract de management educațional. Suspendare de drept. Condiții. Excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. I din Ordinul ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010.
Legea nr. 554/2004, art. 4
Legea nr. 128/1997
Legea nr. 53/2003, art. 50 lit. h)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: contract de management
Excepție de nelegalitate
suspendare
Sunt nelegale dispozițiile art. I din Ordinul ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010, prin care dispozițiile articolului VIII din anexa nr. 4 la
Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.142/2006, au fost modificate în sensul stabilirii ca temei al suspendării de drept a contractului de management, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, situația în care împotriva managerului educațional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare.
Ele adaugă unor dispoziții cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară, respectiv dispozițiilor art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului muncii, ce completează Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, și potrivit cărora contractul de muncă se suspendă de drept atunci când salariatul este arestat preventiv în condițiile Codului de procedură penală.
Decizia nr. 3156 din 31 mai 2011
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, a sesizat Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a art.1 din Ordinul nr.3567/2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată de către reclamanta Simion Aurora Mihaela, suspendând judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că reglementarea cauzei suspensive de drept a efectelor contractului de management educațional, ca urmare a formulării unei plângeri penale de către organul ierarhic superior , sau ca urmare a trimiterii managerului în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, apare a fi incompatibilă cu normele de drept de forță juridică superioară, invocând în acest sens dispozițiile art. 50 lit. h din Legea 53/2003 .
A mai arătat că reglementarea acestei cauze de suspendare răstoarnă prezumția de nevinovăție reglementată de art.66 din Codul de procedură penală și art.6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului și faptul că legile ce reglementează ipoteze suspensive similare instituie acest gen de măsuri numai în ipoteza arestării preventive a funcționarului public în cauză ( Legea 215/2001 și Legea 188/1999 ).
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a înregistrat pricina sub nr. 3160/54/2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, arătând că, în speță, ordinul atacat are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, iar în raport de dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2004, excepția invocată de reclamantă este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 3567/2010 ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.172 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta Simion Aurora Mihaela în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Inspectoratul Școlar județean Dolj și intervenientul Vlad Marian; în consecință, a constatat nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în art.I, anexa 4, articolul VIII teza I din Ordinul nr. 3567/2010 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului privind suspendarea de drept a contractului de management educațional, ”în cazul în care împotriva managerului educațional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare”, în raport de prevederile art.50 lit. h din Codul Muncii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În privința admisibilității excepției de nelegalitate, prima instanță a a reținut că în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, prima instanță a apreciat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare, poate fi invocată în cadrul unui proces aflat pe rol, astfel cum s-a întâmplat și în speță, respectiv s-a invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ – Ordinul nr.3567/2010 adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
De altfel, practica constantă a instanței supreme a statuat, în sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise anterior/ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
Pe fondul excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut că ordinul a cărui nelegalitate a fost invocată a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii învățământului nr.84/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.
Prima instanță a reținut, în raport de prevederile Legii nr.128/1997 - art.146, că și contractului de management educațional încheiat între reclamantă, în calitate de director la Liceul de Informatică „Ștefan Odobleja” din Craiova și Inspectoratul Școlar Județean Dolj, îi sunt aplicabile ca și dispoziții de drept substanțial, dispozițiile Codului Muncii.
Totodată, art.50 din Codul Muncii enumeră în mod expres și limitativ cazurile în care contractul de muncă se suspendă de drept, iar la litera (h) este prevăzut cazul în care „salariatul este arestat preventiv, în condițiile Codului de procedură penală.”
Ca atare, legislația muncii cu care se completează Legea nr. 128/1997 prevede suspendarea de drept a contractului doar în situația arestării preventive a celui în cauză, nu și în cazul în care împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală de organele ierarhic superioare.
Așadar, din analiza textului art.1, anexa nr.4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 a constatat că acesta excede dispozițiilor art.50 lit. h din Legea nr.53/2003 de adoptare a Codului Muncii.
Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că suspendarea de drept a contractului de management educațional în cazul în care împotriva managerului educațional a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare este nelegală, pentru că printr-un ordin, respectiv printr-un act normativ cu putere inferioară legii, se adaugă la lege.
Prin urmare, ordinul emis de un ministru are caracter de act administrativ normativ, iar actele administrative normative se adoptă în baza și în vederea executării legii, astfel că ele nu pot deroga de la lege și nu pot adăuga condiții noi, neprevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Vlad Marian și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
În motivarea cererilor de recurs s-a arătat în esență că sentința de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
-În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 35671/2010 deoarece art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 vizează acte administrative cu caracter individual și nu pe cele cu caracter normativ.
Pe fond se arată că emiterea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 a fost făcută în baza legii învățământului nr. 84/1995 și a legii privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 și nu sunt de natură să stabilească săvârșirea unei fapte penale cu vinovăție de către reclamantă pentru a invoca încălcarea prezumției de nevinovăție.
Prevederea privind măsura suspendării contractului de management este în fapt și în drept în interesul învățământului pentru protejarea dreptului elevilor și cadrelor didactice, pentru asigurarea unui climat de normalitate și legalitate în comunitatea în care învață. Această prevedere are aplicabilitate în situații cert determinate, atunci când, inspectorul școlar general a fost trimis în judecată pentru infracțiuni incompatibile cu funcția deținută.
Dacă asupra unei persoane trimisă în judecată nu s-ar lua măsura suspendării, imaginea instituției pe care o conduce ar fi afectată și asupra tuturor actelor emise în exercitarea funcției ar plana o prezumție de nelegalitate.
Se mai arată că acest ordin nu contravine Codului muncii, cum eronat susține instanța de fond, contractul de management nu încetează ci se suspendă tocmai pentru respectarea prezumției de vinovăție.
Recursurile sunt nefondate.
Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 – este un act administrativ normativ iar prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind excepția de nelegalitate sunt în aceeași măsură aplicabile actului administrativ unilateral cu caracter individual cât și celui normativ.
Acest lucru, deoarece art. 4 alin. 2 se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate dar și pe calea acțiunii directe (art. 11 alin. 4 Legea nr. 554/2004).
De altfel aceste teorii sunt consacrate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3268/2006, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3726/2007). De aici rezultă că instanța de fond a soluționat corect excepția de inadmisibilitate excepției de nelegalitate.
În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate se reține că în mod corect a făcut instanța de fond interpretarea dispozițiilor legale în cauză.
Se constată că dispozițiile art. I anexa nr. 4, art. VIII Legea I din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 („în cazul în care împotriva managerului educațional a fost formulată plângere penală de organele ierarhic superioare, contractul de management educațional se suspendă de drept”) sunt nelegale în raport de prevederile art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului Muncii privind cazurile în care contractul de muncă se suspendă de drept („salariatul este arestat preventiv”).
Instanța de fond în mod corect analizând excepția de nelegalitate a verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
În mod corect, a reținut instanța de fond că dispozițiile art. I anexa 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 adaugă la lege și în consecință sunt nelegale.