Funcționar public parlamentar. Încetarea raportului de serviciu prin pensionare. Dreptul la indemnizația în cuantum de 7 salarii lunare brute impozabile. Cuantificarea dreptului. Determinarea înțelesului noțiunii de „salariu lunar brut” pe calea contestației la titlu. Admisibilitate.
Legea nr. 7/2006, art. 71
Codul de procedură civilă, art. 399 alin. (1)
Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice
Indice alfabetic: Contestație la titlu
Funcționar public parlamentar
Indemnizație
Raport de serviciu. Încetare prin pensionare.
Salariu lunar brut. Noțiune
Noțiunea de „salariu lunar brut” utilizat de art. 71 din Legea nr. 7/2006 ca bază de calcul a indemnizației include, pe lângă salariul de bază lunar, numai sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate cu caracter permanent, iar nu și drepturile bănești plătite ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanță sau compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate.
Este admisibilă pe calea deschisă de dispozițiile art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței judecătorești, prin care autoritatea pârâtă a fost obligată, în condițiile art. 71 din Legea nr. 7/2006 la plata către reclamantă a diferenței între indemnizația cuvenită –egală cu 7 salarii lunare brute impozabile – și cea plătită – de 7 salarii lunare de bază – cu titlu de indemnizație la încetarea raportului de serviciu prin pensionare, în condițiile în care, în dispozitivul hotărârii care constituie titlu executoriu nu este indicat cuantumul indemnizației cuvenite reclamantei iar necesitatea lămuririi dispozitivului rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, care au relevat existența unor poziții contradictorii ale creditorului și debitorului în ceea ce privește suma datorată.
Î.C.C.J, Secția contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 300 din 22 ianuarie 2010
Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,contestatoarea Camera Deputaților a solicitat lămurirea titlului executoriu - sentința civilă nr.2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata FM.
în motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin hotărârea judecătorească arătată a fost obligată la plata către intimată a diferenței între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea plătită (de 7 salarii lunare de bază), fără a se menționa cuantumul acestei diferențe. A precizat că hotărârea este irevocabilă.
A învederat că, potrivit calculului făcut, pe care l-a enunțat, această diferență ar consta în suma de 15.747 lei net, respectiv 18.746 lei impozabili, care i-au fost oferiți intimatei. Același mod de calcul a fost agreat și de înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din Camera de Consiliu din 26 septembrie 2008, din dosarul nr.10935/3/2007. A arătat că intimata a dat dovadă de dezinteres în ce privește disponibilitatea de a i se achita suma de bani și mai mult a acționat contestatoarea în judecată pentru neexecutare.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art.399 alin.(1) Teza II și urm. Cod procedură civilă și art. art.2 lit.ț) din Legea nr.554/2004.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece dispozitivul sentinței civile nr.2481/2007 nu necesită lămuriri, fiind indicate elementele necesare determinării sumei datorate.
Prin sentința civilă nr.1546 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis contestația și a lămurit aplicarea titlului executoriu – sentința civilă nr.2481 din 16 octombrie 2007 a aceleiași instanțe, în sensul că diferența datorată de contestatoarea-pârâtă Camera Deputaților către intimata FM este de 18.746 lei impozabili.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:
A constatat că în considerentele sentinței civile nr.2481 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a statuat doar asupra dreptului reclamantei FM de a i se plăti de către pârâta Camera Deputaților diferența între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii brute impozabile) și indemnizația plătită (egală cu 7 salarii lunare de bază), fără să se menționeze în concret cuantumul sumei corespunzătoare acestei diferențe.
Or, potrivit art.71 alin.(1) din Legea nr.7/2006 se poate stabili precis cuantumul diferenței în discuție, acest text de lege arătând că funcționarii publici parlamentari al căror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile beneficiază de o indemnizație egală cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
Interpretând textul de lege evocat, prima instanță a apreciat că în noțiunea de salariu lunar brut intră pe lângă salariul de bază lunar și sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate potrivit legii ori contractelor de muncă, cu caracter permanent.
Examinând Adresa nr.56 C/1889 din 12 aprilie 2007 a Camerei Deputaților aflată la dosarul nr.4023/2/2007 al Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în care sunt prezentate componentele drepturilor salariale încasate de reclamanta FM în luna martie 2007, ale cărei raporturi de serviciu au încetat la data de 01 aprilie 2007, instanța a considerat că suma datorată de Camera Deputaților în raport cu art.71 alin.1 din Legea nr.7/2006 menționat anterior, este de 18.746 lei impozabili, respectiv 15.747 lei net.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata FM, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art.3041 Cod procedură civilă.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, în speță, a lămuri dispozitivul, în sensul de a calcula suma reprezentând diferența dintre indemnizația cuvenită (7 salarii brute lunare impozabile) și cea plătită (7 salarii lunare de bază) ar echivala cu o completare a acestuia, ceea ce conduce la încălcarea autorității de lucru judecat.
În acest sens, recurenta a arătat că soluția pronunțată este contrară legii, jurisprudenței și doctrinei de specialitate, potrivit cărora pe calea contestației la executare nu pot fi invocate motive de fond care să repună în discuție o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, tinzând la stabilirea unei situații de fapt diferite.
A doua critică se referă la interpretarea greșită pe care ar fi dat-o instanța de fond titlului executoriu, în condițiile în care în considerentele sentinței nr.2481 din 16 octombrie 2007 se menționa clar și fără echivoc că salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de bază, la care se adaugă: sporurile, indemnizațiile, compensările, indexările, avantajele în natură, diminuate de contribuțiile obligatorii.
În fine, recurenta a arătat că stabilirea eronată a sumei de 18.746 lei, în loc de 63.460 lei (cât consideră că i se cuvine) este rezultatul interpretării greșite a noțiunii de „salariu brut lunar”, în pofida probatoriului administrat în fond și în recurs, soluția pronunțată modificând dispozitivul titlului executoriu prin repunerea în discuție a naturii juridice și a modului de stabilire a obligației de plată prevăzute în sentință.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Camera Deputaților a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, arătând, în esență, că procedura de lămurire a dispozitivului titlului executoriu se impunea în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra pretențiilor reclamantei fără a le cuantifica și că modul de calcul al sumei datorate a fost confirmat și de prevederile art.71 alin.(1) din Legea nr.7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, așa cum a fost modificat prin Legea nr.113/2009 („în sensul prezentului articol, prin salariul lunar brut se înțelege salariul de bază brut lunar și sporurile din ultima lună de activitate”.)
Recursul nu este fondat.
Prin sentința nr.2481 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr.4214 din 20 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ și fiscal, Camera Deputaților a fost obligată să-i plătească reclamantei FM„diferența între indemnizația cuvenită (egală cu 7 salarii lunare brute impozabile) și cea plătită ( de 7 salarii lunare de bază”) cu titlu de indemnizație la încetarea raportului de serviciu prin pensioare.
Într-adevăr, pe calea procesuală a contestației la titlu, reglementate de art.399 alin.(1) Cod procedură civilă, nu poate fi repusă în discuție o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, prin invocarea unor motive prin care se tinde la stabilirea unei alte situații de fapt sau la o încadrare juridică diferită a raportului de drept dedus judecății.
Contestația la titlu are ca scop lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului titlului executoriu atunci când nu s-a utilizat procedura lămurii dispozitivului conform art.2811 Cod procedură civilă, astfel că este necesar ca împrejurările invocate de contestator să se circumscrie coordonatelor menționate expres în textul de lege indicat.
În speță, această condiție a fost îndeplinită, pentru că în dispozitivul hotărârii care constituie titlul executoriu nu este indicat cuantumul indemnizației cuvenite reclamantei, iar necesitatea lămurii întinderii dispozitivului rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, care au relevat existența unor poziții contradictorii ale creditorului și debitorului în ceea ce privește suma datorată.
Prin urmare, Curtea de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art.399 alin.(1) Cod procedură civilă, în limitele și în acord cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea contestației la titlu.
Criticile referitoare la interpretarea (lămurirea) greșită a titlului executoriu și la aplicarea eronată a prevederilor art.71 din Legea nr.7/2006 în modul ce calcul al indemnizației cuvenite recurentei, sunt, de asemenea, nefondate.
Instanța de fond a reținut corect că noțiunea de „salariu lunar brut”, utilizat de art.71 din Legea nr.7/2006 ca bază de calcul al indemnizației, include, pe lângă salariul de bază lunar, numai sporurile, adaosurile și drepturile bănești acordate cu caracter permanent, iar nu și drepturile bănești plătite ocazional, cum ar fi premiile trimestriale, primele de vacanță sau compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.