Litigiu având ca obiect aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea termenului de executare a unei hotărâri pronunţate de instanţa de contencios administrativ. Judecarea cauzei în ședinţă publică. Consecinţe.
Constituţia României, art. 127
Cod proc. civ, art. 105 alin. (2) și art. 121 alin. (1)
Legea nr. 554/2004, art. 25 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Camera de consiliu
Hotărâre judecătorească. Nulitate
Principiul publicităţii dezbaterilor. Excepţie
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului, sancţiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) din aceeași lege, se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.
Aceasta normă legală are un caracter imperativ, derogatoriu de la principiul publicităţii dezbaterilor, consacrat de art.127 din Constituţia României și art.121 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că hotărârea luată în ședinţă publică iar nu în camera de consiliu, este lovită de nulitate, în condiţiile art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Decizia nr.3509 din 30 iunie 2010
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr.232/42/2010, reclamanta V.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor- Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat conducătorul autorităţii publice precizate, la plata unei amenzi pe zi de întârziere în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru neexecutarea sentinţei nr. 51/20.33.2009 a Curţii de Apel Ploiești.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că a beneficiat de dispoziţiile Legii nr.290/2003, în sensul că prin Hotărârea nr.223 24.05.2007 a Instituţiei Prefectului, i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri în cuantum de 257.722 lei.
Deși a parcurs toate procedurile legale, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a refuzat să aplice dispoziţiile hotărârii indicate.
Ca urmare a fost nevoită să se adreseze instanţei de judecată iar prin sentinţa nr. 51/20.03.2009 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea sa și a dispus obligarea pârâtei la plata primei tranșe, reprezentând 40% din suma de 257.722 lei.
Soluţia instanţei a rămas irevocabilă, prin nerecurare, și a fost pornită executarea silită, cu toate acestea pârâta a refuzat să execute hotărârea instanţei de contencios administrativ.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor -Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 290/2002 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect precizând că prin sentinţa nr. 51/20.03.2009 pronunţată de Curtea de Apei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, instanţa a obligat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să achite reclamantei prima tranșă de 40% din suma stabilită prin Hotărârea nr. 223/2007.
Ca urmare a sentinţei civile nr.51/ 2009, la data de 19.03.2010, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a dispus plata sumei de 112.625,81 lei, ce reprezintă 40% din suma de 257.72.2 lei stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr. 223/2007.
Faţă de întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat un nou termen pentru a verifica susţinerile din întâmpinare, având în vedere faptul că pârâta nu a depus dovezi din care sa rezulte că s-a dispus plata sumei datorate.
La termenul din 20.04.2010 reclamanta, prin apărător, a precizat că nu a primit suma de bani menţionată în întâmpinare și nici alt document din care să rezulte că s-a dispus plata sumei respective.
Curtea de Apel Ploiești Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentinţa nr. 99 din 20 aprilie 2010 a admis acţiunea având ca obiect aplicare sancţiune pentru neexecutare hotărâre, formulată de reclamanta V.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
A obligat conducătorul autorităţii publice respectiv al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru neexecutarea sentinţei nr. 51 din 20.03.2009 pronunţată de Curtea de Apei Ploiești, începând cu data de 04 03.2010 și până la executare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr.51/20.03.2009 pronunţata de Curtea de Apel Ploiești a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta V.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost obligată pârâta să achite reclamantei tranșa de 40% din suma de 257.722 lei, dată cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr.223/25.05.2007 a Comisiei Judeţene Prahova de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Reclamanta a încercat executarea sentinţei mai susmenţionate, însă pârâta a refuzat să execute hotărârea prin care a fost obligată la plata despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Prin întâmpinare, pârâta a susţinut că a dispus plata sumei de 112.625,81 lei la data de 19.03.2010, însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, iar reclamanta a precizat că nu a primit suma respectivă.
Având în vedere faptul că în hotărârea irevocabilă, care constituie titlu executoriu pentru reclamantă, nu s-a precizat un termen de plată, executarea hotărârii trebuie să se facă în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii (art.24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004)
Textul de lege pe care reclamanta și-a întemeiat cererea prevede că în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (art.24 alin.2).
Cum din dovezile aflate la dosar, rezultă că hotărârea a cărei executare s-a solicitat este irevocabilă din data de 8 mai 2009, nefiind executată până la data soluţionării cererii reclamantei, respectiv 20.04.2010, având în vedere culpa autorităţii publice pentru neexecutarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că cererea este întemeiată și a procedat la obligarea conducătorului autorităţii publice, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru neexecutarea sentinţei nr. 51 din 20.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 04.03.2010 și până la data executării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivele recursului s-a susţinut că a efectuat plata sumei de 112.625,81 lei, reprezentând procentul de 40% din suma de 257.722 lei stabilită ca despăgubiri pentru reclamantă și 9.537,01 lei cheltuieli de executare.
Înalta Curte examinând recursul, legislaţia aplicabilă și sentinţa primei instanţe, a reţinut următoarele:
Analiza sentinţei care formează obiectul prezentului control judiciar relevă că prima instanţă a soluţionat cauza cu nesocotirea prevederilor art.25 alin.(1) din Legea nr.554/2994, în sensul că hotărârea s-a luat în ședinţă publică și nu în camera de consiliu, așa cum reglementează textul citat.
În sistemul român de drept procesual civil este consacrat în art.127 din Constituţia României și art.121 alin.1 Cod procedură civilă, principiul publicităţii dezbaterilor, adică al judecării cauzelor în ședinţă publică.
De la regula publicităţii dezbaterilor atât art.127 din Constituţia României cât și art.121 Cod procedură civilă, instituie și excepţii.
În cauza de faţă legiuitorul a reglementat în art.25 alin.(1) din Legea nr.554/2004 o astfel de excepţie, în sensul judecării cererilor, privind aplicarea sancţiunii pentru neexecutarea hotărârii, în camera de consiliu.
Norma legală enunţată are caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea pronunţată în alte condiţii decât cele expres stabilite de legiuitor atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în condiţiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Fiind o nulitate de ordine publică, rezultată din nerespectarea unei norme imperative, aceasta poate fi ridicată și de judecător în orice stare a pricinii.
În raport de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că la soluţionarea cererii s-a nesocotit o dispoziţie imperativă a legii, derogatorie de la dreptul comun, astfel că recursul urmează a fi admis și se va casa sentinţa primei instanţe cu trimitere pentru rejudecare, în condiţiile art.25 din Legea nr.554/2004.
Înalta Curte arată că instanţa de fond a dispus amendarea unei persoane care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancţiunea Conducătorului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru aplicarea Legii nr.290/2003, fără a-l nominaliza și cita în cauză.
În aceste circumstanţe persoana amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislaţia naţională, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Se impunea ca instanţa, în baza art. 129 Cod procedură civilă și art. 161 din Legea nr. 554/2004 să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului autorităţii obligate prin sentinţa nr.99/2010 a Curţii de Apel Ploiești.
În situaţia în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct este lipsită de dreptul de a se apăra, de a-și susţine interesele legate de litigiul respectiv.
Instanţa de fond trebuia, ca în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părţilor, să pună în discuţie completarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a conducătorului autorităţii publice.
Soluţia decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialităţii și al dreptului la apărarea în vederea garantării unui proces echitabil.
De asemenea trebuie avut în vedere că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părţile în litigiu, ori în situaţia în care conducătorul autorităţii nu a avut calitatea de parte, sentinţa nu este opozabilă acestuia.
Neprocedând în modul enunţat mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În rejudecare, se va pune în discuţie introducerea în cauză a conducătorului autorităţii, iar la analiza acţiunii se vor avea în vedere prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 precum și dacă s-a executat dispozitivul sentinţei nr. 99/2010.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, sentinţa primei instanţe, casată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanţă.