Acte
întocmite de inspectorii de integritate în cadrul procedurii de verificare reglementate
de dispozițiile Legii nr. 144/2007. Lipsa unei
încunoștințări efective a persoanei verificate despre declanșarea procedurii.
Consecințe.
Legea nr. 144/2007 art.5 alin. 8 teza a II-a și alin. 9
Potrivit art.5
alin. 8 teza a II-a și alin. 9 din Legea nr.144/2007, „după începerea
verificării, persoana verificată are dreptul să fie încunoștințată
despre declanșarea procedurii de verificare și să ia
cunoștință de actele și lucrările dosarului, să
fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte
orice elemente justificative pe care le consideră necesare. Actele întocmite
de inspectorii de integritate după începerea verificării,
fără ca persoana verificată să fie
înștiințată despre declanșarea procedurii de verificare
sunt nule de drept”.
Aceste dispoziții legale au în vedere o
reală și efectivă încunoștințare a persoanei împotriva
căreia s-a declanșat procedura de verificare, în vederea
respectării dreptului acesteia la apărare. Faptul că procedura
de verificare a fost continuată, cu toate că înștiințările
emise de agenție au fost returnate
cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, atrage nulitatea
întregii proceduri desfășurate, nulitate ce nu poate fi
acoperită nici prin invocarea culpei persoanei verificate de a nu-și
fi ridicat corespondența, nici prin invocarea bunei credințe a
inspectorului de integritate. Faptul că
Institutul Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat
agenției că în evidențele sale contestatorul figurează cu
un anumit domiciliu, nu o absolvă pe aceasta de obligația
înștiințării persoanei supuse verificării, printr-un mijloc
apt de a aduce la cunoștința acesteia declanșarea procedurii.
Decizia nr. 4296 din 13
octombrie 2010
Prin sentința nr.
425 din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios
administrativ și fiscal a admis contestația formulată de
reclamantul G.A, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională
de Integritate și a anulat actul de constatare nr. 207/1.1./2008 emis de
Agenția Națională de Integritate - Inspecția de
Integritate.
Pentru
a pronunța această soluție instanța de fond a reținut
în esență următoarele:
În
ceea ce privește excepția tardivității contestației,
s-a constatat că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere
că în speță, așa cum se susține și prin
întâmpinarea formulată de intimată și este dovedit prin actele
anexate acesteia, comunicarea actului de constatare a cărui anulare se
cere s-a făcut la data de
29.07.2009, astfel încât contestația a fost formulată în termenul
legal, la 14.08.2009, potrivit datei de pe plicul în care aceasta a fost
înaintată instanței.
Instanța de fond a
reținut însă că este întemeiată susținerea
reclamantului privind nulitatea actului de constatare, în raport de
dispozițiile art. 5 alin 8 teza a II-a și alin. 9 din Legea 144/2007,
deoarece acesta nu a fost încunoștințat de declanșarea
procedurii de verificare, astfel cum rezultă chiar din actul contestat
și din comunicările către contestator, făcute în vederea
întocmirii acestuia.
Ca urmare, s-a constatat
că înștiințarea contestatorului de declanșarea procedurii
nu a fost înfăptuită potrivit cerințelor dispozițiilor
legale mai sus citate, ce au în vedere o
reală și efectivă încunoștințare a persoanei împotriva
căreia s-a declanșat procedura de verificare, în vederea
respectării dreptului acesteia la apărare.
În consecință,
dat fiind faptul că procedura urmată în fața
autorității este afectată de nulitate potrivit art. 5 alin. 9
din Legea 144/2007 și actul final al acestei proceduri, respectiv actul de
constatare contestat în cauză, este afectat de nulitate, s-a dispus anularea
acestuia.
Instanța a arătat că aceste considerente fac
inutilă analiza aspectelor de fond ale cauzei, privind existența sau
inexistența stării de incompatibilitate ce s-a reținut de
către autoritate cu privire la reclamant.
Împotriva acestei
hotărâri pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat
recurs, susținând că hotărârea atacată este nelegală
și netemeinică pentru următoarele motive:
În
mod greșit instanța de fond a considerat că procedura
urmată în fața autorității este afectată de nulitate,
deoarece, în considerarea dispozițiilor art.5 alin.8 din Legea nr.144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea
Agenției Naționale de
Integritate, republicată, de îndată ce a dispus începerea procedurii de
verificare, inspectoratul de integritate a trimis o înștiințare
intimatului-reclamant, la data de 27 noiembrie 2008. Aceasta
înștiințare a fost trimisă la adresa de domiciliu a
intimatului-reclamant, comunicată de Inspectoratul Național pentru
Evidența Persoanelor, deoarece potrivit art.2 alin .2 din OUG nr.97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de
identificare ale cetățenilor români, adoptată cu modificări
prin Legea nr.290/2005 „Evidența
cetățenilor români se
ține după principiul locului de domiciliu al acestora, de către
Ministerul Administrației
și Internelor, prin Inspectoratul Național pentru Evidența
Persoanelor, împreună cu serviciile
publice comunitare de evidență a persoanelor, în Registrul permanent
de evidență a populației din cadrul Sistemului
național informatic de evidență a populației.
Recurenta precizează că
revine exclusiv reclamantului culpa de a
nu-și fi ridicat corespondența, inspectoratul de integritate
îndeplinindu-și obligațiile cu bună – credință.
Prin urmare, se solicită
casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță, pentru judecarea în fond a cauzei.
Recurenta și-a încadrat
motivele de recurs în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.5 alin .8 teza a II-a
și alin .9 din Legea nr.144/2007, „După începerea verificării,
persoana verificată are dreptul să fie încunoștiințată
despre declanșarea procedurii de verificare și să ia
cunoștință de actele și lucrările dosarului, să
fie asistată sau reprezentată de avocat și să prezinte
orice elemente justificative pe care le consideră necesare.
Actele întocmite de inspectorii de
integritate după începerea verificării, fără ca persoana
verificată să fie înștiințată despre declanșarea
procedurii de verificare sunt nule de drept”.
În speță, toate cele trei
înștiințări emise de agenție au fost returnate de
către poștă cu mențiunea „destinatar mutat de la
adresă”, iar procedura de verificare a continuat fără ca
agenția să facă vreun demers pentru aflarea adresei reale a
destinatarului, astfel încât comunicarea să-și atingă scopul.
În mod corect a apreciat
instanța de fond că față de mențiunea poștei -
„destinatar mutat de la adresă”- nu se poate reține o culpă a
contestatorului în sensul de a nu-și fi ridicat corespondența, iar
faptul că I.N.E.P a comunicat intimatei că în evidențele sale
contestatorul figurează cu un anumit domiciliu, nu o absolvă pe
aceasta de obligația înștiințării persoanei supuse
verificării, printr-un mijloc apt de a ajunge la cunoștința sa,
despre declanșarea procedurii.
Pentru considerentele menționate,
cu referire la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Înalta Curte
constatând că hotărârea instanței de fond este legală
și temeinică a respins recursul ca nefondat.