Cerere de chemare în garanție.
Imposibilitatea soluționării acesteia în cadrul procedurii aferente
judecării excepției de nelegalitate.
Legea nr. 554/2004, art. 4
Codul de procedură
civilă, art. 63 alin. (1)
Cuprins
pe materii:Drept procesual civil
Indice
alfabetic: cerere de chemare în garanție
Excepție de nelegalitate.
Limitele de investire ale instanței de contencios administrativ
În
cadrul procedurii speciale a excepției de nelegalitate,
controlul judiciar se limitează exclusiv la cercetarea legalității
actului administrativ, alte cereri ce au legătură cu fondul
litigiului urmând a fi soluționate de instanțele investite cu
judecarea fondului cauzei.
Cererea
de chemare în garanție nu poate fi soluționată în interiorul
cadrului procesual aferent judecării excepției de nelegalitate,
cu atât mai mult cu cât potrivit art. 63 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, cererea de chemare în garanție se judecă odată cu
cererea principală, or, excepția de nelegalitate
nu este o cerere principală, ci un mijloc de apărare.
Decizia nr. 4968 din 12 noiembrie 2010
Prin plângerea înregistrată
La data de 14.07.2009 petentul ED a invocat excepția de nelegalitate
a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.
1793/03.04.1995, emis de Ministerul Industriilor, pentru suprafața de 6588
mp în favoarea SC E. SA, în temeiul prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Calitatea procesuală și interesul în invocarea
excepției de nelegalitate au fost justificate de
petent prin faptul că îi este afectat dreptul de proprietate asupra
imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.
2233/13.10.2008, situat în București, str. C… nr. 7A (fostă str. P
(…) nr…), prin documentația cadastrală nr.
3272, pentru suprafața de 6588 mp, care are la bază Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1793/03.04.1995.
în motivarea excepției de nelegalitate
s-a arătat că, din actele puse la dispoziție de SC E SA rezultă că terenul în suprafață de 6588 mp,
menționat în certificatul
de atestare a dreptului de proprietate, ar fi fost dobândit în baza Decretului
de expropriere nr.126/27.04.1976, cu scopul construirii unei școli
profesionale de pe lângă întreprinderea SC E SA, că acest scop nu a
fost niciodată atins, întrucât școala profesională nu a fost construită,
decretul de expropriere nefiind pus în aplicare.
S-a susținut că nelegalitatea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate este confirmată
și de faptul că, ulterior, a fost emis un alt decret, respectiv
Decretul nr. 45/1986, prin care au fost expropriate mai multe suprafețe de
teren ce aparțineau unor persoane fizice, în vederea construirii unor
blocuri de locuințe.
Petentul a precizat că acest decret a produs efecte
juridice prin construirea în zonă a unor blocuri, că în baza Legii
nr. 18/1991 terenurile rămase libere au fost restituite foștilor
proprietari sau moștenitorilor acestora.
În privința cererii de atribuire a numărului
cadastral s-a arătat că SC E SA a omis să menționeze
că, prin hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu mai este
valabil pentru suprafața înscrisă și că s-a statuat faptul
că Decretul nr. 126/1976 invocat nu a produs efecte juridice.
În acest sens, s-a făcut trimitere
Petentul a susținut că SC E SA se
prevalează, prin fals și uz de fals, de prevederile Legii nr. 15/1990
privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome
și societăți comerciale și cu rea-credință omite
să arate că nu era îndreptățită la eliberarea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nefiind îndeplinite
dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990, în condițiile în care terenul
nu făcea parte din patrimoniul
societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile
Constituției României, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 15/1990 și
Decretului nr. 126/1976.
Prin încheierea pronunțată la data de 14 iulie
2009, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus suspendarea
judecății cauzei și sesizarea instanței de contencios
administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr.
554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.09.2009,
pârâtul Ministerul Economiei a invocat excepția de inadmisibilitate a
cererii reclamantului privind nelegalitatea actului
administrativ, excepția de prematuritate și
excepția de tardivitate a cererii reclamantului privind nulitatea
absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de
proprietate seria M03 nr. 1793/03.04.1995.
Cu privire la excepția de nelegalitate
a actului administrativ, pârâtul a arătat că prevederile Legii nr.
554/2004 pot fi aplicate numai
actelor administrative unilaterale individuale emise după
intrarea în vigoare a acestui act normativ, că dreptul de a invoca
excepția de nelegalitate a unui act administrativ
unilateral poate fi exercitat numai dacă dreptul la acțiune al
reclamantului nu s-a prescris, iar reclamantul a invocat nelegalitatea
unui act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004,
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria
M03 nr. 1793 fiind emis la data de 03.04.1995.
Referitor la netemeinicia excepției de nelegalitate, ca urmare a înlăturării
aplicării în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr.
554/2004, cu modificările ulterioare, și ale art. II alin. 2 teza
finală din Legea nr. 262/2007, pârâtul Ministerul Economiei a învederat
instanței că, după pronunțarea Deciziilor nr. 404/2008, nr.
425/2008 și nr. 426/2008 de către Curtea Constituțională,
prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și ale
art. II alin. 2 și art. III din Legea nr. 262/2007, înalta Curte de Casație și
Justiție a recurs la aplicarea art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2
din Constituție și, în realizarea rolului ce revine
judecătorului național în calitate de prim judecător
convențional și comunitar, prin raportare
Excepția de prematuritate
invocată de pârât a fost motivată pe nerespectarea procedurii
administrative prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr.
554/2004,dar și de art. 5 din
Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii actului.
Pârâta SC E SA a formulat întâmpinare la data de
29.09.2009, prin care a invocat excepția tardivității
excepției de nelegalitate, prin raportare la
prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Deciziei nr. 2786/08.07.2008
pronunțată de Î.C.C.J., prin care înalta
Curte a înlăturat dispozițiile din legea contenciosului
administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care
permit cenzurarea fără limită de timp, pe cale incidentală,
a excepției de nelegalitate a actelor
administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării
în vigoare a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții
contravin unor principii fundamentale, convenționale și comunitare, a
căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Pârâta SC E SA a mai invocat excepția lipsei de
interes a reclamantului și excepția lipsei calității
procesuale active a acestuia în formularea acțiunii pentru întreaga
suprafață de teren cuprinsă în certificatul de atestare a
dreptului de proprietate.
La data de 01.10.2009,
pârâta SC E SA a formulat cerere de chemare în garanție a
Autorității pentru Valorificarea Activelor Statutului (A.V.A.S.) ,
solicitând obligarea acesteia, să restituie valoarea bunului imobil situat
în str. P (…) nr. (…), sector 5, bun imobil aflat în patrimoniul SC E SA la
data reorganizării în temeiul Legii nr. 15/1990, asupra căruia are
atestat dreptul de proprietate conform Certificatului seria M03 nr.
1793/03.04.1995, teren inclus în capitalul social la data privatizării SC
E SA, la valoarea stabilită în cadrul expertizei administrate.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 23.10.2009, reclamantul a invocat excepția
inadmisibilității și excepția de netimbrare
a cererii de chemare în garanție, iar pe fond, a solicitat disjungerea
cererii și trimiterea acesteia la instanța competentă,
Tribunalul București - Secția comercială.
Prin sentința
civilă nr.652 din 4 februarie 2010 Curtea de Apel București -
Secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal a respins excepția inadmisibilității
excepției de nelegalitate, excepția
tardivității și
excepția prematurității,
invocate de pârâtul
Ministerul Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri (Mecma);
a respins excepția tardivității
excepției de nelegalitate, excepția lipsei
de interes și excepția lipsei calității procesuale active,
invocate de pârâta SC E SA.;a respins
excepția de necompetență
materială și teritorială a instanței, excepția
nulității cererii de chemare în garanție, excepția lipsei
calității procesuale active a SC E SA, invocate de chemata în garanție Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.).; a respins excepția prematurității invocată de chemata în
garanție A.V.A.S.; a respins excepția de nelegalitate
invocată de reclamantul ED
în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (MECMA), și
SC E SA, ca
neîntemeiată; a admis excepția inadmisibilității cererii de
chemare în garanție, invocată de reclamant și de chemata în
garanție; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC E SA în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului (AVAS), ca inadmisibilă; a respins excepția
de netimbrare a cererii de chemare în garanție,
invocată de reclamant și chemata
în garanție .
Pentru a pronunța
această sentință prima instanță a apreciat că
excepțiile invocate sunt nefondate.
Cu privire la
inadmisibilitatea excepției de nelegalitate s-a
reținut că aceasta poate fi invocată și pentru actele
administrative emise anterior
intrării în vigoare a Legii
nr.554/2004, așa cum rezultă din decizia nr.702/2008 a Curții Constituționale.
Referitor la
excepția tardivității și excepția prematurității,
invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Curtea a arătat că se face
trimitere la dispozițiile art. 7 alin. 1 și art. 11 alin. 1 și 2
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează
obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile anterior sesizării
instanței cu acțiunea în anularea unui act administrativ individual,
precum și la termenul de promovare a acestei acțiuni în fața
instanței de contencios administrativ.
Or, în cauză,
instanța este investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 4
din Legea nr. 554/2004, situație în care nu sunt incidente
dispozițiile legale la care pârâtul Ministerul Economiei face referire în
susținerea celor două excepții.
Relativ la excepția
tardivității excepției de nelegalitate,
excepția lipsei de interes și
excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantului ED, invocate de pârâta SC E SA, Curtea de apel a
reținut că nu sunt întemeiate, având în vedere, pe de o parte, faptul
că aspectele prezentate în susținerea excepției
tardivității au relevanță sub aspectul temeiniciei
excepției de nelegalitate, iar pe de altă
parte, faptul că excepția de nelegalitate a
fost invocată de reclamantul ED, care are calitatea de parte
interesată în litigiul având ca obiect radierea notării din cartea
funciară, în care s-a invocat excepția de nelegalitate
și în care s-a solicitat diminuarea suprafeței de 6588 mp cu 392 mp,
suprafața ce este deținută de reclamant în proprietate potrivit
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2233/13.10.2008.
Referitor la cererea de
chemare în garanție s-a arătat că aceasta este o cerere incidentală, iar
soluționarea acesteia revine instanței competente să judece
cererea principală, potrivit art. 17 Cod procedură civilă, în
speță, Curții de Apel București - Secția a VIII-a
Contencios Administrativ și Fiscal, instanța competentă material
și teritorial în soluționarea
excepției de nelegalitate.
S-a precizat în
hotărârea primei instanțe că cererea de chemare în garanție
poate fi formulată de oricare dintre părțile din proces,
reclamantul până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei
instanțe, iar pârâtul o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la
prima zi de înfățișare.
în speță, cererea de chemare în
garanție a fost formulată de SC E SA, care are calitatea de
pârâtă în litigiul dedus judecății, astfel că are
legitimare procesuală activă în promovarea unei cereri de chemare în
garanție.
S-a apreciat că nu
poate fi reținută excepția prematurității
cererii de chemare în garanție, întrucât dispozițiile art. 7201
Cod procedură civilă, invocate de chemata în garanție nu sunt
incidente în cauză.
în ceea ce privește excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție,
invocată de reclamant și chemata în garanție, Curtea a
susținut că este neîntemeiată întrucât cererea a fost legal
timbrată conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997,
cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la
excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție,
invocată de reclamant și de chemata în garanție, Curtea a
considerat că este întemeiată, având în vedere dispozițiile art.
60 - 63 Cod procedură civilă, din interpretarea cărora
rezultă că cererea de chemare în garanție poate fi promovată
în fața instanței investită cu fondul pricinii, iar nu în cadrul
procesual instituit de dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
pârâta S.C. E SA.
În motivele de recurs s-a arătat că greșit
a fost respinsă cererea de chemare în garanție pe care a formulat-o
împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, întrucât
această autoritate, ca instituție implicată în procesul
de privatizare are obligația de a repara prejudiciile cauzate
societăților comerciale privatizate prin restituirea către
foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, potrivit art.324
din O.U.G. nr.88/1997.
Excepția de nelegalitate a
unui act administrativ reprezintă un mijloc de apărare într-un proces, consecința admiterii
acestei excepții fiind
înlăturarea respectivului act la soluționarea litigiului de
fond.
Excepția de nelegalitate
poate fi invocată de orice parte în proces.
În cauza prezentă, excepția a fost
ridicată de reclamantă, iar prima instanță a respins această excepție.
Recurenta a avut calitatea de pârât, ori prin soluția pronunțată nu
a suferit un prejudiciu.
În cadrul procedurii speciale, a excepției de nelegalitate controlul judiciar se limitează exclusiv
la cercetarea legalității actului administrativ.
Alte cereri, care au legătură cu fondul
litigiului se
soluționează de
instanțele învestite cu judecarea
fondului cauzei.
Cererea de chemare în garanție privește dreptul
uneia dintre părțile în litigiul de fond de a chema în judecată o altă
persoană împotriva căreia ar
putea să se îndrepte, în situația în care ar cădea în pretenții.
Or, în cazul soluționării excepției de nelegalitate nu se
soluționează fondul pricinii, ci numai se constată
legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ,
prin această excepție fiind invocată ilegalitatea actului pe
care se sprijină susținerile părții adverse.
Soluționarea cererii de chemare în garanție
constituie prerogativa instanței de fond, pentru că numai în litigiul
de fond una dintre părți poate cădea în pretenții, așa
cum rezultă din prevederile art.60
Cod procedură civilă.
De asemenea, trebuie precizat că potrivit art.63
alin.1 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție se
judecă odată cu cererea principală, ori excepția de nelegalitate nu este o cerere principală, ci un mijloc
de apărare.
În consecință, motivul de recurs este nefondat,
astfel că în baza art. 312 Cod
procedură civilă, recursul a fost respins.