Alcool etilic utilizat la producerea de alimente. Scutire de la plata accizelor. Condiţia încorporării acestuia în conţinutul produsului finit.
Legea nr. 571/2003, art. 200 alin. (1) lit. g)
Cuprins pe materii: Drept financiar fiscal
Indice alfabetic: Alcool etilic
Accize. Scutire
Alimente
Produs finit. Accepţiunea tehnico-juridică a termenului.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în producerea de alimente, cu sau fără cremă, trebuie să îndeplinească cerinţele de concentraţie prevăzute de acest text legal și să intre în compoziţia respectivului produs, cele două condiţii fiind prevăzute cumulativ.
Alcoolul etilic utilizat în industria de panificaţie, pentru stropirea produselor după coacere, în scop anti-microbian, neintrând în compoziţia produsului finit, în sensul încorporării sale în conţinutul produsului, nu este inclus în sfera scutirii oferite pe tărâmul dispoziţiilor art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.
Decizia nr. 5573 din 14 decembrie 2010
Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în forma aflată în vigoare la data promovării acţiunii. Ulterior, prin alineatul (3) din Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată in M. Of. nr. 689 din 13/10/2009, începând cu 01.04.2010, dispoziţiile art. 200 din Codul fiscal au fost abrogate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel București – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 29.05.2009, reclamanta S.C. V S.A a solicitat anularea în parte a actului administrativ nr. 10312/SA/MC din 11.03.2009 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, în sensul admiterii în întregime a documentaţiei depusă de reclamantă în vederea acordării scutirii de la plata accizelor aferente alcoolului etilic folosit la producerea pâinii, cozonacilor și ruladelor și acordarea autorizaţiei de utilizator final.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a respins solicitarea sa de a fi scutită de la plata accizelor, la alcoolul etilic folosit prin pulverizare, pentru a fi absorbit de către produs în scop anti-microbian, reţinându-se că această cerere este întemeiată doar în privinţa alcoolului folosit la însiroparea aluatului ruladelor, mini-prăjiturilor și umplutura cozonacilor.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 200 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 571/2003, având în vedere declaraţia reprezentantului societăţii din 13.10.2008, din care reiese că alcoolul folosit în scop anti-microbian nu intră în compoziţia produsului.
De asemenea, s-a mai arătat de către pârâtă, că din diagrama de flux de fabricaţie a produselor nu reiese dacă se apreciază produsul finit sau ambalajul, așa cum a declarat iniţial reprezentantul reclamantei.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa nr. 572 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că șpreierea, ca operaţiune care, în opinia reclamantei, aparţine procesului de preparare propriu-zisă a produselor, se realizează după ieșirea din tunelul de răcire al acestora, alcoolul etilic folosit pentru a nu lăsa microorganismele să se dezvolte fiind absorbit pe suprafaţa produsului, neintrând în compunerea acestuia, considerându-se astfel că, în chiar procesul de fabricaţie avizat de către reclamantă, șpreierea cu alcool etilic este ulterioară producerii propriu-zise a produselor.
Curtea de Apel a înlăturat și susţinerea reclamantei privind îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 200 alin. lit. g) din Codul fiscal, având în vedere faptul că din probele administrate rezultă o concentraţie maximă de alcool folosit de 0,75 litri /100 de kg, iar această cantitate vizează, în accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate, compoziţia ciocolatei, nu și a altor produse pe care reclamanta le fabrică.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reţinute anterior, s-a apreciat că refuzul pârâtei de eliberare a autorizaţiei de utilizator final, cu scutire parţială de la plata accizelor, comunicat prin adresa contestată, este justificat, astfel ca a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. V S.A.
Recurenta a criticat sentinţa pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere că alcoolul etilic devine un ingredient al produsului, ca substanţă ce intră accesoriu în compoziţia unui aliment pentru a-i adăuga anumite calităţi, alcoolul fiind pulverizat asupra produsului în scop antimicrobian pentru deplina siguranţă alimentară, întrucât numai în aceste condiţii produsul devine finit și poate fi comercializat, împrejurare confirmată de raportul de analiză emis de laboratorul acreditat, independent din Germania- Bioxxxxxxx.
Astfel,in cadrul verificării având ca obiect „determinarea compoziţiei unui produs de panificaţie investigat” din producţia S.C. V S.A, pentru pâinea feliată tip „French toast Secară”a rezultat o concentraţie de alcool etilic de 0,53 g/100g, iar pentru produsul „French toast Clasic”s-a indicat o concentraţie de alcool etilic de 0,47 g/100g.
Recurenta a susţinut că în mod constant intimata Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat respingerea acţiunii sale, pe baza unei declaraţii a reprezentatului societăţii, deși a fost retractată ulterior, datorită unor confuzii terminologice a unor noţiuni tehnice din procesul de fabricaţie, noua declaraţie stând la baza emiterii de către intimată, a autorizaţiei de utilizator final pentru folosirea alcoolului etilic, autorizaţie care are însă în vedere o cantitate foarte mică din totalul cantităţii de alcoole etilic folosit în procesul de producţie.
S-a învederat că definiţia „produsului finit” dată de intimată, în sensul că acesta este un produs pentru care prelucrarea s-a încheiat, care a parcurs toate fazele procesului de producţie și nu mai suportă altă transformare, putând fi depozitat în vederea livrării sau expediat direct clienţilor, nu corespunde situaţiei de fapt, deoarece prin folosirea alcoolului prin pulverizare asupra produsului, acesta din urma suferă o evidentă transformare, prin adăugarea de noi proprietăţi, aspect atestat de raportul de analiză menţionat anterior.
S-a arătat că instanţa de fond a interpretat greșit anumite noţiuni din memoriul tehnic prin care este descris procesul de fabricaţie al recurentei și a denaturat sensul anumitor termeni tehnici, cu accepţie generică, folosiţi în activitatea de producţie, memoriul fiind realizat de către profesioniști de formaţiune tehnică, care au avut ca obiectiv numai descrierea fazelor de producţie și nu interpretarea sau precizarea accepţiunii tehnico juridice a termenului „produs finit” . Recurenta a concluzionat că alcoolul etilic folosit în procesul de fabricaţie se încorporează în produs , este prezent în compoziţia acestuia și adaugă produsului anumite calităţi, proprietăţi, fără de care nu ar putea fi comercializat conform normelor de siguranţă alimentară, recurenta încadrându-se în cerinţele art.200 alin .1 lit.g) din Codul fiscal, așa cum rezultă și din planșele foto depuse la instanţa de fond, întrucât, dacă produsul nu ar fi pulverizat după coacere cu alcool etilic nu ar mai putea fi comercializat în condiţii de siguranţă alimentară, iar concentraţia respectă procentul maxim prevăzut de legiuitor, de 0, 75 l /100 kg.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
1. Situaţia de fapt:
Prin cererile nr.1328, 1329 și 1330/18.02.2009 recurenta-reclamantă a solicitat intimatei Direcţia Judeţeană pentru Accize și Operaţiuni Vamale Vâlcea eliberarea autorizaţiilor de utilizator final pentru achiziţionarea, în regim de scutire de la plata accizelor, a alcoolului etilic folosit pentru produse de panificaţie la punctul de lucru situat în București, str. (….).
Cu adresa nr.10312/SA/11.03.2009 intimata a refuzat parţial solicitarea recurentei, pentru alcoolul etilic folosit pentru stropirea produselor (pâine, cozonaci, rulade și mini-prăjituri) considerând că alcoolul etilic nu intră în compoziţia acestora și nu sunt aplicabile dispoziţiile art.200 alin.1 lit. g) invocate de recurentă drept temei legal al cererii sale.
Recurentei i-a fost eliberată la 18.05.2009 autorizaţie de utilizator final pentru 6936 l alcool etilic în scutire de la plata accizelor (filele 59-60 dosar fond).
Recurenta-reclamantă a atacat în instanţă refuzul considerat nejustificat al intimatei de a-i elibera autorizaţie pentru întreaga cantitate solicitată,de 93955 litri, iar prin sentinţa nr.572/2.02.2010 Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal i-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
2.Dispoziţiile legale aplicabile.
Art. 1 Legea nr.554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Art.2 lit. i) același act normativ: refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
Art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal: Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice [...] atunci când sunt:[...] g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depășească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei și 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.”.
3.Argumentele de fapt și de drept relevante
3.1 Susţinerile recurentei cum că este neîntemeiat refuzul intimatei de a-i elibera autorizaţia de utilizator final pentru întreaga cantitate de alcool etilic solicitată (93955 l) cu scutire de la plata accizelor, întrucât acesta intră în compoziţia produselor de panificaţie și sunt aplicabile dispoziţiile art.200 lit. g) din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal) sunt nefondate și sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat anterior, pentru a beneficia de scutire de la plata accizelor, alcoolul etilic folosit în producerea de alimente cu sau fără cremă trebuie să îndeplinească cerinţele de concentraţie prevăzute de text și să intre în compoziţia respectivului produs, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru alcoolul etilic încorporat în compoziţia produselor, respectiv la umplerea cozonacilor la însiroparea ruladelor și mini-prăjiturilor, intimata a eliberat recurentei autorizaţia de utilizare final nr. RO/00315140001 din 08.05.2009 pentru cantitatea de 6936 l alcool etilic cu scutire de la plata accizelor (fila 60), însă stropirea produselor după coacere cu alcool etilic, în scop anti-microbian, nu face parte din procesul de producţie încheiat în urma coacerii, iar alcoolul etilic, în cazul pulverizării pe produsul finit nu intră în compoziţia acestuia, în sensul încorporării sale în conţinutul produsului, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază finală, după fabricarea produselor,respectiv după încheierea procesului de producţie propriu-zis, nu se aplică dispoziţiile art.200 lit. g) din Codul fiscal.
3.2.Afirmaţiile recurentei-reclamante cum că alcoolul etilic utilizat la stropirea pâinii, a cozonacilor, prăjiturilor, se încorporează în produs și astfel ar trebui să i se acorde facilităţile prevăzute de art.200, lit. g) din Legea nr.571/2003 nu sunt susţinute de niciunul din înscrisurile depuse la dosar.
Declaraţiile reprezentantului recurentei sunt contradictorii și nu pot constitui un argument favorabil susţinerilor acesteia, fiind contrazise de celelalte probe administrate.
Astfel, în declaraţia autentificată la 13.X.2008 se arată că „alcoolul achiziţionat de S.C. V S.A este folosit în mod exclusiv în tratarea ambalajului produselor de panificaţie” aceasta fiind completată la 17.XI.2008 cu menţiunea că ”tratarea ambalajului se efectuează în scop anti-microbian, în vederea păstrării prospeţimii produselor de panificaţie”.
În declaraţia autentificată la nr.72/11.02.2009 acesta a arătat că „folosirea alcoolului etilic face parte în procesul tehnologic, din compoziţia produselor de panificaţie, respectiv a pâinii ambalate, în lipsa tratării produsului cu alcool etilic, produsele nu ar putea fi comercializate în condiţii de siguranţă alimentară” iar cu privire la cozonaci și prăjituri s-a arătat că ”alcoolul etilic intră în reţeta de fabricaţie în două etape, în umplutură și prin pulverizare peste produse, după coacere”.
Aceste declaraţii, parţial contradictorii, atestă faptul că alcoolul etilic intră compoziţia cremelor și a produsului numai în cazul cozonacilor și cremelor de la miniprăjituri,stropirea produselor, înaintea ambalării fiind o etapă ulterioară procesului de fabricaţie, astfel că pentru alcoolul folosit în această fază recurenta nu poate beneficia de scutire de plata accizelor,conform art.200,lit.g),Cod fiscal.
3.3.Această modalitate de folosinţă a alcoolului, prin „șpreierea produsului finit” este menţionată ca atare în memoriile tehnice privind procesul tehnologic de fabricare a cozonacului a pâinii feliate a produselor tip sponge (rulade și miniprăjituri) și în diagramele de flux a acestor produse, faza stropirii cu alcool fiind localizată după coacere, răcire, sortare și feliere, înaintea recepţiei și depozitării, deci în afara ciclului de fabricare efectivă a produselor.
Toate aceste înscrisuri provin de la recurentă, iar încercarea acesteia de a se dezice de evidenţele și etapele procesului tehnologic întocmite de proprii specialiști, pe motiv că aceștia nu au avut în vedere accepţiunea tehnico-economică a noţiunii de „produs finit”, sau invocând un raport de analiză întocmit la solicitarea sa, asupra unor mostre de pâine toast classic și secară, despre care nu se știe în ce condiţii au fost produse și dacă aparţin într-adevăr recurentei, sunt neverosimile.
De altfel și planșele foto de la dosarul de fond ilustrează neîndoielnic faptul că alcoolul etilic se pulverizează asupra produsului finit, înaintea ambalării, că nu face parte din compoziţia acestuia, astfel că autorităţile vamale nu au refuzat nejustificat recurentei facilităţile prevăzute de art.200 lit.g) Cod fiscal, ci dimpotrivă, legal și judicios argumentat, criticile recurentei fiind nefondate.
Constatând că sentinţa atacată este temeinică și legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în baza dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.