Spor de risc pentru
manipulare armament. Personal al Administrației Naționale a
Penitenciarelor. Neîndeplinirea condițiilor
legale pentru acordarea acestui spor.
Legea nr. 138/1999, art. 26 alin. (2)
OMJ nr. 945/ C/2003
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Index alfabetic: armament
Administrația Națională a
Penitenciarelor
unitate a sistemului penitenciar
Potrivit dispozițiilor OMJ nr. 945/ C/2003
anexa 6 emis în aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea
nr. 138/1999 privind salarizarea și alte
drepturi ale personalului militar din instituțiile de apărare, ordine
publică și siguranță națională, personalul care
lucrează în condiții de pericol, beneficiază de un spor de
până la 16% din solda lunară, dacă execută ori
participă nemijlocit la operațiuni de depozitare, manipulare și
examinare a munițiilor în depozitele de armament ale unităților,
sau dacă este numit prin ordin de zi pe unitate să execute
casări de muniții.
Faptul
că reclamanții, angajați ai Administrației Naționale a
Penitenciarelor realizează în principal activități de pază
și escortă, și doar în subsidiar o activitate de predare-primire
a armamentului la ieșirea din schimb într-o unitate a sistemului
penitenciar, fără ca unitatea respectivă să constituie un
depozit de armament, face ca sporul prevăzut de acest ordin, să nu le
fie aplicabil.
ICCJ, Secția contencios
administrativ și fiscal, decizia nr. 210
din 20 ianuarie 2009
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1003 din 26 martie 2008 a respins acțiunea formulată de Sindicatul „Frăția” Jilava, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță București – Jilava, intimații chemați în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cu intervenienta Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, având ca obiect obligarea pârâților la acordarea sporului de pericol de până la 16% începând cu aprilie 2003, în temeiul art. 26 din Legea nr. 13/1999, art. 70 și urm. din Legea nr. 168/1999, Ordinul MJ nr. 945/C/2003 și dispozițiile Codului Muncii.
Prima instanță a reținut că, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 138/1999,
personalul militar și civil care lucrează în condiții de pericol
în unitățile de fabricare, experimentare, analiză, depozitare a
munițiilor, pulberilor, explozibililor și substanțelor toxice
speciale sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare,
manipulare, examinare ori neutralizare a acestora, beneficiază de un spor
pentru condiții periculoase de muncă diferențiat în funcție
de gradul de pericol și de timpul lucrat în aceste locuri, calculat la
solda lunară, respectiv la salariul de bază.
Anexa 6 la OMJ nr. 945/C/2003, elaborată în
aplicarea acestui text de lege, prevede că personalul care
lucrează în condiții de pericol beneficiază de un spor de
până la 16% din solda lunară, dacă execută ori participă
nemijlocit la operațiuni de depozitare manipulare și examinare
a munițiilor în depozitele de armament ale unităților, sau
dacă este numit prin ordin de zi pe unitate să execute casări de
muniții.
Persoanele pentru care s-a introdus acțiunea realizează doar
predarea-primirea armamentului la intrarea/ieșirea în/din schimb într-o
unitate a sistemului penitenciar, care nu are ca obiect de activitate
operațiunile enumerate de text și nu prezintă
caracteristicile unui depozit de armament. Aceste persoane au îndeplinit
în principal activități de pază și escortă și
doar în subsidiar activități de distribuire a muniției
care nu fac parte din cele care determină acordarea sporului solicitat,
enumerate în textul de lege invocat ca temei legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul
„Frăția” Jilava, invocând motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.,
în dezvoltarea căruia a susținut că prima instanță a
interpretat textul de lege în mod neconform cu
spiritul și litera sa, dincolo de voința legiuitorului,
reținând în mod greșit că acesta vizează doar personalul
care lucrează în unitățile de fabricare, experimentare,
analiză, depozitare, dezamorsare, examinare ori neutralizare a munițiilor,
pulberilor, explozivilor, respectiv în instituții care au ca principal
obiect de activitate astfel de operațiuni.
În opinia recurentului, salariaților pentru care a acționat în
justiție le sunt aplicabile prevederile art.
26 din Legea nr. 138/1999 și art.
22 din O.G. nr. 64/2006, întrucât acordarea sporului
este condiționată doar de felul muncii și condițiile în
care este desfășurată, nu de statutul de depozit al
angajatorului, iar din adeverința depusă (f.36) rezultă
fără echivoc faptul că aceștia au
desfășurat activități de pază și de
distribuire a muniției către personalul din cadrul penitenciarului.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat și examinând cauza
sub toate aspectele, conform art. 3041 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că
hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea
corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, având în vedere
considerentele în continuare arătate.
Dreptul solicitat este reglementat de art. 26 din
Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte
drepturi al personalului militar din instituțiile publice de apărare,
ordine publică și siguranță națională.
Acest text de lege prevede, la alin. (1), că personalul civil care
lucrează în condiții de pericol în unitățile de fabricare,
experimentare, analiză sau depozitare a munițiilor, pulberilor,
explozivilor, sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare,
manipulare, examinare, neutralizare a acestora, beneficiază de un spor
pentru condiții periculoase de muncă, diferențiat în
funcție de gradul de pericol și timpul efectiv lucrat în aceste
locuri, calculat la solda lunară, respectiv la salariul de bază,
astfel: pentru locuri de muncă și operațiuni deosebit de
periculoase 37-50%; pentru locuri de muncă și operațiuni foarte
periculoase 16-30%; pentru locuri de muncă sau operațiuni periculoase
până la 16%.
Potrivit dispozițiilor alineatului (2) al aceluiași text, locurile de
muncă sau operațiunile periculoase diferențiate în funcție
de gradul de pericol pe care îl reprezintă, procentul
corespunzător fiecărui loc de muncă sau operațiune precum
și alte reglementări se stabilesc prin ordin al ministrului sau al
conducătorului instituției centrale.
Rezultă din aceste prevederi legale că legiuitorul a înțeles
să lase la latitudinea ministrului de resort sau a conducătorului
unității centrale stabilirea, în concret, a locurilor de muncă
și a categoriilor de operațiuni de operațiuni pentru care se
acordă acest spor.
Prin Ordinul ministrului justiției nr.
945/C/2003, anexa 6, s-a prevăzut că beneficiază de sporul
de până la 16% din solda lunară numai personalul care participă
nemijlocit la operațiuni periculoase de depozitare, manipulare și
examinare a munițiilor în depozitele de armament ale
unităților sau care a fost numit prin ordin de zi pe unitate
să execute casări de muniție.
Cum din actele cauzei a rezultat cu certitudine că personalul în
discuție nu îndeplinește aceste condiții, realizând, în
principal, activități de pază și escortă, iar, în
subsidiar, doar predarea-primirea armamentului fără ca unitatea
respectivă să constituie un depozit de armament, prima
instanță a reținut în mod corect netemeinicia
acțiunii, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea
corectă a legii.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.