Audiovizual. Promovarea unui produs în cadrul unei emisiuni TV cu alt caracter decât cel al unei emisiuni de teleshopping sau publicitate televizată. Legalitatea măsurii de sancționare dispusă de CNA.

 

                                     Legea nr.504/2002, art.27 alin.(1)

                                     Decizia CNA nr.187/2006, Titlul VI art.112 alin.(1),  art.159

 

 

Cuprins pe materii : Drept administrativ.

Index alfabetic : CNA

                             publicitate

                             teleshopping

 

 

           Potrivit art.27 alin.1 din Legea audiovizualului nr.504/2002 și ale art.112 alin.1 din Titlul VII al Deciziei CNA nr.187/2006, privind codul de reglementare a conținutului audiovizualului, publicitatea televizată și teleshoppingul se difuzează grupat, separat de alte programe, fiind totodată interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public prin marcă, producător și prin modalități de comercializare.

Este astfel legală măsura de sancționare dispusă de CNA în cazul în care într-o emisiune TV, prin maniera  de prezentare a unui produs din categoria materialelor de construcții, a caracteristicilor sale ca și a avantajelor pe care le prezintă, acest produs a fost în mod evident promovat, făcându-i-se publicitate,  cu nerespectarea dispozițiilor citate, respectiv în alt mod decât într-o emisiune de teleshopping sau,  grupat, separat, astfel cum este permis de către normele audiovizualului.

            Î.C.C.J,  Secția contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 1152 din 3 martie 2009

 

 

 

            Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.1400 din 7 mai 2008, a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei SC N.Tv SRL formulată în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului, având ca obiect anularea deciziei nr.942/2007 emisă de pârât, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 25.000 lei.

            Instanța de fond a reținut că reclamanta a fost sancționată cu amendă pentru încălcarea prevederilor art.112 alin.(1) din Titlul VII al Deciziei CNA nr.187/2006 și art.27 alin.(1) din Legea nr.504/2002, pentru că în cadrul unei emisiunii TV, care l-a avut invitat pe d-nul I.C. s-a discutat, în contextul afacerilor derulate de familia acestuia, despre un nou produs, un material de construcție, cumpărat și adus în România de către invitat, ale cărui calități și caracteristici au fost evidențiate, afirmându-se că respectivul produs a fost prezentat și la o expoziție internațională de la Paris.

            Instanța de fond a apreciat că în mod corect s-a reținut în decizia emisă de pârâtă că discuția din emisiunea TV s-a transformat într-o prezentare cu caracter de promovare a unui produs, căruia i-au fost indicate denumirea, caracteristicile și  avantajele, însă această promovare s-a realizat în alte condiții decât cele speciale, ce reglementează difuzarea publicității și a teleshoppingului, fiind irelevant din această perspectivă că nu s-a făcut o ofertă directă de comercializare, întrucât actele normative incidente nu  impun o astfel de condiție pentru existența contravenției ce a fost stabilită.

            În fine, s-a mai reținut că mediatizarea TV a vizat un produs care a și fost lansat pe piață, conform articolelor de presă, iar sancțiunea cu amenda ce a fost aplicată, a fost corect individualizată deoarece reclamanta a mai fost sancționată anterior cu o amendă pentru o faptă asemănătoare și cu referire la același produs.

            Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, invocând în drept prevederile art.304 pct.9, ale art.304¹ C.proc.civ. și ale art.95² din Legea audiovizualului nr.504/2002.

            Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta a susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că actele normative nu impun  ca promovarea unui produs să includă și o ofertă directă de  comercializare, date fiind  dispozițiile exprese, chiar în acest sens, ale Deciziei CNA nr.187/2006 care prevăd că emisiunea de  teleshopping constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă, privind  furnizarea contra cost a unor  bunuri.

            S-a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de recurentă în temeiul dispozițiilor art.159 din Decizia CNA nr.187/2006, în sensul că în cadrul emisiunii, difuzată în data de 30 octombrie 2007 nu a fost transmisă publicului  nici o ofertă de comercializare directă a produsului „ciment” această emisiune neputând fi calificată  ca fiind una de teleshopping.

            Instanța nu s-a pronunțat nici asupra  apărărilor întemeiate pe prevederile art.1 lit.i și din Legea nr.504/2002, privitoare la publicitatea mascată, susținerile din considerentele hotărârii în sensul incidenței art.112 din Decizia nr.187/2006 nefiind argumentate.

            S-a mai susținut că sentința este nelegală și netemeinică și sub aspectul respingerii cererii de micșorare a cuantumului amenzii aplicate întrucât sancțiunea apare ca fiind disproporționată în raport de gravitatea și efectele pretinsei încălcări a legii, chiar și în cazul reținerii de către CNA a sancționării anterioare a aceluiași post de televiziune.

            Recursul nu este fondat.

            Prin Decizia nr.942/2007, emisă de CNA recurenta-reclamantă a fost sancționată cu 25.000 lei amendă, pentru încălcarea prevederilor art.27 alin.(1) din Legea nr.504/2002 și ale art.112 alin.(1) din Titlul VII al Deciziei CNA nr.187/2006, privind codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

            Potrivit acestor reglementări, publicitatea televizată și teleshoppingul se difuzează grupat, separat de alte programe, fiind totodată interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public prin marcă, producător și prin modalități de comercializare.

            După cum corect a reținut și instanța de fond și după cum chiar și recurenta arată, emisiunea difuzată de către postul de televiziune în data de 30 octombrie 2007, avându-l ca invitat pe dl. I.C., nu a fost și nu poate fi calificată ca  fiind o emisiune de teleshopping.

            Sunt așadar nefondate criticile recurentei vizând neexaminarea de către instanță a prevederilor  art.159 din Decizia CNA nr.187/2006 ce definesc emisiunea de teleshopping, care constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, în condițiile în care, această normă legală nu este incidentă în cauză și nici nu a  constituit temeiul legal al aplicării sancțiunii contestate.

            De altfel nu sunt incidente în cauză și nu au fost avute în  vedere la aplicarea sancțiunii din decizia contestată nici dispozițiile art.27 alin.(4) din legea audiovizualului ce reglementează publicitatea mascată, astfel că și criticile pe acest aspect sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, cu atât mai mult cu cât și instanța de fond, examinând acest aspect s-a referit practic la  temeiurile de sancționare avute în vedere de intimată.

            Înalta Curte apreciază că instanța de fond, pe baza probelor administrate și a situației de fapt reținute, în mod corect a reținut legalitatea măsurii de sancționare dispuse de intimata CNA față de recurentă, întrucât, în emisiunea arătată, prin maniera de prezentare a produsului intitulat „columbeanit”, a caracteristicilor sale ca și a avantajelor pe care le prezintă a fost în mod evident promovat, respectiv s-a făcut publicitate unui produs din categoria materialelor de construcții.

Aceasta s-a realizat însă în afara cadrului legal, respectiv în alt mod decât într-o emisiune de teleshopping sau, grupat, separat, astfel cum este permis de către normele audiovizualului, denumirea produsului prezentat fiind de altfel cea utilizată și în articolele de presă care, ulterior, au menționat lansarea acestuia  pe piață.

            Argumentele instanței de fond, contrar celor susținute de recurentă, demonstrează fără echivoc distincția dintre modalitățile de  difuzare a publicității în audiovizual, raportat la dispozițiile legale incidente, oferta de comercializare directă fiind specifică și numai de natura emisiunilor de teleshopping, dedicate acestui scop.

            În fine, nefondate sunt și criticile vizând nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cuantumului amenzii aplicate prin decizia contestată, pe care instanța de fond corect l-a menținut, dată fiind sancționarea anterioară a recurentei pentru promovarea aceluiași produs și în condiții similare.

            Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.