Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Teren aferent locuinței cumpărată în temeiul Legii nr. 112/1995. Trecerea în domeniul public al municipiului. Nelegalitate.

 

                                              Legea nr. 213/1998, art. 1  art. 3 alin.(1)-(4),

                                                       art. 7 alin.(1) lit.e, art. 8 alin.(1)

                              Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1)

                                                       Legii nr. 112/1995,  art. 26 alin.(3)

 

Cuprins pe materii : Drept administrativ.

Index alfabetic :         domeniu privat

                                    domeniu public

                                    drept de folosință

                                    drept de proprietate. Vocație

                                    excepție de nelegalitate

                                    interes public

imobil

persoană vătămată

teren aferent unei construcții dobândite în temeiul

                                    unitate administrativ-teritorială

                            

 

În raport cu prevederile art. 3 alin. (4) art. 7 alin. (1) lit. e)și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, rezultă că:

-         trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui municipiu  se poate face numai cât privește bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 sau alte bunuri  de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local;

-         fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă  sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.

Includerea în domeniul public local a unui teren aferent unei construcții dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, fără a fi fost probată împrejurarea că trecerea respectivului imobil în domeniul public s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică, încalcă prevederile Legii nr. 213/1998 și vatămă interesele legale ale dobânditorului construcției, ce are asupra acelui teren, atât un drept de folosință cât și   - potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1996 și a art. 33 din Normele metodologice privind aplicarea acestei legi, stabilite prin H.G. nr.20/1996, astfel cum au fost acestea modificate și completate prin H.G. nr. 11/1997 – vocația unui drept de proprietate.

Î.C.C.J,  Secția contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 1245 din 5 martie 2009

 

 

            Prin încheierea nr. 823 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamantul C.V.M., în contradictoriu cu Guvernul României și Statul Român, prin Consiliul Local Timișoara, în ceea ce privește poziția nr. 3535 din H.G. nr. 1016/2005, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 234 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ, constatând întemeiată excepția invocată, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis-o și a constatat nelegalitatea poziției nr. 3535 din anexele la H.G. nr. 1016/2005.

Instanța a constatat că reclamantul are dovedit un drept de proprietate asupra unui imobil-construcție, ce a făcut obiectul Legii nr. 112/1995 și asupra terenului aferent acestei construcții are constituit un drept de folosință, iar includerea imobilului în inventarul domeniului public al municipiului Timișoara, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 112/1996.

S-a mai reținut și că, întrucât prin dispozițiile Legii nr. 112/1995 terenurile aferente locuințelor dobândite sub imperiul acestei legi au devenit proprietatea cumpărătorilor acestora, includerea în anexele HG nr. 1016/2005, poziția 3535 a terenului în inventarul domeniului public al municipiului Timișoara, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 raportat la art. 33 din H.G. nr. 11/1997 care modifică Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Municipiul Timișoara – prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara precum și Guvernul României.

Cererea de recurs formulată de Municipiul Timișoara și de Consiliul Local al Municipiului Timișoara a fost întemeiată în drept pe dispozițiile  art. 304 pct.8-9 C.proc.civ., susținându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere că prin  H.G. nr. 1016/2005, ce a făcut obiectul excepției de nelegalitate, nu s-a adus atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.

Recurenții au arătat că hotărârea de guvern a fost emisă în temeiul art. 108 alin.(2) din Constituție, deci pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998.

Prin H.G. nr. 1016/2005 a fost modificată și completată H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș, în baza hotărârii consiliului local prin care s-a propus trecerea terenului  în domeniul public ce a fost adusă la  cunoștință publică prin afișarea la avizierul Primăriei Municipiului Timișoara precum și prin publicarea pe pagina de internet a autorității publice locale. S-a subliniat faptul că actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al județului, orașelor și comunelor din județul Timiș a fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor unități administrativ-teritoriale și reinventarierii bunurilor aparținând domeniului public al comunelor reorganizate, în conformitate cu  Legea nr. 83/2004 privind înființarea unor comune.

Guvernul României și-a întemeiat cererea de recurs  pe dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304¹ C.proc.civ., arătând că H.G. nr. 1016/2005 a fost adoptată  conform art. 108 din Constituția României și art. 21 alin.(3) din Legea nr. 213/1998, precum și  cu respectarea Legii nr. 24/2000 și a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 50/2005 (în vigoare la acea dată).

Recurentul a arătat că  instanța  fondului a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/195 și pe cele ale art. 33 din H.G. nr. 11/1997, iar în condițiile în care autorul excepției de nelegalitate nu a făcut dovada că ar fi titularul unui drept real asupra terenului menționat la poziția 3535 din H.G. nr. 1016/2005 nu se poate accepta  susținerea că prin acest act administrativ s-a adus vreo vătămare drepturilor recunoscute de lege intimatului-reclamant; efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este  doar de atestare a regimului juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține  tot unității administrativ-teritoriale care prin HCL nr. 166/2003, modificată, completată și adusă la cunoștință publică, și-a însușit completările la

Inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timișoara.

Recursurile sunt nefondate

Conform art. 3 alin.(4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (modificată și completată) domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la lege și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin lege  bunuri de uz sau interes public național sau județean.

Potrivit art. 8 alin.(1) din același act normativ, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, în baza art.7 lit.e se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a  consiliului local.

Totodată, în condițiile art. 7 alin.(1) lit.e din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândește prin trecerea  unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al  acestora, pentru cauză de utilitate publică.

În fine, prin art. 3 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 se statuează că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din Constituție, din cele stabilite în Anexa care face parte integrantă din lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Rezultă din prevederile legale sus amintite, că trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui municipiu (în speță municipiul Timișoara) se poate face numai cât privește bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 sau alte bunuri  de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local și că fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă  sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.

În speță, învestită prin încheierea din 9 iulie 2008 a Tribunalului Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Secția contencios administrativ și fiscal a fost sesizată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu verificarea legalității parțiale a H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 (privind atestarea domeniului  public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș), mai exact a poziției 3535 din Anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005.

Dezlegarea dată excepției de nelegalitate este cea corectă, fiind susținută atât de materialul probator administrat cât și de normele legale incidente, respectiv Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 112/1995 modificată și completată, precum și normele  metodologice de aplicare a acestei din urmă legi, cu  modificările și completările ulterioare.

Este de necontestat că reclamantul a dobândit imobilul construcție înscris în CF nr. 128800 Timișoara nr. top 12643/1 apartament nr. 1, care a făcut obiectul  Legii nr. 112/1995.

Nu poate fi primită afirmația recurenților privind  lipsa unor  dovezi din partea  intimatului-reclamant a unor vătămări aduse drepturilor sale, în spiritul Legii contenciosului administrativ, acesta justificându-și în proces calitatea de „parte interesată” în sensul art. 4 din această lege.

Intimatul-reclamant a fost vătămat într-un interes legitim, deoarece în calitate de cumpărător al construcției  în condițiile  Legii nr. 112/1995 este îndreptățit să dobândească  un drept de proprietate asupra terenului aferent construcției, în temeiul art. 26 alin.(3) din lege și art. 33 din Normele metodologice de aplicare a acesteia (astfel cum au fost  modificate și completate prin H.G. nr. 11/1997).

Revenind la criticile recurenților fundamentate în principal pe prevederile Legii nr. 213/198, trebuie  subliniat că  în cauză nu a fost probată  împrejurarea că trecerea bunului de la  poziția 3535 din Anexa la H.G. nr. 1016/2005 în domeniul public al Municipiului Timișoara s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică.

Fiind încălcate, așadar, prevederile art. 1, art. 3 alin.(1) și alin.(4) și cele ale art. 7 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 privind  proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, citate mai înainte, concluzia care se desprinde este  aceea a legalității  și temeiniciei sentinței pronunțate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de către instanța Curții de Apel Timișoara.

Soluția este susținută și de faptul că nici hotărârea de guvern contestată și nici nota de fundamentare în baza căreia a fost emisă nu conțin împrejurările care au determinat calificarea terenului  în litigiu ca fiind de uz sau de interes public și nici care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat de organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale că se impunea trecerea  imobilului din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Timișoara.