Condiții impuse printr-un anunț în vederea desfășurării
unui concurs pentru ocuparea unor posturi vacante. Discriminare.
O.G.
nr. 137/2000, art. 2, art. 9
Constituție, art. 13
Legea nr. 188/1999
Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare
Cuprins pe materii : Drept administrativ.
Index alfabetic : Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Concurs. Condiții de participare
discriminare
limbă maternă
populație
minoritară
principiul egalității de tratament
Constituie discriminare, în sensul
art. 2 din O.G. nr.. 137/2000, introducerea drept criteriu de selecție la
un concurs pentru ocuparea unei funcții în administrația publică,
a condiției referitoare la cunoașterea limbii vorbite de circa 85%
din populația unui județ,în speță limba maghiară, întrucât are ca efect
restrângerea drepturilor populației române care, în acel județ, este
minoritară. Diferența de tratament
nu are caracter rezonabil, întrucât pretinde concurenților români
să cunoască limba maghiară într-un stat în care limba
oficială – conform art. 13 din
Constituție este limba română.
Î.C.C.J, Secția
contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 1460 din 17 martie 2009
Prin
acțiunea înregistrată la data
de 26 februarie 2008, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor
Publice Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr.
43/2008.
Reclamanta
a arătat că, în mod eronat, pârâtul a decis că anunțul dat
în data de 15 mai 2008 pentru ocuparea unor posturi în cadrul DGFP Harghita ar
fi discriminatoriu deoarece impunea, în condițiile specifice,
cunoașterea limbii maghiare de către candidați.
Potrivit
art.9 din O.G. nr. 137/2000, nu se poate restrânge dreptul angajatului de a
refuza angajarea unor persoane care nu corespund cerințelor
ocupaționale în domeniu, dacă aceste cerințe sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, ceea ce în cauză este înfăptuit prin
aceea că, în județul Harghita,
populația maghiară, de 84,57%,
este vorbitoare de limbă maghiară și sunt respectate astfel
și prevederile art. 50 lit. b din Legea nr. 188/2000, ale Cartei Europene
a limbilor regionale sau minoritare și ale Convenției–Cadru pentru
protecția minorităților naționale.
Curtea
de Apel Târgu Mureș, Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 76 din 5 septembrie
Instanța a reținut că pârâta a emis actul
administrativ contestat cu
respectarea dispozițiilor art. 2
alin. (1), alin. (3) și alin. (4) și ale art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, precum și a legislației
internaționale în materie, deoarece, pentru ocuparea celor 5 posturi care
nu presupun activitatea de
relații cu publicul,
condiționarea, prin anunț, de cunoașterea limbii maghiare nu are
nici o justificare obiectivă.
Împotriva
sentinței a declarat recurs, reclamanta DGFP Harghita, susținând
că instanța aplicat
greșit dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât anunțul
pe care recurenta l-a publicat nu
este discriminatoriu.
Invocă
recurenta și dispozițiile art.
9 din O.G. nr. 137/2000, din care
rezultă că dreptul angajatorului de a refuza angajarea unei persoane
care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniu nu poate fi
restrâns.
De
asemenea, arată că, în județul Harghita, situația de fapt
că populația majoritară
este vorbitoare de limbă maghiară (84, 57%) este cea care face necesară
cunoașterea acestei limbi de
către angajații Direcției Generale a Finanțelor Publice, în
scopul comunicării cu toți
contribuabilii, întrucât aceștia nu
cunosc limba română suficient de bine, în afara voinței lor. Prin
art. 50 din Legea nr. 188/1999, contribuabilului care aparține
populației minoritare din județul Harghita, populația
română, i se asigură posibilitatea comunicării în limba lui
maternă, deoarece textul prevede – ca o condiție obligatorie la
angajarea unui funcționar public – „cunoașterea limbii române scris
și vorbit”.
Invocă
recurenta Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare.
Se mai susține că instanța, ca
și CNCD, au reținut – în mod greșit – că recurenta ar fi
condiționat ocuparea a 5 posturi, dintre cele 12, de cunoașterea
limbii maghiare fără o justificare obiectivă.
Fapta
reținută nu întrunește
condițiile prevăzute de art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000,
pentru a fi contravenție.
Recursul nu se fondează.
Fapta
recurentei, încriminată de CNCD, corespunde întrutotul definiției
discriminării din art. 2 al ordonanței, întrucât, introducând
criteriul de selecție pentru un concurs o limbă vorbită de circa
85% din populația județului Harghita și anume limba maghiară, respectiv populația maghiară
a avut drept efect restrângerea
drepturilor populației române care, în acel județ, este
minoritară.
Așadar, pe de o parte, accesul persoanelor care nu erau de etnie maghiară la acel concurs era
blocat printr-o diferență de tratament care nu era rezonabilă,
întrucât, presupunând că nu avea în
vedere populația de etnie
maghiară, pretindea concurenților români să cunoască limba
maghiară într-un stat în care limba oficială – conform art. 13
din Constituție este limba
română. Fiind nerezonabil, un astfel de criteriu de selecție nu poate avea
pretenția de a fi obiectiv. Este
evident că, astfel
formulat–„cunoașterea limbii maghiare” – anunțul opera o
selecție discriminatorie, concurenții–țintă fiind numai cei
de etnie maghiară care cunoșteau acea limbă ca limbă
maternă.
De
altfel, recurenta, chiar prin argumentele sale, induce distincții
nerezonabile în situații analoage căci, afirmând necesitatea
angajării de funcționari „cunoscători ai limbii maghiare”, o
justifică prin necunoașterea suficientă a limbii române de către populația
maghiară predominantă, „în afara voinței lor”. Or, dacă această argumentare ar fi operantă într-un stat a cărui
limbă oficială este româna, populației românești minoritare
într-o zonă trebuie să i se recunoască aceeași
„necunoaștere suficientă” a
limbii maghiare, în afara voinței sale, într-un stat în care limba
maghiară nu este limbă oficială.
În
raport cu acest principiu al
egalității de tratament, justificările recurentei pe
temeiul altor texte ale O.G. nr.
137/2000 ori ale Legii nr. 188/1999 nu sunt pertinente cauzei.
În
fine, trebuie remarcat că principiile Cartei Europene a limbilor regionale
sau minoritare se aplică, în speță, raportat la populația
românească din județul Harghita, ea fiind cea minoritară.
Consiliul
a remarcat în mod corect că măsura luată de recurentă putea
fi considerată obiectivă numai în raport cu tipul de activitate pe
care posturile scoase la concurs îl presupunea și anume activitatea cu
publicul.
Câtă
vreme CNCD a constatat în mod legal existența faptei de discriminare,
devin aplicabile, ca efect sancționator, dispozițiile art. 7 alin. 2
din O.G. nr. 137/2000.
Constatarea
Consiliului privind precedente cu
caracter discriminatoriu în județul Harghita reprezintă o simplă remarcă
fără legătură cu fapta recurentei, a cărei
existență a fost demonstrată de Consiliu cu argumente de text
și a cărei sancționare a fost operată pentru propria sa
faptă.
În
considerarea celor mai sus arătate, recursul a fost respins ca nefondat.